2,333 matches
-
seama că ceva nu era în regulă... ori de câte ori plecam de acasă. Vecinii se uitau la mine cam ciudat și aveau o atitudine distantă. Erau la fel de politicoși ca și altădată, dar era ceva schimbat în tonul vocii și în aerul lor. Vecina de alături, care obișnuia să mai îmi facă vizite din când în când, încerca să mă evite și îmi era foarte clar lucrul acesta. M-am străduit să nu mă las copleșită de astfel de gânduri pentru că știam că de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
era foarte clar lucrul acesta. M-am străduit să nu mă las copleșită de astfel de gânduri pentru că știam că de îndată ce observ asemenea amănunte, e gata cu mine, boala se putea declanșa oricând. Într-o zi m-a vizitat o vecină cu care eram în relații destul de apropiate. Aveam aceeași vârstă, era fiica unei prietene de-a mamei și fetele noastre mergeau la aceeași grădiniță. De îndată ce a intrat, m-a întrebat dacă știam ce bârfe groaznice circulă pe seama mea. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Vaughan cânta un vechi cântec de dragoste. — Relațiile dintre noi s-au stricat de la incidentul cu tamponul. — Incidentul cu tamponul? — Cam acum vreo lună eram la un pahar cu niște prieteni de-ai lui și le-am povestit că unei vecine i-a sărit tamponul când a strănutat. Ciudat, nu? Chiar că-i ciudat, am zis eu, râzând. — Da, și ceilalți au zis la fel, dar el s-a înfuriat și mi-a spus că nu trebuie să vorbesc despre murdării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-o pe maică-mea vopsindu-și unghiile de la picioare Într-o culoare portocalie, aprinsă. Am presupus că avea de-a face cu decizia ei; ca de obicei, Agnes și cu mine trebuia să dormim la Frau Witting. — Doamna Witting era vecina de sub noi, am explicat. Își purta părul „tapat“ și mirosea mereu a bomboane medicinale mov. Nu i-am zis nimic. În schimb, o priveam fermecat cum Își ridica ciorapii pe picioare, netezind cusăturile, trăgând materialul cu palmele, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s-a agățat cu și mai multă forță de devoțiunea ei și de pâinea ei uscată. Timp de patruzeci de nopți și patruzeci de zile a rămas intangibilă sub același acoperiș. Spălatul vaselor, al rufelor, uitatul la televizor, bârfa cu vecinele - rutina vieții de zi cu zi au devenit blasfemii cu care nu voia să aibă În nici un fel de-a face. În decursul zilelor următoare, de fiecare dată când se duceau să vadă cum Îi mergea, surorile sale o găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
special să atragă atenția asupra a două feluri de mâncare pe care le discredita public de fiecare dată când i se ivea ocazia: picioare de vițel și intestine umplute. Armanoush Își amintea că Rose i se plânsese o dată doamnei Grinnell, vecina de alături. — E strigător la cer, a exclamat doamna Grinnell cu o urmă de dezgust În glas. Și chiar mănâncă intestinele alea? — O, da, a Încuviințat Rose din cap cu multă Însuflețire. Le mănâncă, credeți-mă pe cuvânt. Le condimentează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
De Îndată ce soldații au plecat, s-au auzit pași grăbiți pe scările de la intrare. Era vecina turcoaică de vizavi. O femeie plinuță, cu o fire blândă, Întotdeauna veselă, deși În clipa asta nu era deloc așa. Văzând expresia Îngrozită de pe chipul vecinei, Armanoush a ieșit din transa ei și a Început să se lase pradă fricii. L-a tras pe Yervant aproape de ea și a șoptit cu niște buze tremurătoare: — Fiule, du-te până la unchiul Levon acasă... Spune-i să vină imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acest lucru, și anume că menținerea relației noastre la aceeași intensitate implica și un anume efort din partea mea. „Uite ce frumos se joacă singur !” exclama uneori mama privindu-mă pe furiș împreună cu tata sau cu vreo mătușă sau cu vreo vecină venită la noi în vizită. Un imens val de căldură mă inunda cînd auzeam asemenea comentarii, deși nu-mi exteriorizam bucuria în niciun fel. Ceea ce nu știa însă mama era faptul că eu mă jucam așteptînd să fiu văzut, să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dă târn a lu damblagiu dă se dă portar la Comitet n-au izbutit să-l tuflească cu totu. La o depărtare prudentă, gașca s-a făcut la loc. Loiácomo s-a pus pă turuit mai ceva ca radiou lu vecina. Necazu cu căpoșii ăia În vervă ie că ți să Încălzește mate și apoi tu - adecă, pă limba ta, subsemnatu - nu mai știi pă un s-o apuci și te țin să joci tresiete În dughiană la Bernárdez, care tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu mai vroia să dreagă acel lucru. Nu-i mai păsa.! De ce? Amintirile mai dramatice erau estompate. Cum zăceam de friguri și el discuta liniștit cu sanitarul dacă o să mor sau nu sub febră, uruitul mașinii și dialogul mamei cu vecinele: "... că ăsta îl lasă să moară și nu vrea să-l ducă la spital!" Dar eu înviasem și îmi rămăsese în amintire răspunsul lui. "Ce vină am eu că pe lume sunt friguri! Ce, le-am adus eu!? Sau ești
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
alte lucruri, atacuri minore, care conduc la simptome asemănătoare. În orice caz, va trebui să găsesc pe cineva care s-o ajute pe mama. Bănuiesc că nu cunoști pe nimeni, nu-i așa? — De fapt, s-ar putea. Una din vecinele noastre tocmai a mierlit-o și avea cea mai minunată menajeră. O să-ți dau numărul ei. Henrietta intră în casă, continuând să-l ignore pe Simon, care începea să revină la sentimente mai bune și să-și amintească de stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-său în casă, ea nu zicea nici o vorbă, ședea cu fața la părete; și după ce ieșea el, se întorcea și vorbea cu bătrânii: — Iaca, tătucă, iaca, mămucă, omul ista mi-a scurtat zilele... și dragă-mi era lumea asta!... Ș-au venit vecinele cu baba Gahița: să-i deie Ilenei baba apă din pumni, să beie, căci altfel se duce fără să ierte pe lumea cealaltă... Și s-a apropiat baba și îndemnau vecinele, ș-a venit și Ion - da’ Ileana făcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și dragă-mi era lumea asta!... Ș-au venit vecinele cu baba Gahița: să-i deie Ilenei baba apă din pumni, să beie, căci altfel se duce fără să ierte pe lumea cealaltă... Și s-a apropiat baba și îndemnau vecinele, ș-a venit și Ion - da’ Ileana făcea cu dosul mânii semn de împotrivire spre ușă: Nu! nu! - și șoptea: — Să mă lese, să mă lese să mor în pace! Și n-a vrut să beie apă din pumni - ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
serile, și dădea amănunte cumetrelor, care ascultau cu ochi lucitori, în serile acelea calde de vară. Apoi Reiza, naltă, uscată, numai pielea și ciolanele, își întorcea spre maghernița ei obrazul prelung și uscat, și pornea, clămpănindu-și papucii; iar celelalte vecine ale ei o urmau, vorbind tărăgănat, cu pruncii adormiți la sân. Vestea se răspândise și-n alte mahalale, în zilele când feciorul cel mic al feredeuarului, cu șapca lui soioasă și cu redingota flenduri, umbla pe ulițile strâmte sunând dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de pe la colțurile caselor, prin ferestrele deschise. Când trecea peste drum, la dughenița Reizei, ca să cumpere ceva, privirile ascuțite ale ovreicei, deși erau însoțite de râs și vorbe multe, parcă o cercetau, parcă o spionau până în toate cutele îmbrăcămintei. Și toate vecinele încete, când ieșeau ca să-și culeagă de prin pulbere ori din marginea băltoagelor, odraslele târâtoare, aveau și-nspre dânsa o privire de înțeles, o privire ascuțită, care deștepta parcă o clipă obrazurile ofilite. Haia lui Sanis venea acu mai rar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în urma ei, se apropie de pat, unde Tudorița, ghemuită, zvârlită ca de un vânt de spaimă, tremura. Ce este? ce ai? întrebă Reiza, apucând mâna rece a fetei. Tudorița începu să plângă încet, cu jale, și-și aținti ochii asupra vecinei. —Vai, madamă Reiză, am să mor... am să mor!... O clipă se liniști; apoi se strânse cu genunchii la gură; și ca subt o lovitură de fulger se întinse și iar izbucni într-un țipăt de groază. Vecina de peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii asupra vecinei. —Vai, madamă Reiză, am să mor... am să mor!... O clipă se liniști; apoi se strânse cu genunchii la gură; și ca subt o lovitură de fulger se întinse și iar izbucni într-un țipăt de groază. Vecina de peste drum înțelese, și dădu năvală afară. Glasul i se auzi prelung, tărăgănat, în uliță, chemând. Femei ieșiră din casele scunde și o împresurară; sosi și Haia cu maică-sa; dar nu stătu mult; numai maică-sa rămase cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lângă piept și începu să se gândească cu ochii ațintiți în tavan la tovarășul năcazurilor ei, pe care avea să-l crească dânsa, să-l ridice, să-l facă om, în lumea aceasta a suferinții. Nu văzu nici una din figurile vecinelor, românce, ori ovreice, n-auzi nici glasurile lor tânguitoare, șoptite: Eu, drăguță, să fiu ca tine, m-aș duce și i-aș lăsa plodul la ușă... Ea își ațintea mintea la duioase icoane dintr-un trecut depărtat; apoi, ca-ntr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îi trecea pe față singura lumină de bucurie și se gătea, așteptând cu fior întâlnirea. Tatu-său nu era niciodată acasă, s-o oprească; iar maică-sa se trăgea de cap, ieșea după dânsa în uliță; apoi se întorcea spre vecine, tânguindu-se în gura mare: Un blăstăm a căzut peste noi... Asta-i blăstăm și pedeapsă... Iar Bucșan aștepta în capătul mahalalei pe Haia, fluierând ușurel. O primea fără nici un cuvânt, și ea se lipea de dânsul cu strecurări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-au sfârșit... S-a dus feciorul lui Vartolomei!... Îl ia cu trenul și-l duce tocmai la Focșani... Trebuie să vie și el la gară... Trei ani are să facă oaste!... Rifca se înălță, cu ochii bucuroși și neîncrezători asupra vecinei. Nu-i venea să creadă. Dar altă prietină aduse vestea în gura mare; și nevasta lui Sanis bătu din palme și își dădu ochii peste cap. Se duce? Știți voi că se duce? Știți voi că se duce?... Și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
clipă, fugea în casă, ieșea îndată și trântea ușa, și întreba aiurită: — Unde se duce? unde se duce? Ce-are să zică Sanis?... Ce să fac?... Vai! Vai! Și porni și ea deodată prin noroiul uliții, după Haia, urmată de ceata vecinelor. Vestea ca un fulger se întinsese; femei din alte mahalale o împresurau. Și ea se văita încet, își frângea mânile. Și la gară, prin ziua leșietică, trenul plecase. Învăluiri de fum negru izvorau în depărtare. Lumea se împrăștia: mamele, surorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-au înregistrat victime, situația e sub control, Pom- pierii au nevoie de ajutor. S-a transmis și un apel, al autorităților: „Sti- mați cetățeni, vă rugăm să acționați organizat, cu calm și fără panică!” - Ai auzit, vecine? - Am auzit, vecine: alarmă la Pompieri. - Și noi ce facem? - În ce caz? - În cazul când vin apele peste noi. - Ne urcăm la etaj. - E o soluție... PISICA DOAMNEI BERTRAND Într-una din zile, mă plimbam pe malul drept al apei Corrèze, în
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Academiei nici că-mi păsa. Din prietenie, dacă nu din capriciu, președintele m-a invitat pe mine, scriitor pricăjit din Paris, să particip la colocviul de la Sinaia, unde academicieni și politologi renumiți din fel de fel de țări prietene sau vecine aveau să discute despre cum va arăta Europa de mâine. Cel mai interesant, cred, a fost în mașină, la ducere. Alături de președinte era vicepreședinta - îmi suceam gâtul și întindeam urechea. Mai spuneam și eu câte o vorbă. Sau doar râdeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
real decât cel pe care îl simțeam sub mine? Că femeia nu doar îl mima, fantasmatic, ci îl crease, asemenea unui Dumnezeu posedat, nu numai în minte, ci și în realitate, pentru că, iat-o din nou, zâmbind și spunând oishii vecinei din față, da, delicios, într-adevăr delicios. Pentru ea, pare că nu mai există scindare, ci doar o unică lume în care totul coexistă și confluează, lumea noastră, de aici, această lume caldă de început de octombrie, când cele șapte
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu alt destin, mai durabil, sau... Lenuța fusese, cu o săptămână și ceva în urmă, pe acasă. N-a stat decât câteva ore, iar la plecare a trântit poarta cu atâta putere, că era gata-gata s-o scoată din țâțâni. Vecinele, care văsuseră scena și care, în plus, pretindeau a fi auzit frânturi dintr-o discuție care avusese loc pe un ton mai ridicat, au vrut să mai afle câte ceva. Moașa nu le-a spus decât că e posibil să plece
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]