2,039 matches
-
aici, Bătrâne și țepos arici? M-am rătăcit Și m-am gândit, Să stau la soare, Lângă tine frățiore! Mă bucur că te-am revăzut, Dar buchetul l-am făcut Și trebuie să merg acasă Să-mi pun florile în vază. - Bine! Iți urez o zi frumoasă! Mulțumesc!Și pe cărare, Dacă o iei pe drumul mare, Ajungi acasă la tine. Și, te rog, să m-asculți bine: Nu o mai lua prin câmp Că te poți rătăci oricând. Mulțumesc că
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Marea=Raiul ecuația copilăriei mele Contu Sebastian, clasa a VIII-a Școala Gimnaziala Nr.6 " Nicolae Titulescu" Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 Pruni înfloriți bunicul bucuros spală damigenele... Haiku 2 pe verandă, joc cu mingea și cioburi din vaza cu crini... Haiku 3 plăcintă cu mere Bunii cu platoul prin livada înflorită... Haiku 4 albina dă târcoale... Ce bune-s clătitele! în zare: berze... Haiku 5 pe faleză, cu prietena... printre sălciile înflorite, marea. Cora Irina, clasa a VII
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Un astfel de vis merita a fi tălmăcit. De ce a aprins lumina, nici ea nu prea știa, doar cunoștea exact locul medicamentelor. Privea stăruitor în oglinda de la capătul patului și-n oglindă vedea trandafirul cel roșu cum se reflectă din vaza de pe credență. Și ea se uită intens în oglindă la vaza de flori, ca și cum și-ar developa în grabă visul în memorie, pentru a nu se voala. Acum, deja, nu mai simte nicio durere, prin urmare renunță să mai ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lumina, nici ea nu prea știa, doar cunoștea exact locul medicamentelor. Privea stăruitor în oglinda de la capătul patului și-n oglindă vedea trandafirul cel roșu cum se reflectă din vaza de pe credență. Și ea se uită intens în oglindă la vaza de flori, ca și cum și-ar developa în grabă visul în memorie, pentru a nu se voala. Acum, deja, nu mai simte nicio durere, prin urmare renunță să mai ia vreun medicament, stinge lumina, închide ochii, trandafirul încă persistă pe retina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu pare s-o slăbească deloc. Coboară din pat, face un duș ce o mai calmează. Ia o doză dublă de medicament, după care privește îndelung credența, pe care zace un bric-a-brac și o dezordine de nedescris. Nu e nicio vază cu flori pe credență și nici nu-și amintește să fi fost vreodată vreuna; nu e în general nicio vază de flori în camera ei, căci nici nu ar avea unde să stea. În plus, vazele de flori sunt îngrămădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de medicament, după care privește îndelung credența, pe care zace un bric-a-brac și o dezordine de nedescris. Nu e nicio vază cu flori pe credență și nici nu-și amintește să fi fost vreodată vreuna; nu e în general nicio vază de flori în camera ei, căci nici nu ar avea unde să stea. În plus, vazele de flori sunt îngrămădite toate jos și nici măcar nu este sezonul rozelor. Asta înseamnă că ea nu s-a trezit din vis sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nedescris. Nu e nicio vază cu flori pe credență și nici nu-și amintește să fi fost vreodată vreuna; nu e în general nicio vază de flori în camera ei, căci nici nu ar avea unde să stea. În plus, vazele de flori sunt îngrămădite toate jos și nici măcar nu este sezonul rozelor. Asta înseamnă că ea nu s-a trezit din vis sau nu din visul ei ultim, cel cu un capăt spre realitate. A visat cum a aprins lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
realitate. A visat cum a aprins lumina, ca pe-o alarmă, doar pentru a nu uita visul cu trandafirul. Visul ei de-al doilea a developat primul vis, dându-i o aparență de realitate, evocând camera ei cu credența, cu vaza de pe masă, ce, în fapt, n-a stat niciodată acolo. Visele par să aibă tot mai mult sens. Mulțumită, se îmbracă lent și iese pentru o plimbare. Dar nu înainte de a-l suna pe Damiel. Nu. El nu are timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atâta farmec și de atâta elocință, mulțumi, fără a îndrăzni să se mai întrebe ce legătură poate exista între un judecător și un dig. De altfel, după părerea primarului, trebuiau să se ducă la club, unde persoanele cele mai de vază din oraș doreau să-l primească pe domnul inginer cu toată cinstea, înainte de a merge să viziteze împreună cartierul de pe malul fluviului. Dar cine erau aceste persoane de vază? - Eu însumi, spuse primarul, în calitate de primar, domnul Carvalho, aici de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
trebuiau să se ducă la club, unde persoanele cele mai de vază din oraș doreau să-l primească pe domnul inginer cu toată cinstea, înainte de a merge să viziteze împreună cartierul de pe malul fluviului. Dar cine erau aceste persoane de vază? - Eu însumi, spuse primarul, în calitate de primar, domnul Carvalho, aici de față, căpitanul portului, și alți câțiva, mai puțin însemnați. De altfel, nu va fi nevoie să stați de vorbă cu ei căci nu știu franțuzește. D'Arrast îl chemă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
piață, în jurul ei se formă, în tăcere, un cerc de gauchos uzi până la piele. La club, un fel de mic bar la primul etaj, mobilat cu o tejghea de bambus și cu niște măsuțe înalte din tablă groasă, persoanele de vază se strânseseră în număr mare. Se bău rachiu de trestie în cinstea lui d'Arrast, după ce primarul, înălțând paharul, îi urase bun venit și toată fericirea pe care și-o putea dori. Dar în timp ce d'Arrast își bea rachiul lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
explice lui d'Arrast, cu o voce melodioasă, că grosolanul personaj era șeful poliției, că el îndrăznea să pretindă că pașaportul nu este în regulă și că, pentru obrăznicia lui, va fi pedepsit. Domnul Carvalho se adresă apoi personajelor de vază, care se și grăbiseră să-l înconjoare pe d'Arrast, și păru că le întreabă ceva. După o scurtă discuție, judecătorul îi ceru domnului inginer toate scuzele cu putință, rugându-l să considere că numai beția putea să explice o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
după paharul gol și ieși, cu o mișcare atât de lunecoasă și de vie, încât d'Arrast simți dintr-o dată dorința s-o oprească. Dar când ieși în urma ei, nu o mai recunoscu în mulțimea negrilor și a persoanelor de vază din oraș, care se adunaseră în jurul colibei. Îi mulțumi bătrânului, iar acesta se înclină, fără un cuvânt. Apoi porni înapoi. Comandantul, care mergea în urma lui, își reluase explicațiile, întrebându-l totodată când își va începe lucrările societatea franceză din Rio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ți-a răspuns întotdeauna la chemare? - Nu întotdeauna, căpitane. - Și atunci? Bucătarul izbucni într-un râs proaspăt și copilăresc. - E liber să-mi răspundă când vrea el, nu? La club, unde d'Arrast luă masa cu persoanele cele mai de vază din Iguape, primarul îi spuse că va trebui să semneze în cartea de aur a orașului, pentru ca să se păstreze măcar această mărturie despre marele eveniment pe care-l constituia venirea sa aici. Judecătorul, la rându-i, găsi câteva formule noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
albaștri, urmați de câțiva băieți înveșmântați în chip de îngeri și de un grup de copii din Confreria fecioarei Maria, cu fețișoarele negre pline de gravitate și, în sfârșit, pe o raclă vopsită în toate culorile, purtată de persoanele de vază din oraș, care asudau în hainele lor negre, icoana Domnului Iisus Hristos, ținând în mână o trestie, pe frunte cu cununa de spini, sângerând și clătinându-se deasupra mulțimii îngrămădite pe treptele bisericii. După ce coborâră scara, cei ce purtau racla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
eu și eu nu plâng doar zbor și-n orizont, văpăile de-amurg îmi leagă umerii în plumbi și ceață nu plâng, tată, nu plâng... înmulțirea haitelor în haite se-adună, din dulcile oase sorb măduva caldă acei mai de vază și colții, prin râuri de sânge rămase, sticlesc înspre cerul pustiu la amiază. Apoi, când deschisă e poarta spre seară, prin fălci se unesc, adunați de cântare și-n balele pline de roșu-i amară sămânța ce cântă mai tare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
avea de spus. Meritase oare? — N-ați mai deschis deloc televizorul în ultimele zile, dom’ Colonel? moare Tîrnăcop de curiozitate. — L-am spart în ziua cînd au dat procesul Piticului, le dezvăluie Bătrînul. Țăndări s-a făcut, adaugă gîndindu-se la vaza de sticlă căreia i-a făcut atunci vînt în ecran. — Mă miram eu de ce era așa liniște cînd am intrat, își aduce aminte Gulie. Ia ziceți, ce v-a enervat mai tare, bărbița lui Monte Cristo sau mutra lui Picioruș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
proprietar. Cu drepturi depline abia după moartea mea. Accepți? l-a Întrebat el pe Ajan. Accept, a zis armeanul fără șovăire. Suport și cheltuielile de Înmormântare. Cu o cafenea și un apartament În Piața Carolina, te poți socoti cetățean de vază al orașului, chiar dacă mașina ta e aceeași Skoda 124 S. S-a hotărât iarna trecută... În Piața Revoluției, fotografiile color ale morților, atâția câți s-au nimerit cu treburi și În bătaia gloanțelor la București ori Timișoara, luceau stins ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Marta ridicând ochii cenușii luminoși, când dușmănoși, când prietenoși. Semproniu ciuli urechile. Prin geamul deschis al camerei se auzea foșnetul unei coase folosită cu pricepere. Își așeză cu grijă geamantanul În spatele unui fotoliu cu arcurile rupte, puse trandafirul Într-o vază de cristal lângă un buchet de flori de câmp proaspete, apoi se Îndreptă spre grădină grăbit să-și revadă fratele. Ajunse pe terasă când auzi glasul melodios al Martei spunând ca pentru sine: trebuie să fie Semproniu. Da, el este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
retezatul constant al crengilor Îi țineau În frâu. Grădina reprezenta o anomalie printre parcelele verzi și mai convenționale ale vecinilor, iar felul În care Își dădea silința să arate ca o parte din grădina de bucătărie a cine știe cărui conac de vază o făcea, poate, să pară ușor absurdă. Însă adevărul era că nimeni n-o lua În râs tocmai din cauza roadelor acestor copaci. Denumirile merelor și perelor seamănă Într-un fel cu cele ale vinurilor - nu te lămuresc prea mult În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Arrow și de monumentul ridicat de Lee Blanchard în cinstea jafurilor bancare și a crimei. Am făcut dragoste cu Madeleine în fiecare dormitor. Am mototolit fiecare cearșaf de mătase și fiecare cuvertură de brocart, înconjurați de Picasso-uri, maeștri olandezi și vaze din dinastia Ming, care valorau sute de mii de parai. Dormeam până dimineața târziu și după-amiaza devreme, apoi mă îndreptam spre mahalaua negrilor. Privirile pe care mi le aruncau vecinii ei când mă duceam spre mașină îmbrăcat în uniformă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu ne mai găsiți. Trecusem pe conserve - zise tov. Roșca. Visam numai galben, de la rapița asta. Poftiți pe-aici. Intrară într-un salon intim al localului familial, frumos amenajat, cu o masă lungă, tovărășească, în centru. Pe masă se găseau vaze cu flori și rapiță, păhărele cu ulei „Shell” pentru roboți și țuică „Haidouk” pentru oameni, tacâmuri, mezeluri, antreuri, de toate. Într-un colț, pe un podium, un taraf mic, dar vioi și atent, susținea un program de café-concert. După ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sărit un câine asupra mea și ca să nu-l ucid am intrat în căsuța unui om. M-a poftit să stau. M-am uitat ce face: făcea inele... Mi-a spus nevasta lui că face inele pentru cei mai de vază stăpânitori din oraș. Și știi ce mîncau? Am văzut: o ceapă și o bucată de turtă mucedă. Turta era de orz. Mai aveau o ceapă, și au zis să și-o lase pe a doua zi. I-am dat eu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la mal, porunci bătrânul liniștit. Când corăbiile bănuite de a fi atlante, după o lungă bucată de vreme, se apropiară, Marele Preot trimise în întîmpinarea lor o luntre ușoară, care se întoarse destul de repede aducând pe cei patru preoți de vază ai Marelui Templu. Dar venind pe corabia slăvitului lor stăpân, cei patru rămaseră mirați că nu-l văd pe Tefnaht, și unul întrebă de el. Fără să vorbească, bătrânul arătă cu degetul spre Atlantida, apoi în jos. N-avea nevoie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tot mai răpeau bucăți de pământ atlant, prăvălindu-le în mare. Nici toți oamenii Atlantidei nu pieriseră în valuri. Cincisprezece mii de soldați, preoții aproape toți, fără Tefnaht și câțiva mai tineri, toți dregătorii și oamenii de neam, scribii de vază, negustorii bogați, câteva sute de meșteșugari iscusiți și alte câteva sute de slujitori credincioși ajunseră până în Ta Kemet. Dar afară de dregători și de preoți, de oamenii de neam și de cei câțiva negustori, nimeni nu-și luase nimic și pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]