3,478 matches
-
de fire, adun, E un pictor excepțional, proclamè profesoară, am auzit cè ar fi pictat și o bisericè, Da! Noi vrem sè ne ducem, îi spune studentă, la mènèstirea unde ar fi pictat el, plecèm cu mașina, dacè doriți sè veniți cu noi, Bine, îți mulțumesc, Clară! mè mai gândesc și-ți voi spune! față îmbrècatè excentric, pe nume Clară, își ia la revedere și se îndepèrteazè de catedrè, Mi-ar fi plècut sè-ți fiu student, îi mèrturisesc dupè ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei și trăgeau la peronul acoperit din fața intrării. Prin ușile mari, larg deschise, răzbea vocea lui Julien, lacheul consular însărcinat cu strigarea numelui și a rangului pentru Dudeștii, Filipeștii, Cretzuleștii sau Dragomireștii filofrancezi veniți să-l salute pe reprezentantul împăratului Napoleon la București, contele Ledoulx. În picioare, în mijlocul salonului mare împodobit cu ghirlande de brad, iederă și garoafe roșii, îmbrăcat după moda europeană, destul de subțirică, chiar sărăcuță după gustul bucureștenilor, consulul primea urările boierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai încet, de teamă să nu li se șifoneze cumva panglicile lucioase sau diafanele dantele și eșarfe din gaz. Palpitante clipe, voit prelungite în unda lor de parfum. În jurul cortului se perindau mereu colindătorii, flăcăi și fete, bărbați și femei veniți tocmai de pe moșiile lui Nicolae. Veniseră și elevii de la colegiul Sfântul Sava, conduși de un tânăr dascăl muzicos, cu pletele șiroind de zăpadă topită. Slugile cărau mereu coșuri pline de covrigi, colaci, poale-n brâu, mere și nuci. Bucătăresele aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ataca Turcia în cazul în care va continua războiul. Între această nouă amenințare și colosul rus, dispus să arunce forțe proaspete în luptă, marele vizir se va agăța imediat de propunea lui Kutuzov. O va considera mai mult decât bine venită. Îi părea rău de Constantinopol. Fusese la un pas de a-l cuceri. Un pas! Pierdea acum și o mare parte din principate. „La naiba! Le pot lua oricând pe toate! Acum, însă, trebuie să mă ocup de corsican. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că nu mă mai știe; că nu mă vede... Stau lângă foc, În râpă. Aburii din ceaun adie aproape tot atât de bun ca Duda - Înainte de stricăturare. Așteptăm cu sufletul la gură zama de găină pe care o to-ot des-Încântă Mătușa Domnica, venită și ea În-refugiu, la pădure, după două nopți de foc-și-pară, așa zice ea și numaidecât zice că n-a fost foc În sat - numai boambe și plunghi. Vorbește ea, vorbesc cei care-au rămas, povestesc cei care s-au strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
te predaite lui Moș Iacob al meu... - Idite, idite!, Îi strig Rusului Îmbrăcat și-ncălțat, arătându-i, În ograda lui Moș Iacob, banca de lemn de la peretele saraiului. Sidite, sidite!, Îl Îndemn, cu toate că el e tot În curtea noastră. Moș Iacob, venite, venite!, Îi explic, În limba lui. Necunoscutul Înțelege ce spun - doar rusește vorbesc! (poate cu accentul să nu stau eu prea bine), Însă altceva nu Înțelege el. Ceva, nu știu ce - și, la bărbați mi-e mai greu să simt, fără cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
într-un țigaret scurt, din lemn. Râdea la Petrișor, ținut de maică-sa cu fața la ea, ca la fotograf și parcă îndemnându-l să zâmbească, să ia o mină veselă și binevoitoare, și copilul chiar asta făcea. Gângurea la doamna avocată, venită special pentru el. Trăsăturile și surâsul buzelor ei groase păreau să se spulbere odată cu fumul, în timp ce întreba, parcă într-o doară, ca și cum ar fi conversat să-și treacă timpul, ce vârstă are Petrișor, ce mănâncă, dacă l-a înțărcat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mesajul, nu-i așa? strigă ea, Înșfăcându-mi mâinile și pupându-mă simultan. Parfumul ei mă Învălui ca un nor și se mi așeză pe haine și pe piele. Va trebui să fac o baie mai Încolo. — Minunat! Betty, Jim, veniți Încoace. Nu fiți timizi. Nu e Întocmai cum v-am povestit? Întrebă ea, fluturându-și mâna de jur imprejur. Era evident că se referea la garsonieră, nu la instalația mobilă. — Iar Sam doarme acolo sus, pe platforma aceea. Vedeți scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fostă tabără a armatei selgiucide, situată la nord de fluviu. Mii de corturi și de iurte se Înalță de jur Împrejur, un adevărat oraș improvizat În care demnii reprezentanți ai Transoxianei trec neîncrezători pe lângă războinicii nomazi, cu lungi plete răsucite, veniți să-și reînnoiască jurământul de credință față de clanul lor. Malik Șah, având doar șaptesprezece ani, un uriaș cu față de copil, afundat Într-o bogată mantie de caracul, tronează pe un piedestal, același pe care s-a prăbușit tatăl său, Alp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de știre lui Terken despre sosirea lor. Acesteia Îi revine să hotărască soarta rivalului fiului ei, dacă trebuie sugrumat sau doar orbit. Eunucul a dispărut pe lungul coridor, slab luminat, când, dintr-odată, izbucnesc țipete, chemări În ajutor și hohote venite dinăuntru. Intrigați și neliniștiți, ofițerii, care n-au putut să se abțină să nu pătrundă În zona interzisă, se izbesc de o bătrână slujnică vorbăreață: tocmai a fost descoperită, moartă În patul ei, Terken Hatun, având alături unealta crimei, perna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
imaginația sărmanilor noștri contemporani. Pe deasupra, există acest oraș Îngropat sub pământ. De-a lungul veacurilor, câți copii au căzut În crăpături și n-au mai apărut, ce de zgomote ciudate s-au auzit sau s-a crezut că sunt auzite, venite, după câte se pare, din măruntaiele pământului! Așa s-a născut cea mai cunoscută legendă din Samarkand, cea care contribuie, În bună măsură, la misterul care Învăluie numele cetății. L-am lăsat să povestească. — Se spune că un rege din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dar se opri brusc, reluându-și mina serioasă pe care i-o cerea profesia. Domnule Lesage, nu e vorba numai de protocol. Este vorba de principii. Înainte de a accepta acest post, m-am informat Îndelung asupra zecilor de experți străini veniți, Înainte de mine, În această țară. Unii nu erau lipsiți nici de competență, nici de bunăvoință. Dar au eșuat cu toții. Știți de ce? Pentru că au căzut În capcana În care sunt Îndemnat să cad eu astăzi. Am fost numit trezorier general al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să schimbe chipul Orientului. Pe 11 ianuarie 1912, Shuster a fost petrecut cu onoruri. Tânărul șah Îi puse la dispoziție propriul automobil, Împreună cu șoferul său francez, dl Varlet, pentru a-l conduce la portul Enzeli. Eram mulți, străini și persani, veniți să ne luăm rămas-bun, unii În piațeta din fața reședinței sale, alții de-a lungul drumului. Fără aclamații, desigur, nimic altceva decât gesturi discrete ale câtorva mii de mâini și lacrimi de bărbați și de femei, din partea unei mulțimi necunoscute, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceea ce tocmai auzise Încât, fără să dea atenție nici protestelor nici rugăminților, Doamnă dragă, vă rog, nu pot, trebuie să mă duc la farmacie, Îl am pe bunicu acasă care așteaptă medicamentele, Îl Împinse pe om În mașina de serviciu, Veniți, veniți cu mine, bunicul dumneavoastră nu mai are nevoie de medicamente, strigă ea zicându-i șoferului să pornească urgent spre studioul de televiziune, unde, exact În acel moment, se pregăteau cele necesare pentru o dezbatere Între trei specialiști În fenomene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai aproape de mine, Domnule prim-ministru, vă rog, nu v-aș deranja dacă n-aș avea un motiv foarte serios, am absolută nevoie să mă primiți, Când, Chiar acum, Sunt ocupat, Domnule prim-ministru, vă rog, Bine, dacă insistați atât, veniți, sper ca misterul să merite, Mulțumesc, vin În goană. Directorul general puse telefonul jos, băgă scrisoarea În plic, o puse Într-unul dintre buzunarele interioare ale sacoului și se ridică. Mâinile Încetaseră să-i mai tremure, dar fruntea Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
asistentă, dobitoaca asta cretină nu mă lasă în pace, mă hărțuiește, dați-o afară de aici. Când asistenta ajunge la noi, pe chipul ei se poate citi aceeași expresie de politețe, mă grăbesc să mă dezvinovățesc, ca și când ar fi o profesoară venită să despartă doi copii care s-au luat la harță, l-am întrebat doar ce i s-a întâmplat, iar ea îmi zâmbește, nu vă faceți griji, este rău cu oricine încearcă să fie drăguț cu el, nu pricepe decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și apropierea, chiar și sănătatea și boala, numai din când în când dinspre camera lui Noga străbate câte un val sumbru de îngrijorare. Mai arunc o privire înăuntru, mi se pare că se aud de acolo suspine înăbușite, asemenea suspinelor venite de sub dărâmături, tocmai am vorbit cu ea la telefon, îmi reamintesc mie însămi, nu este aici, dar chiar și după ce ieșim din casă și încui ușa de trei ori, trebuie să urc din nou, să mă asigur că am stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
avem grijă, cu ea? Și ea răspunde, nu, nu cu ea, să aveți grijă pur și simplu, tibetanii spun că e periculos să pui capăt suferinței. Capitolul zecetc "Capitolul zece" Când îi deschid ușa, am impresia că este o femeie venită să ceară de pomană, tânără și uscățivă, cu un coș mare în mână, cu fața întunecată, cu obrajii supți, iar în clipa în care mă pregăteam să iau portofelul, îmi spune, eu sunt Zohara, și coșul ei începe deodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
camera lui Noga în fața televizorului, ieșind numai din când în când pentru a cere ceva de băut, lăsând în urma lor pete lipicioase de suc de frăguțe, iar eu simțeam nevoia să îi opresc și să îi întreb, de ce nu mai veniți, de ce ați abandonat-o, întoarceți-vă la noi, vă voi aduce în cameră tăvi cu suc de frăguțe, înghețată, Cola, tot ce vreți, numai să vă întoarceți. Dar ei nu mă recunosc, se învârt, prizonieri ai propriei lor lumi, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
intru după el pe un coridor gol, scânduri subțiri din lemn trasează treptele, iar noi apucăm funiile care în curând vor deveni balustrada unei scări stabile, preț de o clipă sunt gata să cred că suntem o pereche de tineri veniți să verifice modul în care înaintează lucrările la noua lor casă, acordând o atenție specială fiecărei țigle. La capătul scărilor se află o ușă elegantă, iar el scoate din buzunar o legătură de chei și o deschide larg, eu privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceea, dacă nu-ți place. Nu știam că pot veni și alții, încerc eu să mă apăr, timp în care iau câteva guri de vin. — În mod normal, la întâlnirile noastre poate veni oricine. Ceea ce înseamnă că toți sunt bine veniți. Poți considera că vii pentru mine, dacă de tine nu-ți pasă. M-ar bucura nespus de mult. Voiam să te rog să mă însoțești de foarte mult timp. Foarte inteligent din partea lui. Unu la zero pentru Davey. —Bine, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Victoria, iar el, spre Central, care-l duce în Notting Hill, când îl aud strigând: —Rebecca... Mă tot gândesc... poate ar trebui să ne mai întâlnim... —Ești sigur? îl întreb surprinsă. — Da. Pe mine m-a ajutat. Poate data viitoare veniți voi la mine. —Bine, atunci, îi răspund, un pic cam nesigură. Mă bucur că întâlnirea noastră improvizată i-a făcut bine, cu toate că, din punctul meu de vedere, n-a fost decât apă de ploaie. Ne vedem mâine, îi strig. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iar leul se calmează. O revoluție simulată trebuie să-și aibă regulile ei. Mă dusesem la marș, dar nu mă așezasem În vreunul din grupuri. Stăteam pe la margini, În piața Santo Stefano, pe unde circulau ziariști, redactori de edituri, artiști veniți să-și manifeste solidaritatea. Tot barul Pilade. Mă pomenii alături de Belbo. Era cu o femeie cu care-l văzusem adesea la bar, și credeam că e prietena lui (mai târziu a dispărut - acum știu și de ce, deoarece am citit povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ai? Mare idee. Atunci să-i dăm bătaie, mai scoate din dinamurile astea dezgustătoare și bagă mai mulți Mandrake. Ceva invocații demonice, acolo, pe fond auriu.” „N-aș vrea să exagerez. Aceasta e miraculoasa aventură a metalelor. Ciudățeniile sunt bine venite numai dacă se potrivesc contextului”. „Miraculoasa aventură a metalelor trebuie să fie mai Întâi istoria erorilor ei. Punem o frumoasă bizarerie și, pe urmă, În didascalia Însoțitoare, spunem că e falsă. Până una-alta, e acolo, cititorul se dă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cea repudiată. Eu sunt prostituata și sfânta. Fragment din Nag Hammadi, 6, 2) Intră Lorenza Pellegrini. Belbo se uită În tavan și mai ceru un ultim martini. Era tensiune În aer și dădui să mă ridic. Lorenza mă reținu. „Nu, veniți toți cu mine, astă-seară se deschide noua expoziție a lui Riccardo, inaugurează un nou stil! E mare, tu, Jacopo, Îl cunoști.” Știam cine era Riccardo, se tot Învârtea pe la Pilade, dar atunci n-am Înțeles de ce Belbo se concentra cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]