3,476 matches
-
este de a nu face caz niciodată de puținele noastre calități precum fac alții de acelea pe care nu le au (ieri am avut o discuție de o oră și ceva cu cei trei șefi de la hebdomadarul local...) . Scrisoarea ta, venită foarte tîrziu, m-a bucurat foarte mult. Prilejul de-a comunica vreau să fie nu mai des, ci des, des. Mai întîi, sînt măgulit de aprecierile despre anchetă pe care am și citit-o tipărită, mai puțin vreo trei fraze
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și patriotism trebuia să fie călăuza noastră de toate zilele"1812, în timp ce, "elementele neamului nostru, găsite atunci aci, trebuiau cultivate românește și treptat, treptat chemate în viața publică a orașelor și satelor de aci"1813. În acest sens, "elementele românești venite să se stabilească aici, din orice parte, trebuiau încurajate și ajutate părintește la stabilire și asigurarea bunei lor stări pentru prezent și viitor"1814. O critică aspră era adusă funcționarilor publici instalați după 1878 în Dobrogea. Se aprecia că ar
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a ajuns "vineri, 30 aprilie, la orele 1430" la bordul vasului Orientul, "după ce la Silistra i se făcuseră onorurile trăgându-se 21 focuri de tun"2729. Orașul Ostrov era "frumos pavoazat"2730, familia regală fiind aclamată de mii de oameni veniți special pentru acest eveniment. Printre cei sosiți în oraș cu această ocazie se aflau și "domnul general Vasiliu Năsturel, comandantul Diviziei Active, și domnul Scarlat Vârnav, prefectul județului Constanța"2731. La orele 15 vasul pe care se afla familia regală
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
se duc În vizite, la cinema sau la teatru. Seara de obicei se mănâncă fripturi, multe vegetale și fructe. Restaurantele servesc meniuri variate iar cofetăriile prezintă mâncăruri populare bine gătite. Cercul nostru de prieteni e destul de variat. Încep cu Coffey, veniți tocmai din Texas cu trei fetițe. Coffey a venit pentru specializare, În concediu de studii pe mai mulți ani. La curs stă alături de mine. Ne-am Împrietenit din prima zi, suntem cei mai În etate, el 35, eu 36 de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
al pieilor roșii. De la el au rămas celebrele cuvinte, rostite după marea victorie de la Gettysburg: ”Democrația e guvernarea pornită din popor, prin popor, pentru popor”. Chiar În țimpul războiului civil, la 1862, a venit cu legea Homestead, care garanta noilor veniți proprietatea terenului ce-l luau. Oamenii aduși de societățile de cale ferată au devenit fermieri. Societatea Santa Fe a adus mii de ruși ce fugeau de persecuțiile din țara lor. Compania Southern Pacific a adus mulți germani, scandinavi și foarte
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
000 locuitori, iar negrii 10.000. Grosul populației Îl formează scandinavii și germanii. Din La Crosse, facem un ocol spre a vizita colonia elvețiană din NewGlarus. În 1840 au sosit primii elvețieni, odată cu norvegienii, germanii și olandezii. Erau celebrii pionieri, veniți să Învingă sau să moară. Lupta a fost extrem de grea. În 1850 populația ajunsese la 305.000 locuitori, din care 199.000 se născuseră În America. 98.000 erau englezi, iar 58.000 erau: 38.054 germani, 8.885 nordici
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și Hauptmann reușind să identifice vocea din cimitir. Ce mai trebuia dovedit? Poliția nu a putut afla de ce șchioapătă Hauptmann. Aci, acesta nu a vrut să explice misteriosul accident! Condamnat la scaunul electric, după ce a fost văzut de mama sa, venită special din Germania, asistat apoi de un preot, după ce a fost ras În cap, pentru tichia electrică, când să fie condus În camera electrică, vine un telefon de la centrala poliției să fie suspendată execuția Întrucât s-a prezentat un cetățean
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
aspecte menționate în cartea sa, "Căderea tiraniei", publicată de Editura Adam în 2006. La paginile 92-93, autorul face următoarele mențiuni: "în afară de ambasador, după evenimentele din Decembrie 1989, au fost schimbați și ministrul consilier, consulii și alți funcționari. Dintre cei nou veniți, am remarcat pe Ioan Bar, un diplomat de carieră, care a adus un suflu proaspăt în cadrul ambasadei. Lui i se datorează liniștea introdusă în cadrul ambasadei de la Paris, unde, cu calm și profesionalism, a reușit să se impună și să ridice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
asigura o sumă mai mare la dispoziția tinerilor și anume zvonul. În comunitate, în pregătirea nunții, cei interesați, familia și apropiații săi, lansează zvonuri despre cheltuieli foarte mari, despre un meniu scump și sofisticat sau despre costuri mari cu lăutarii (veniți tocmai de la ..... Cluj... să zicem!!!). Aceste zvonuri au dublul rol de a oferi o imagine fabuloasă despre eveniment, dar și, așa cum spuneam, de a-l obliga pe participant să pregătească o sumă mai mare ca dar. În medul social urbanizat
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
de aceleași dimensiuni. Astfel a rezultat un număr de douăsprezece porții perfect egale între ele. După ce a terminat ceea ce își propusese, mulțumit de felul în care îi reușise operațiunea aceasta de "fromager", a sunat adunarea: Măi fimeaie, măi copii, ia veniți aoați! Rând pe rând ne-am deplasat la moș Butu care, asemenea unui spițer cu experiență, introducea custura sub felia de telemea, o ridica și o depunea apoi, cu infinită atenție, pe felia noastră de pâine. Mama cu Bebi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
combustiilor interne se făcea simțită, ca un numitor comun, chemarea irezistibilă către viața care se cerea trăită și valorificată la parametri maximali. Nu trebuia pierdut niciun minut, nu trebuia irosită nicio secundă din acest prețios și irepetabil miracol al vieții. "Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!" (Al. Macedonski) Pe fondul manifestării unui optimism imaginar cu puține șanse de iradiere socială, Silvia a fost cea dintâi care și-a dat seama că "fugit ireparabile tempus!" Gata, Titi, ne-am odihnit, acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
va veni nimeni să vă ia ciocolata. Clar? Ați înțeles ce vă spun? Și acum, treceți în camera voastră, că am treabă. După ce ne-am retras, mama și-a ordonat în cămară și în dulapul din bucătărie toate bunurile alimentare venite ca o mană cerească, într-un moment de grea cumpănă pentru însăși existența noastră. Cât privește gestul fratern și umanist de care au dat dovadă frații noștri de peste mări și țări, el va rămâne veșnic nealterat în memoria poporului român
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai important aliment de pe planeta Terra, pentru care ne rugăm, ne luptăm și ne zbatem în fiecare zi, "pâinea noastră cea de toate zilele", era strivit cu nepăsare de sutele de mașini și agregate, de miile de picioare ale noilor veniți. Reflecțiile mele cu tentă filozofico-socială au fost brutal întrerupte de vocea stridentă a domnului milițian. Fiți atenți la mine! Este strict interzis să vă deplasați pe o distanță mai mare de 15 kilometri. Se aude? Nu vă spun de două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
adevăr, a doua zi, când ne aflam pe șantier, ne-am trezit cu o mulțime de bărbați care au venit cu hârlețe și lopeți. Erau din familiile de macedoneni: Ceafca, Bacu, Butu, Muși, Muca și Pifu. Printre cei doisprezece oameni veniți să ne ajute se aflau și prietenul lui Mircea, Țile, precum și Tiberius, băiatul domnului Muca, un flăcău bine legat, tăcut și deosebit de harnic, pe fața căruia se citeau discret primele semne ale bărbăției. Mă gândesc acum la cifra de doisprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mă gândesc acum la cifra de doisprezece, care reprezenta numărul de oameni aduși de domnul Muca pe șantier. De ce 12? Și încă ceva foarte curios: cine sau ce m-a determinat pe mine să procedez la numărarea echipei de oameni veniți să ne ajute? Vor fi fost aceștia cei 12 apostoli prin intermediul cărora Iisus își făcea cunoscută noua Lege menită să-i ajute pe oameni să găsească adevărata cale din această viață, precum și drumul spre viața viitoare, dintr-o altă lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Iisus își făcea cunoscută noua Lege menită să-i ajute pe oameni să găsească adevărata cale din această viață, precum și drumul spre viața viitoare, dintr-o altă lume, din alt univers? Această coincidență numerică dintre cifra biblică și numărul oamenilor veniți să ne ajute era absolut întâmplătoare? Un joc al hazardului? Sau, poate era ceva mai mult? Corespondența dintre cele două cifre semnifica, oare, faptul că Tu ești pretutindeni și peste tot în același timp, că Tu ești singurul posesor al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
năzbâtie nostalgică propunerea de tratare a producției de carte din România contemporană ca un tot contabil din care să poată fi deduse susțineri pentru ieftinirea cărții necesare; azi, fiecare trăiește și moare singur. Mai puțin fantasmagorică, însă, apare o propunere venită, recunosc, de unde mă așteptam mai puțin: aparține celei de a VI-a ediții a Consfătuirii Naționale a Intelectualilor de la Sate și n-a avut parte de nici o mediatizare în stare s-o impună cât de cât atenției generale. Se pornește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
surplusul de grâne mult mai profitabil, pe moșiile lor, În velnițele administrate de evrei sau de alți străini. Din acest motiv, În seco lele XVIII-XIX, boierii și mănăstirile cu moșii au avut interesul să colonizeze satele și târgurile cu „izraeliți, veniți mai ales din Galiția, calici lipiți pământului” (cum Îi descria Mihai Eminescu În 1879 ; <endnote id="cf. 285, p. 29"/>), pentru a le arenda acestora velnițele (povernele) și cârciumile care funcționau pe moșiile lor. Rachiul era, chipurile, făcut din „bucate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu văd” <endnote id="(96, p. 76)"/>. Un astfel de episod nu există În evanghelii, În schimb există altul cu o Încărcătură simbolică asemănătoare. Tot În scena arestării din grădina Ghetsimani, apostolul Simon-Petru taie cu sabia urechea unuia dintre iudeii veniți să-l prindă pe Isus. Nu este vorba, cum afirmă unii comentatori, de un soldat roman, ci de „servitorul arhiereului” (Ioan 18, 10 ; Marcu 14, 47), deci de un iudeu cu nume latinizat, Malhus. Fiind singurul gest violent pe care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
batjocoresc pe Isus : „Iar căpeteniile poporului Își făceau râs de Isus. Râdeau de el și ostașii” (Luca 23, 35-36). „Jidovul” care păzește corpul neînsuflețit al Sfântului Ioan cel Nou și care Înțepenește când vrea să tragă cu arcul În Îngerii veniți să-l Înalțe pe sfânt la cer Își are echivalentul În legendele populare românești referitoare la Învierea lui Isus : „jidovii” care păzesc corpul Mântuitorului Împietresc atunci când vor să arunce cu pietre În „Îngerul Domnului”, venit să-l Învie pe Isus
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
modestă a Florenței, că tot nu stă mult"... Signora Cesca rîde, rîde mereu, cu mîinile în șolduri, scuturîndu-și pletele înflăcărate. Îmi dau seama ce e în capul ei și rîd și eu. Se așteptase la o pereche de îndrăgostiți săraci, veniți să se iubească la Florența și nu reușește să realizeze această solidaritate umană dintre statura mică pusă la patru ace a americanului și acea siluetă de cocostîrc în blue-jeans, cu pulover albastru și părul ciufulit, pornită de la poalele Carpaților. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
o vorbă, o glumă, un zîmbet și lumea așteaptă, dar nu renunță la scandal. Sticlele de Chianti îmbrăcate în cămășuțele lor de rafie, trec din mînă în mînă, de la femei la bărbați, de la cei care termină de mîncat la noii veniți. Se discută politică, artă, meserie, gospodărie. Unul are copilul bolnav, altul propune o grevă, altul admiră o mică pictură abstractă de pe perete încercînd să-i găsească un titlu. Femeile care intră sunt primite cu strigăte de bun venit, se vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Ce caut eu aici cu bietul, absurdul meu costumaș de gală? Puteam veni îmbrăcată oricum, și în pînză de sac, doar să fi venit cu mult, mult mai devreme. Să fi putut afla un locșor în mijlocul acelei omeniri de necrezut, venită să asculte MUZICĂ. Mă apropii, cu chiu, cu vai, cerșind cu privirea, de un pîlc de oameni așezați în jurul unui "prie-Dieu". Printr-un fel de minune a fenomenului de compresie și printr-o culme a bunăvoinței omenești, aflu un petic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
asta și-s mai competente decît mine. Programul e mereu același și mereu la fel de plăcut: piscină, spa, saună, masaj în instalația balneară de la demisol, travesarea Pirineilor pînă în Andorra, apoi masa la 2000 m atît de sus, încît cei nou veniți nu vor să ne creadă cînd le arătăm, de pe drum, acel punct îndepărtat din vîrf, spunîndu-le că acolo vom ospăta și ce ospăț! la prînz. Una din plimbările clasice ale acestei mini-vacanțe este cea la Llivia, pe care noi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
grupuri de evrei majoritatea săraci și mânați de idealul revenirii pe "pământul făgăduinței" n-au fost luate în seamă de populația locală și nu a avut loc niciun conflict. Această situație s-a păstrat până la Primul Război Mondial, numărul evreilor veniți fiind de doar câteva zeci de mii. Majoritatea evreilor din Europa prigoniți, amenințați de pogromuri (în Rusia, mai ales) sau pur și simplu în căutarea unui trai mai bun preferau să emigreze în America, și nu în săraca și necunoscuta
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]