2,332 matches
-
sânge, violență și licență poetică. Constantin a fost ultimul împărat bizantin. El a murit in 1453 odată cu cucerirea Constantinopolului de către turcii otomani conduși de Mehmed al II-lea Fatih. A avut de luptat cu multe dificultăți făcute de proprii aliați (venețienii și genovezii) care îl ajutau la apărarea orașului. A fost venerat de catre poporul grec ca un "martir al neamului" (în cartea lui Nikolas Kazanțakis "Libertate sau moarte", este descrisă o slujbă de doliu făcută în Creta, cu ocazia aniversării morții
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
de est a imperiului. Această schimbare a marcat începutul anilor bizantini, în care Grecia a devenit parte a Imperiului Bizantin. După 1204, cănd Constantinopolul a fost luat de către cruciații din Vest, părți din Grecia au fost repartizate liderilor occidentali, în timp ce venețienii au ocupat poziții strategice în Marea Egee (insule sau orașe de coastă)în scopul de a controla rutele comerciale. Ocuparea Constantinopolului în 1262 a marcat ultimele etape ale existenței imperiului. Otomanii au început treptat să profite de părți ale imperiului din
Istoria Greciei () [Corola-website/Science/310503_a_311832]
-
numerică turcească adunată de la cucerirea Constantinopolului încoace." El estimează totalul acesteia la circa 250.000, pe când istoricul turc Tursun Bey menționează 300.000. Aceste numere se pare că sunt exagerate. Un număr mai aproape de adevăr este cel oferit de trimisul venețian de la Buda, Tommasi, care menționează o armată formată din circa 60.000 de soldați, însoțiți de circa 30.000 mercenari. În componența acestei armate se numărau "ienicerii" (trupele de elită); pedestrașii; "spahiii" (cavaleria feudală); "saialii" (trupele de sacrificiu formate din
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
ofera serviciile respective de o calitate net superioară celor existente. De asemenea în oraș a fost deschis un atelier mic de confecționare a măștilor, care se vând cu succes la Chișinău, Nisporeni, inclusiv se exporta pentru vînzare în marile Galerii Venețiene ale orașului italian cu același nume, întreținute de cetățenii originari din Nisporeni. Totodată în oraș există o instituție de cazare publică de tip hotel. Infrastructură financiară este formată de reprezentantele a 4 bănci comerciale și o companie de asigurări. În
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
pe care au luat-o în posesie. Apoi, a reușit să cucerească insulele Zakynthos și Itaca, devenind conte. Descendenții lui Maio au controlat Zakynthos, Cefalonia și Itaca, până la începutul secolului al XIV-lea. Corfu a devenit teritoriu dependent al Republicii Venețiene în 1204. Cythera cade sub dominația venețienilor în 1393. Apoi au urmat Zakynthos în 1482, Cefalonia și Itaca, un an mai târziu, în 1483, în sfârșit Leucada în 1502. Insulele Ionice au rămas singurele teritorii grecești care au scăpat de
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
Apoi, a reușit să cucerească insulele Zakynthos și Itaca, devenind conte. Descendenții lui Maio au controlat Zakynthos, Cefalonia și Itaca, până la începutul secolului al XIV-lea. Corfu a devenit teritoriu dependent al Republicii Venețiene în 1204. Cythera cade sub dominația venețienilor în 1393. Apoi au urmat Zakynthos în 1482, Cefalonia și Itaca, un an mai târziu, în 1483, în sfârșit Leucada în 1502. Insulele Ionice au rămas singurele teritorii grecești care au scăpat de ocupația otomană. În această perioadă, o parte
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
în 1483, în sfârșit Leucada în 1502. Insulele Ionice au rămas singurele teritorii grecești care au scăpat de ocupația otomană. În această perioadă, o parte a populației Heptanezului s-a convertit la catolicism și a devenit italofonă (propriu-zis, vorbeau dialectul venețian al limbii italiene). Totuși, majoritatea populației a rămas atașată de limba și de cultura greacă, cât și de religia ortodoxă. Odată cu emergența naționalismului grec în secolul al XVIII-lea, Insulele Ionice au devenit un refugiu pentru intelectualii și luptătorii indepedentiști
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
Imperiului Roman și ascensiunea Imperiului Bizantin, Zakynthos a fost inițial încadrată în provincia Iliria, iar mai târziu a devenit o parte a Longobardiei, cu Ravenna (Italia) drept capitală. În timpul celei de a IV-a Cruciade Zakynthos a fost cucerită de venețieni și încorporată, împreună cu Cefalonia în principatul Ahaia. Venețienii au fost urmați de francezi. De la sfârșitul sec. al XII-lea și până în 1357 Zakynthos a fost în stăpânirea familiei Orsini iar apoi, în urma unui mariaj, în stăpânirea familiei Tocchi. În sec
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
fost inițial încadrată în provincia Iliria, iar mai târziu a devenit o parte a Longobardiei, cu Ravenna (Italia) drept capitală. În timpul celei de a IV-a Cruciade Zakynthos a fost cucerită de venețieni și încorporată, împreună cu Cefalonia în principatul Ahaia. Venețienii au fost urmați de francezi. De la sfârșitul sec. al XII-lea și până în 1357 Zakynthos a fost în stăpânirea familiei Orsini iar apoi, în urma unui mariaj, în stăpânirea familiei Tocchi. În sec. Al XV-lea Kapoudan Pașa a cucerit Insulele
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
francezi. De la sfârșitul sec. al XII-lea și până în 1357 Zakynthos a fost în stăpânirea familiei Orsini iar apoi, în urma unui mariaj, în stăpânirea familiei Tocchi. În sec. Al XV-lea Kapoudan Pașa a cucerit Insulele Ionice, dar în 1485 venețienii le-au recuperat pe cale diplomatică în schimbul plății unui tribut anual de 500 ducați către Sultan. În timpul Războiului Cretan (1645-1669) insulele ionice au jucat rolul de bastion în lupta împotriva turcilor. În final, venețienii au cedat turcilor Creta în schimbul anulării tributului
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
a cucerit Insulele Ionice, dar în 1485 venețienii le-au recuperat pe cale diplomatică în schimbul plății unui tribut anual de 500 ducați către Sultan. În timpul Războiului Cretan (1645-1669) insulele ionice au jucat rolul de bastion în lupta împotriva turcilor. În final, venețienii au cedat turcilor Creta în schimbul anulării tributului în Zakynthos. Ca urmare, un val de emigranți din Creta s-au refugiat în Zakynthos. Un alt val de refugiați a venit în 1770 după înăbușirea mișcării naționalist-liberale instigată de împărăteasa Ecaterina a
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
mai importante surse pentru cei care studiază ultimii 150 de ani de istorie bizantină. Lucrarea acoperă perioada dintre anii 1298-1463, descriind prăbușirea imperiului Grec și ridicarea turcilor otomani, care formează miezul lucrării, până la victoriile sultanului Mehmed al II-lea împotriva venețienilor și regelui Ungariei Matia Corvin. Chalcondyles a considerat, pe bună dreptate, căderea Constantinopolului ca fiind un eveniment istoric de proporții gigantice, comparând-o cu căderea Troiei. Cronologia sa nu este exactă, ca și cea a altor cronicari bizantini. Opera sa
Laonic Chalcocondil () [Corola-website/Science/305091_a_306420]
-
interesante, care cuprind 3-4 scrieri în proză, mai ales amintiri din călătorie, câteva zeci de poezii și un număr apreciabil de scrisori, care n-au valoare literară, ci numai documentară. Proza, elaborată mai ales în anii studenției, cuprinde povestirea "Sările venețiene" (1839). Tot în această colecție se găsește și faimosul toast, rostit la Paris la 27 decembrie 1848, unde zice:
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
19 octombrie, în schimbul consimțământului anterior al anexării Savoniei și Nisei. În tratatul de pace de la Viena, a fost scris că anexarea Veneției ar fi devenit eficientă numai după un referendum - desfășurat în 21 octombrie și 22 octombrie - să lase poporul venețian și exprime voința lor despre a fi sau nu anexați la Regatul Italiei .Istoricii sugerează că referendumul din Veneția a avut loc sub presiunea militară, ca pe un simplu 0,01% din alegători au votat împotriva anexării. Multe mișcări venețiene
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
venețian și exprime voința lor despre a fi sau nu anexați la Regatul Italiei .Istoricii sugerează că referendumul din Veneția a avut loc sub presiunea militară, ca pe un simplu 0,01% din alegători au votat împotriva anexării. Multe mișcări venețiene independență se referă la această înșelăciune și la cererea independenței Veneției. Forțele austriece a pus opoziția la italieni invadatori, pentru un efect mic. Victor Emmanuel a intrat la Veneția și a efectuat un act de omagiu, în Piazza San Marco
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
toate încăperile, biblioteca și salonul turcesc erau cel mai bogat decorate. Pe pereți erau tablouri ale pictorilor Eustațiu Stoenescu, Grigorescu și Dărăscu, avocatul Micescu fiind un mare colecționar de artă. Șemineul din holul principal era realizat de Ruffer din ceramică venețiană. Volumetria cabanei este inspirată din arhitectura tradițională. Casă, relația cu peisajul, materialele folosite încorporează un spirit regional, fără ornamentații. Clădirea are parter, etaj și mansardă, la parter și la etaj având terase. Interioarele, păstrându-se aproape intacte, demonstrează o perfectă
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
liberalilor germani, care vedeau propunerea sa ca pe un plan de mărire a puterii Prusiei. Dezbaterea privind constituția națională propusă a trecut pe planul doi atunci când la Viena a sosit vestea mișcărilor de trupe italiene din Tirol și de la granița venețiană (21 aprilie 1866). Guvernul austriac a ordonat mobilizarea parțială în regiunile sudice; italienii au răspuns ordonând mobilzarea generală. În ciuda apelurilor pentru acțiune și gândire rațională, Italia, Prusia și Austria a continuat cursa spre conflictul armat. La 1 mai, Wilhelm a
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
episcop în Regatul Ungariei și unul din reprezentanții de seamă ai umanismului în Europa. Valahia si Moldova s-au situat pe două căi comerciale importante traversate adesea de polonezi, de sași, de greci, de armeni, de genovezi și de negustorii venețieni, conectând cele două principate la evoluția culturii medievale din Europa. Cronica lui Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, care acoperă perioada 1359 - 1594, este o foarte importantă sursă de informații despre viața, evenimentele și personalitațile din Moldova. Este printre primele texte
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
conflictul între boieri și domn, iar boierii craioveni se manifestă deschis. Situația devenise explozivă, în pragul conflictului armat. Pacea de la Passarowitz din 21 iulie 1718 s-a încheiat între Imperiul Otoman pe de o parte și Imperiul Habsburgic și Republica Venețiană pe de altă parte. Tratatul a fost semnat la Požarevac, Serbia (cunoscut atunci sub denumirea germană Passarowitz). Tratatul reflecta situația militară existentă în urma luptelor dintre turci și austrieci, cu excepția Olteniei. Cum s-a ajuns la această situație bizară, ca tucii
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
consolidarea țaratului vlaho-bulgar. A extins granițele de la Dunăre până la Marița, de la Marea Neagră până la Vardar. A aspirat chiar la cucerirea Constantinopolului și la titlul de împărat. Însă, în timpul celei de-a patra cruciade, Constantinopolul a fost ocupat în 1204 de către cruciații venețieni și a fost astfel înființat Imperiul Latin de Constantinopol. Țaratul vlaho-bulgar și Imperil Latin s-au aflat într-un conflict permanent. Cu sprijinul cumanilor, vlaho-bulgarii au obținut victorii la Adrianopol în 1205, luându-l că prizonier pe împăratul latin, Balduin
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Eyck (c. 1390-1441), Andrea Mantegna (1435-1506), Antoine Van Dyck (1599-1641) și Rubens (1577-1640). Aceste covoare cumpărate de către europeni erau de prea mare valoare pentru a fi puse pe podea, așa cum era practica folosirii lor în Orient. Termenii folosiți de către inventarele venețiene indică faptul că acestea erau puse pe mese ("tapedi da desco", "tapedi da tavola") și drept cuvertură pe tronurile regale ("tapedi da cassa"); picturile europene confirmă aceste utilizări (vezi și "Portretul unui senator" de L. Bassano). Numeroase covoare (între 1
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
deschisă la Damasc în 1530. Logofătul Ioan Tăutu (?- 1511) este considerat a fi fost primul băutor de cafea din Moldova. Din Orientul Mijlociu cafeaua s-a răspândit în India, Indonezia și America, dar și în Italia, prin schimburile comerciale dintre negustorii venețieni și cei din Africa de Nord și Egipt. Din Italia a fost introdusă în restul Europei și acceptată pe scară largă după 1600 când Papa Clement al VIII-lea a numit-o „băutură creștină”, în ciuda provenienței sale. Prima cafenea din Europa a
Cafea () [Corola-website/Science/305776_a_307105]
-
Se trec următoarele trei lacuri pentru a ajunge într-o zonă în care apar speleoteme, Sala Florilor de Piatră, în care se găsesc interesante stalagmite arenacee. Porțiunea de după această sală apare inundată parțial de lacurile 10, 11 și 12. Galeria Venețiana, frumos concreționată, da acces într-o sală cu un mare grohotiș, apoi galeria se inundă formând lacul 14, ce duce la sifonul terminal, încurcat de trunchiuri de pomi. Din acest punct, sfârșitul propriu-zis al galeriei, începând din 1972 alpiniștii au
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
a fost un avocat, deputat, specialist în finanțe maritime, ministru, om politic liberal, primar al Brăilei și senator român, unul din multele victime a regimului comunist din România. Familia a venit în România înainte de 1800 din Insulele Ioniene, pe atunci posesiune venețiană. Tatăl său, Miltiade Portocală, după ce a făcut studii economice la Institutul Superior de Comerț din Anvers (Belgia), a devenit director al Băncii Naționale a României din Brăila. Mama sa, Amalia Djuvara, membră a familiei Djuvara era fiica luptătorului pașoptist Constantin Djuvara, prieten cu
Radu Portocală (politician) () [Corola-website/Science/305819_a_307148]
-
Artă și Muzeul de Artă al Municipiului București, cu titlu de împrumut. Printre tablouri se regăsesc cele mai cunoscute lucrări precum "Odihnă pe câmp" (1954), "Întoarcerea de la sapă" (1943), autoportrete, o parte din ciclul "Regele nebun" sau seria "Arlechin", peisaje venețiene și spaniole. Deasemenea din colecție ies în evidență și portretele lui Mihail Sadoveanu, Lucia Sturdza-Bulandra, George Enescu sau Tudor Arghezi în pictura "Tudor Arghezi cu soția" (1961). Secția de artă contemporană cuprinde 8 săli în care se regăsesc diferite concepte
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]