1,997 matches
-
analizând efectele benefice în favoarea creștinismului, prin formarea Imperiului, îi aprobau puterea și îi doreau viață lungă: Creștinul nu este dușmanul cuiva, și nicidecum al împăratului: el știe că acesta a fost ales de Dumnezeu, și de aceea îl iubește, îl venerează și îl cinstește, și vrea ca să fie teafăr cu tot Imperiul roman, până când va exista lumea. Cert este că, va exista pentru multă vreme. 2. Serviciul militar în izvoarele patristice În paginile scriitorilor creștini latini și greci din primele secole
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe ostașii lui Cristos în păstrarea răbdării și pentru a-i întări în mărturia credinței. Unii soldații creștini aveau posibilitatea să pătrundă și să înainteze prin temnițe, pentru a putea vorbi cu cei condamnați pentru credința creștină: La Milano este venerat martirul Victor, care adesea îi elibera pe cei condamnați din închisoare și permitea ca cei închiși să plece liberi. Un alt caz de conștiință era misiunea unor soldați de a elibera fecioarele creștine din lupanare, la care erau condamnate de către
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sale de filozof stoic și literat, nu ținea cont de lâncezeala soldaților creștini față de meseria armelor, văzând, în atitudinile lor hieratice, niște aberații religioase cu o anumită notă de ateism ori de subversiune. Potrivit opiniei comune era ateu oricine nu venera divinitățile Romei și era considerat dușman al Imperiului și tulburător al ordinii stabilite; a fi dușmanul Romei însemna a fi dușmanul zeilor care o protejau. Pe de o parte, considera soldații creștini atei asemenea opiniei publice, deoarece i-a văzut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după cum ne cheamă. Nu ne mai reține fără rost. Astăzi credința noastră se împlinește în Cristos. Trimite-ne, așadar, să-l vedem degrabă pe cel Răstignit, pe care nu încetați să-l huliți cu gura voastră nelegiuită, pe când noi îl venerăm și-l adorăm“. La auzul acestor cuvinte guvernatorul a spus: „Iată, voind să vin în întâmpinarea dorințelor voastre, vă trimit la moarte“. Atunci Marcianus a spus: „Te rugăm, trimite-ne cât mai degrabă, spre cinstea împăraților. Te implorăm să o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
brațelor l-a trecut ajungând pe celălalt mal. Cu pas emoționat a intrat în întăritura publică și a mers până la râul Iares unde, fiind capturat de persecutorii săi și cu mâinile legate la spate a fost condus acolo unde se venerează mormântul sfântului. Aici, lovit de o furie dezlănțuită, a căzut ucis. Câțiva creștini buni și unii soldații din prezidiul orașului l-au înmormântat nu departe de Rodan. Minunile sale, așa cum se cer prin rugăciuni, așa se și experimentează prin beneficii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tăia în bucăți trupurile persoanelor urâte de el peste măsură, aruncând peștilor membrele lor; poruncea ca cei mai mulți dintre cei condamnați să fie înecați în largul mării, pentru ca trupurile lor să nu mai poată fi recuperate niciodată de creștini și nici venerate de către aceștia. Creștinii nevizați direct de decretul lui Licinius, nu au voit să se supună unui împărat care deși nu a îmbrățișat niciodată creștinismul, cu excepția câtorva acțiuni trecătoare în favoarea Bisericii, a fost considerat inițial creștin, iar mai apoi trădător datorită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vorbească femeilor despre creștinism, iar acestora să se adreseze copiilor cu asemenea învățături provenite din Evanghelie; g) a interzis creștinilor să se apropie de studiul autorilor, decretând ca școlile de literatură să fie deschise numai pentru cei care ar fi venerat zeii și zeițele; h) printr-o scrisoare dezaproba măcelul efectuat de prefectul Dracontius și contele Diodor împotriva poporului condus de Marcu, episcopul Alexandriei, iar în secret se complăcea de acest fapt, nepedepsind vinovații; j) mărturisea public dreptatea, dar mai apoi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
numele și onoarea martiriului atleților adevărului să fie privit de mulțime cu suspect. Unul dintre ei se numea Iuventinus și celălalt Maximinus. Creștinii din Antiohia, voind să-i onoreze ca luptători ai adevărului, i-au depus într-un monument splendid venerați anual cu multă solemnitate pe atunci. Sfântul Ioan Crisostom (354-407) invita creștinii constantinopolitani la o evlavie deosebită față de aceștia, spunând: Să atingem mormântul lor; să îmbrățișăm cu credință relicvele lor pentru a primi vreo binecuvântare. Așa cum soldații după ce arată rănile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de zeci de ori, singur, cu prieteni, cu cunoscuți, pe casetă video (și niciodată la cinema, niciodată princeps: problema interpretării realității reapare. Filmul impregnează cu substanța sa virtuală realitatea, asimilând-o și-l acroșează pe protagonist definitiv. El ajunge să venereze filmul, sacralizându-l: de unde și refuzul său reverențios să-l privească la cinematograf, În original, tot astfel cum misticii nu acced la transcendent decât În negativ, la o formă de absență a acestuia). Un film echivalent pentru straniul spectator cu Biblia
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
școlare, mama ținea un magazin de obiecte de uz casnic. Dacă figura tatălui este centrală În romanele sale, aceasta nu este fără legătură cu biografia: tatăl romancierului, care moare În 1963 (la patruzci și unu de ani), este, Într-adevăr, venerat de fiu, singurul băiat dintre copii, alătruri de două surori. În liceu descoperă literatura, studiază apoi literele la Nantes. În 1974, licențiat, viitorul romancier nu avea “nici o vocație, nici o energie”. Foarte timid, este doar spectator al evenimentelor din mai 1968
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dar și cu fierberi lăuntrice. Când cele două laturi ale poeziei se întâlnesc într-un poem, poezia devine profundă și sentimentul este discret. Nostalgic, poetul regretă că nu s-a născut și nu a murit pe mare. "Exaltă-mă, frenetică Veneră,/ al mării pântec lin boltindu-și șoldul,/ Delfinei coapse-a tale, de himeră/ Până la țărm rostogolind imboldul." Poetul îi mărturisește iubitei că nu o va face nemuritoare într-un sonet, precum Shakespeare pe iubita lui: "doar nu sunt Shakespeare/ să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
zi, cu transmisii în direct din fața vilei... Mă bătuse atât de crunt, încât televiziunile își trimiseseră pe teren corespondenții de război... Polițiștii exagerau din nou: numărul zece avea un IQ de geniu, două MBA-uri, era un suflet ales, mă venera, doar atunci când bea își pierdea controlul. I-am angajat un avocat foarte bun - mă apărase pe mine în necazul cu numărul opt -, care a reușit în cele din urmă să-l salveze: cu pile, șpagă și multă pricepere (i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
sau îl părăsea, tot copie rămînea, și el cu melancolie impersonală își căuta refugiul într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei"223. Const. Dobrogeanu-Gherea credea că femeia ideală, pentru Eminescu, trebuia să fie "o Veneră cu brațe reci, cu părul lung, bălai, cu forme perfecte și această Venere trebuie să fie blîndă, pururi fecioară, ca Madona, ca un înger și să iubească pe poet"... "Acest ideal de "iubită" e o fantasmă, după care în zădar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de a alege femei ca protagoniști ai operei sale. Hadrian, Zenon, Alexis și Nathanaël: toți sunt bărbați. Protagoniștii marilor sale eseuri didactice sunt bărbați: Michelangelo, Dürer, Ruysdeal, Piranesi Iluministul, Thomas Mann, romanii eroici și alții. Autorii pe care i-a venerat (Euripide, Pindar) și scriitorii pe care i-a tradus (Cavafis, Henry James) au fost bărbați ca și majoritatea celor care au influențat-o. Chiar predecesoarele pe care le-a urmărit și reconstituit în memoriile despre originile sale aristocratice (Amintiri pioase
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ca fiindu-i inferiori din punct de vedere intelectual. Este adevărat că în general se înțelegea mai bine cu femeile decât cu bărbații și, deși a avut mulți prieteni bărbați, aceștia erau în general adulatorii care, chipurile, veneau să o venereze în templul ei. Dar opinia celor ce susțin mizantropia ei este în mare măsură falsă, ca și mitul izolării. Mai mult, duritatea ei își are originea în disciplina ei de scriitor. Lucra în conformitate cu un grafic și dispunea de o putere
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
deja suferind, își luase o a treia soție, o englezoaică. Era sentimentală și convențională, așa cum numai cineva din rândurile clasei de mijloc britanice poate fi, dar ținea la el cu devotament... acea englezoaică care îl considera pe Dickens obișnuit și venera familiile integre din romanele lui Galsworthy, credea în reconcilierile dintre rudele apropiate. La fel ca mulți britanici cu venituri modeste din acele timpuri, petrecuse un număr de ani locuind în pensiuni familiale de pe continent, în principal în Belgia. Arhive ale
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
care se numea "modernă". Mai important, ea deja descoperise toate temele pe care le va explora în următorii 60 de ani. Ceea ce rămânea era să afle cine era. Marguerite știa că fusese formată ca o clasicistă: un artist care îi venerează pe antici pentru realizările lor. Ar fi fost în stare să explice de ce nu există alți poeți mai mari decât Eschil și Pindar, dramaturgi mai mari decât Sofocle și Euripide, istorici mai desăvârșiți decât Herodot și Tucidide, chiar dacă îi lipsea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și salutat de alții ca garant al asigurării unui viitor pașnic. Nietzsche 1-a admirat ca pe un erou tragic; Béranger a cîntat stăpînul apropiat, prieten al celor umili și nevoiași, bărbat între bărbați, care cunoaște slăbiciunile sale: "Poporul îl venerează încă, da, îl venerează. Vorbește-ne de el, bunică, vorbește-ne de el..." Aici, semizeul bătăliilor nu este decît un nefericit, trădat de destin, mănîncă pîine neagră și doarme lîngă focul din sobă. De fapt, dincolo de dezordinea proiecțiilor onirice, din
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ca garant al asigurării unui viitor pașnic. Nietzsche 1-a admirat ca pe un erou tragic; Béranger a cîntat stăpînul apropiat, prieten al celor umili și nevoiași, bărbat între bărbați, care cunoaște slăbiciunile sale: "Poporul îl venerează încă, da, îl venerează. Vorbește-ne de el, bunică, vorbește-ne de el..." Aici, semizeul bătăliilor nu este decît un nefericit, trădat de destin, mănîncă pîine neagră și doarme lîngă focul din sobă. De fapt, dincolo de dezordinea proiecțiilor onirice, din numărul mare de imagini
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Era spiritul ce anima în genere acel mănunchi de luptători pentru cauza națională. În numele ei, Kogălniceanu adresa noilor legislatori îndemnul de a nu rata marea șansă ce se ivise printr-o conjunctură fericită a situației externe cu dorințele poporului: "precum venerăm pe strămoșii noștri, să facem și noi ca și strănepoții noștri să ne venereze pe noi. În mâinile noastre stă ca să ni se înscrie numele în tablele de bronz ale istoriei; în mâinile noastre stă ca să facem să zică posteritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ei, Kogălniceanu adresa noilor legislatori îndemnul de a nu rata marea șansă ce se ivise printr-o conjunctură fericită a situației externe cu dorințele poporului: "precum venerăm pe strămoșii noștri, să facem și noi ca și strănepoții noștri să ne venereze pe noi. În mâinile noastre stă ca să ni se înscrie numele în tablele de bronz ale istoriei; în mâinile noastre stă ca să facem să zică posteritatea că sub pietrele sub care vom fi culcați zac inimi mari și nobile; în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fac referire la creaturi de culoare verde (o reprezentare diferită și în mod cert anterioară Omului Verde din mitologia celtică), care au corpul acoperit de un mucegai strălucitor în întuneric și a căror ocupație este vampirismul. În India, există Kali, venerată drept zeiță a bolilor, războiului și a morții, care se hrănește din sânge, și Shiva, asimilat unui vampir. În legendele Malaysiei, apare o creatură nu-mită penaggalen, reprezentată prin cap, stomac și in-testine, care se hrănește de asemenea cu sânge. Nativii
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
substantiv și un adjectiv, oximoronul a fost prezentat și ca epitet antitetic. Este evident, însă, că epitetul conferă relief stilistic numai adjectivului, în timp ce oximoronul presupune amplificarea expresivității ambilor termeni: ... suferință, tu, dureros de dulce; ... Neguri albe strălucite / Naște luna argintie...; Veneră, marmură caldă; dulce și fermecătoare jale etc. (M. Eminescu); Mă rog, foc de ger era, ce să vă spun mai mult. (I. Creangă); Așas de negri ochii tăi, / lumina mea (L. Blaga). Superlativul stilistic operează o substituire a construcției obișnuite
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lui Dumnezeu și omul Iisus simbolic divinizat care devine prin aceasta, în comparație cu ceilalți oameni "fiul unic al lui Dumnezeu". Imaginea populară a unui raport de filiație între divinitate și om se pierde însă în negura vremurilor, cînd strămoșul tată era venerat ca divinitate providențială, presupus în mod magic ca supraveghindu-și copiii și indicîndu-le ce trebuiau să facă pentru ca să fie demni de bunăvoința lui. Supraviețuirea stratului magic al extraconștientului își exercită și astăzi influența sugestivă. Ideea de providență continuă să se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
puțin o inteligență medie. Să analizăm acest interviu cu politicianul Joe Brown. REPORTERUL: Ați putea comenta știrile referitoare la mituirea membrilor guvernului dumneavoastră? JOE BROWN: Vreau să fie clar un lucru. (Te disprețuiesc. ) Joe Brown n-ar permite niciodată așa ceva (Venerați-mă, adorați-mă) în guvernul lui. REPORTERUL: V-ați gândit vreodată (Este părerea mea!) la o investigație atotcuprinzătoare? JOE BROWN: La ce vă referiți, de fapt? (Știu exact ce vrei să spui și nu-mi place atitudinea ta. ) REPORTERUL: Că
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]