2,308 matches
-
în metropola din mijlocul deșertului. Las Vegas nu este decât o mare oglindă înconjurată de lumini strălucitoare; te poți uita la nesfârșit la acest oraș, dar tot ce vei vedea va fi propria ta imagine, marcată de zbârcituri și semne, vanitate, lăcomie și disperare. Este locul acela înecat de praf, unde strălucirea oricărei firme luminoase durează doar câțiva metri, până când locul îi este luat de alta. Și mai e cealaltă parte a orașului, cea pe care turiștii nu apucă să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de tec și atrăgeau Întotdeauna un public tăcut. Chinezilor le plăcea spectacolul morții, Își spunea Jim, ca un mod de a-și aminti cît de nesigură era viața. Din același motiv le plăcea să fie cruzi, să-și amintească de vanitatea de a crede că lumea era ceva aparte. Jim Îi urmări pe hamali și pe țărănci cum se uitau fix la trupurile decapitate. Mulțimea pasagerilor tramvaiului Îi Împingea deja la o parte, fără a ține seama de această moarte neînsemnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
falsă“. —Claudia nu e singura vedetă care a angajat mamă-surogat. Știu sigur că și Mia Ferrari și China Katz au apelat la ele. Și trebuie să mai fie și altele de care nu știu eu. Totul li se trage de la vanitate. Vă vine să credeți că femeile astea sunt atât de speriate că o să se Îngrașe Încât le pun pe alte tipe să le poarte copiii În pântec? — Fir-ar-să fie! icni Chanel. Deci așa-și păstrează siluetele. Nu riscă nici un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
era St. Luke să-și terfelească reputația amestecându-se Într-o afacere dubioasă din punct de vedere moral, cum era asta. St. Luke e recunoscut pentru nașterea pe cale naturală peste tot În lume. —Afaceri cu mame surogat pentru a satisface vanitatea unora ar fi mai mult decât ipocrizie. Presa ne-ar linșa. Pacienții ne-ar linșa. Și pe bună dreptate. —Hannah zice că oamenii amestecați În treaba asta Întorc banii cu lopata. Dar dacă ceva de genul ăsta se Întâmplă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Beech la alt spital. Am auzit că lucrează câteva zile pe săptămână și la Portland. Eu de tine Îmi fac griji. Da, știu și te iubesc și mai mult pentru că Îți faci, dar vedetele astea și doctorii care le umflă vanitățile cu pompa trebuie arătate lumii.Uite cât te-a afectat de tare pe tine, că vezi poze cu femei schiloade de la Hollywood cum ies de la St. Luke. Mamele astea, mari vedete, le fac pe femeile normale să se simtă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Desigur, n-ați făcut nimic ilegal, dar, având În vedere renumele pe care și l-a făcut St. Luke În nașterile pe cale naturală și comentariile tale publice despre anorexia la femeile gravide, ați comis o crimă morală atroce. Și, hrănind vanitatea femeilor acestora, permițându-le să folosească mame-surogat ca să facă copii, promovați o cultură teribil de parșivă În care femeile pot avea un loc doar dacă corpurile lor sunt complet slabe. Nu numai că vei contribui la distrugerea reputației spitalului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
transpun cartea în românește, asimilându-mi-o și apropriindu-mi-o, și, secundo, pentru că aceasta e condiția în care Unamuno își scria cărțile: nici un rând din vasta sa producție nu a fost așternut pe hârtie la rece, din necesități academice sau din vanitate auctorială. E destul să spun că în întrega sa carieră universitară salamantină de profesor de greacă veche (catedră obținută printr-un concurs) nu a scris riguros niciun articol „de specialitate“, dar toată viața a purtat cu sine o mică ediție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
își târa zilele de crai decăzut, și, în fine, o foarte frumoasă parabolă, povestită de Augusto, a imutabilității vederii interioare prin orbire, legenda pirotehnistului portughez (fogueteiro) și a frumoasei sale soții, epură, aș spune, în plasa datelor terestre marcate de vanitate și nemăsură, a unei idei platoniciene a frumosului (cap. XXII). Critica a subliniat cu precădere caracterul inovator al romanului din perspectiva raporturilor autor/personaje, precum și din cea a facturii parodice a textului. Că este un roman plin de noutate față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Providenței, a Naturii sau a cui vrei, o glumă proastă. Dacă ar fi venit... bebelușul sau bebelușa, ce-o fi fost să fie..., dac-ar fi venit la vremea când, guguștiuci nevinovați, plini, mai mult decât de dragoste părintească, de vanitate; dacă ar fi venit când credeam că a nu avea copii înseamnă a fi mai prejos decât alții; dacă ar fi venit atunci, Doamne-ajută și să fie-ntr-un ceas bun! Dar acum, acum? Ascultă-mă pe mine, e-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca să-i ție tovărășie lui Orfeu. — Dom’le, potolește-te și nu mai spune tâmpenii... — Ai dreptate, spun tâmpenii. Iartă-mă. Dar ți se pare normal, după aproape doisprezece ani, când ne mergea așa de grozav, când ne vindecaserăm de vanitatea ridicolă a celor proaspăt luați, să ne pomenim cu una ca asta? Evident, trăiam atât de linștiți, atât de siguri, atât de încrezători!... Bătrâne, bătrâne! — Ai dreptate, da, ai dreptate. Și cel mai teribil este, nici nu-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
noi greșiților noștri.“ Ah, dar e și rolul. Mă-ntorc pe scenă! La comedie!> Judith Sidoli, scriindu-i dragului ei Giuseppe Mazzini, îi vorbea de „sentimente care se transformă în necesități“, de „muncă din necesitatea materială a unei opere, din vanitate“, iar marele proscris se revolta împotriva acelei judecăți. Puțin mai târziu, în altă scrisoare - de la Grenchen, la 14 mai 1835 - îi scria: „Sunt ore, ore solemne, ore ce mă trezesc pe zece ani, ore în care ne văd pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
teolog scolastic, filozof și mistic (supranumit „alter Augustinus“), conducător (din 1133) al Școlii de la mânăstirea pariziană Saint-Victor, autor al unei vaste și influente opere teologice și mistice (De sacramentis christianae fidei, c. 1134; De arca Noah morali et mystica; De vanitate mundi etc.). Sp. solitarios. Unamuno pune aici o problemă care a și stârnit de curând interesul matematicienilor. Vezi Pagina Web DivulgaMAT. Centro Virtual de Divulgación de las Matemáticas, Juan Pablo Pinasco despre Solitarios [„Pasiențe“] , cu referire chiar la ultimele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și lipit de scalp. Nu! am exclamat. Nu o să mă las tunsă scurt. În nici un caz. Am avut părul lung toată viața. Nu există nici o semnificație sentimentală profundă - pur și simplu cred că-mi stă bine, aceasta fiind singura mea vanitate. În plus, lui Mark îi plăcea foarte mult. Amintindu-mi asta, am înghițit în sec. M-am întrebat când, dacă se va întâmpla vreodată, voi reuși să emit cinci gânduri consecutive fără ca Mark să nu se strecoare în ele precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trei litere ale alfabetului. Învățasem chiar să le pronunț și hotărâsem să scriu o carte de o mie de pagini pline de abeceuri, pentru ca să nu se mai simtă nevoia de a se mai tipări cuvinte întregi în care se ascunde vanitatea vanităților, sau, în cazurile mai triste, prostia și minciuna. Mă gândisem chiar și la eventualitatea unei absurde împotriviri din partea femeii mele, doamna Zita Gloria Ferdinand Sinidis, născută von Büffelschwein și „de Flantzony”, al cărui simț practic mă uluise în atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
litere ale alfabetului. Învățasem chiar să le pronunț și hotărâsem să scriu o carte de o mie de pagini pline de abeceuri, pentru ca să nu se mai simtă nevoia de a se mai tipări cuvinte întregi în care se ascunde vanitatea vanităților, sau, în cazurile mai triste, prostia și minciuna. Mă gândisem chiar și la eventualitatea unei absurde împotriviri din partea femeii mele, doamna Zita Gloria Ferdinand Sinidis, născută von Büffelschwein și „de Flantzony”, al cărui simț practic mă uluise în atâtea rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
începu unul dintre musafiri, agățându-mi un fel de gologan cu panglică scurtă, de poala halatului. ... „Vezi, Gloria, mai putui să articulez, mișcat de realitatea faptului, în vreme ce iubita mea îmi șopti să trecem dincolo, ca să-și pună camizonul de mătase. „Vanitatea vanităților, domnule Sinidis!”. Intervenisem de astă dată atât de categoric, încât îl amuțisem pentru treizeci de secunde, în timp ce buzele continuau să i se miște, picurând ca dintr-un robinet al creierului, un vis absurd sau poate cea mai grosolană înjurătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unul dintre musafiri, agățându-mi un fel de gologan cu panglică scurtă, de poala halatului. ... „Vezi, Gloria, mai putui să articulez, mișcat de realitatea faptului, în vreme ce iubita mea îmi șopti să trecem dincolo, ca să-și pună camizonul de mătase. „Vanitatea vanităților, domnule Sinidis!”. Intervenisem de astă dată atât de categoric, încât îl amuțisem pentru treizeci de secunde, în timp ce buzele continuau să i se miște, picurând ca dintr-un robinet al creierului, un vis absurd sau poate cea mai grosolană înjurătură. ...„Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o navă foarte bine condusă, al cărei căpitan se bucura de respectul dar și, puțin, de teama echipajului. În birou era o ordine imaculată; singură oglinda mare de pe perete părea oarecum nelalocul ei, lăsând să se vadă un element de vanitate În firea ocupantului. Care Însă era, fără Îndoială, un bărbat foarte prezentabil, cu o bărbie puternică, voluntară, și un păr ondulat natural, căruia Îi iertai privirile satisfăcute aruncate când și când propriei imagini. Îl primi pe Henry Îmbrăcat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Times. Ce va putea citi aici săptămâna viitoare despre Guy Domville? „O piesă de o raționalitate fină și o Înțelegere profundă a firii omenești.“ „O dramă de o inteligență și o elocvență poetică rară.“ „O capodoperă a construcției dramatice.“ Propria vanitate copilărească aproape Îl făcu să se Îmbujoreze, dar ce scriitor din lume putea afirma că nu Își făcuse niciodată asemenea visuri? Privirile Îi coborâră și mai mult pe coloană. „Teatrul Haymarket. O piesă nouă și originală inspirată din viața modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o putu lăuda cu conștiința curată, chiar dacă alegându-și cu grijă termenii. Du Maurier Îi scrisese „pentru a-ți mulțumi pentru toate lucrurile frumoase despre mine pe care le-ai publicat În Harper’s Weekly - simt că aș putea avea vanitatea de a-mi dori să nu-mi fi fost prieten, dar să fi scris totuși ceea ce ai scris“. Din fericire, Du Maurier nu detectase nici o rezervă În tributul adus, În Încheiere, stilului narativ al romanului: „un stil atât de vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe scenă, plus sertare pline cu piese nejucate, În mai multe variante. Rescrierile nesfârșite, scrisorile, telegramele și discuțiile nenumărate, speranțele trezite, ucise și trezite iar, care Îi umpluseră cinci ani, pentru ca, În cele din urmă, să nu ducă nicăieri. Câtă vanitate! Ce risipă! Replica pe care o rostea Marion Terry În timp ce el pătrundea În culise părea să rezume Întreaga lui carieră de dramaturg: „A fost un vis, dar visul s-a sfârșit!“ Din cerul Întunecat Începu să curgă o ploaie subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de eroism al unui om decis să Își accepte pedeapsa, ci o dovadă de aroganță din partea unuia convins că va putea scăpa de ea la nesfârșit. Sfidase permanent limitările impuse cu Înțelepciune de către societate asupra comportamentelor sexuale deviante și, În vanitatea sa exagerată, se convinsese că putea face aceasta fără să plătească. Henry Îl compătimea, dar nu simpatiza cu el - afectat de spectacolul prăbușirii, dar detașat de el. Ca Într-o tragedie antică, efectul era cathartic, eliminând compasiunea și teama, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și rotindu-se ca un vârtej În jurul lumii, revenind pentru a-l Îngropa sub povara sufocantă a corespondenței, a bârfelor din ziare și a banilor. În ce-i privea pe scriitori, nici o altă poveste nu ilustra mai bine ideea de vanitate a aspirațiilor omenești sau de primejdie a dorințelor Împlinite. Cu excepția primelor luni de apariție În foileton, Înainte ca Whistler să Își manifeste nemulțumirea, bietul Kiki abia dacă arătase că se bucura de succesul lui Trilby, iar averea pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
apoi în zăpadă și gheață. „Taica Gerul“ a salvat Rusia. Și ce anume m-a ajutat la nevoie? Între timp, țelul tuturor dorințelor avea un nume. Trăiam chinurile primei iubiri, pe care nu o poate depăși nici un acces ulterior de vanitate. Durerea de dinți nu-i nimic pe lângă asta, chiar dacă și acest martiriu este însoțit de o durere care se umflă și se dezumflă, care se întinde și se tot întinde. Deoarece începutul primei mele iubiri nu poate fi nici datat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dedică unei activități pe care nimeni nu o mai desfășurase până atunci, cufundările În propriul său suflet și publicarea unor volume care să-l exprime, fără să-și Încarce peste măsură propriul corpus bibliografic, deja copleșitor, sau să simtă facila vanitate de a mai scrie măcar un rând. Nepieritoare e modestia bărbatului care, În fața banchetului pe care i-l oferă bibliotecile orientale și occidentale, renunță la Divina Comedie și la O mie și una de nopți și acceptă, uman și afabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]