15,959 matches
-
sări. „Un poet, de asemenea!” Mizezi prea mult pe posibilitățile cuvântului scris; forța sa este erodată de tehnici noi de comunicare. De cele video, în special. De cele sonore. De cele parapsihologice. Omenirea se străduiește să-și distrugă condeierii. Artiștii verbului. Ai metaforei. Ai epitetului. Nu vor mai exista cărți. Totul pe casete; depozitat în dischete. Redat numeric. Filmic. Prin semnale sonore imperceptibile acum. „Va fi un dezastru!” Așa au decretat și susținătorii cinematografului mut: „Cel sonor va fi un prăpăd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
părăsite, unde un grup de puști din primele clase primare, Între care și fratele victimei, târâse o fetiță de aceeași vârstă, pe care o chema Stela și care râdea inconștientă tot timpul, revelația că și În Ebraică, și În greacă verbul tradus În Biblie cu „a păcătui” are ca primă semnificație „a rata”, scena spânzurării lui Iuda ghinionistul, desemnat de hazard să-l trădeze pe Isus, deși, dintre cei doisprezece apostoli, Iscarioteanul Îi era cel mai devotat Mântuitorului, visul etajat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de o vastitate și o complexitate copleșitoare. Prin ceea ce voi numi În continuare Creatorul, Îi desemnez, după cum ați Înțeles, desigur, pe Ceilalți. Așadar, Creatorul descinde de undeva, nu se știe de unde, cu intenția fermă de „a face” (acesta este primul verb care apare În Cartea lui Moise). El vrea „să facă” ceva și să planteze acel ceva Într-un spațiu inițial gol. Este evident că elementul fundamental al construcției cosmice despre care vorbește Biblia Îl constituie Pământul. Terra este scopul ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ale lui Metodiu îi făcură pe cei de față să cadă pe gânduri. în adevăr, trăiau timpuri grele și altele nu tocmai ușoare se vesteau în viitor. Doamna Potoțki se gândea că mâni-poimâni o paște bătrânețea, „acest șoarece care roade verbul a fi”, cum se exprimase o dată, într-unul din rarele sale clipe de răgaz, pan Bijinski. Acesta, la rândul lui, cugeta că degeaba avusese inițial o origine sănătoasă dacă acum îl supărau rinichii; Iovănuț se gândea că dacă se îndoiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
anemic, apos; când lupta cu auditoriul silit mereu să ciulească urechile se preschimbă într-o pașnică înțelegere: spune tu ce poți că eu ascult ce vreau. E vremea cuvintelor de rezervă, a epitetelor scoase din pachețele mici de plastic, a verbelor care se conjugă numai la trecut, cu precădere la mai mult ca perfectul, a propozițiilor simple formate din subiect, predicat și lector. La fel ca buhul chirurg care înaintea oricărei despicări a bolii în patru are acel răgaz de concentrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ce, credeți că mie nu mi se pare că dumneavoastră vorbiți ciudat? Cristi dădu a lehamite din mână, ignorându-l. Nu avea rost să pornească o polemică cu olteanul. Îl înțelegea foarte bine, așa era el obișnuit să vorbească, dar verbele la perfectul simplu îl zgâriau la ureche. În situația aceasta, adică atunci când constați că ți s-a epui zat lista, înseamnă că nu ai luat în calcul toate ipotezele. Trebuie să te așezi cu picioarele în apă rece și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
femeiușcă pusă pe cucerit, machiată până-n fundul ochilor, se simțea liberă acuma, înțelegi?, în 2005 eu sunt liberă, eu v-am adus libertatea, așa ne zisese... Măi să fie, tu știi ce copil cuminte este... era? (Se încurcă la timpurile verbelor.) Observ întâi că, pe la prânz, colegul și iubitul meu dispare din birou, pleacă și mai vine abia pe la cinci; că are mama bolnavă, că i-a murit pisica... motive aiurea. Buuun. O întreb pe aia mică: (Scena discuției, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
verificat, știi cum ascultă cântecul ăsta?, pierdute, pot face orice cu ele, le duc pe Lună, le aduc înapoi, le culc pe iarbă, le ridic în copaci... Le mai povestesc despre mine, despre succesele mele, despre teatru, el folosește prezentul verbului în mod special, e extrem de atent la vorbe, știe că ea are știința cuvântului, de unde Dumnezeu?, că nu de la mine. Se uită la ea, pare dezarmant de neajutorată, dar știe că e foarte loială, atât de timidă, cu un simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
franceză (făcea parte din clasa de avansați), spre deruta totală a domnului Reardon, al cărui accent Amory Îl Înfiera disprețuitor, și spre amuzamentul colegilor. Domnul Reardon, care cu zece ani În urmă petrecuse câteva săptămâni la Paris, se răzbuna cu ajutorul verbelor, ori de câte ori Amory deschidea manualul. Dar, cu o altă ocazie, Amory s-a grozăvit la ora de istorie, cu rezultate catastrofale, fiindcă băieții din clasa aceea erau de vârsta lui și aveau să-și strige unii altora propoziții cu subînțeles toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
O dată a spus Într-o cameră plină de prietene de-ale mamei sale că singura justificare a existenței femeilor este necesitatea introducerii unui element destabilizator Între bărbați. Dansează excepțional, desenează isteț, dar grăbit, și are o surprinzătoare ușurință În mânuirea verbului, de care se folosește strict ca să compună răvașe de amor. E departe de a fi un personaj model. Există lungi perioade când Își urăște cordial familia. Este cu totul neprincipială. Filosofia ei se rezumă la carpe diem În ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iar trupul suportă consecințele, de unde stări de slăbiciune, dureri, suferințe și tulburări. Material și muritor ca și trupul, sufletul trebuie îngrijit, doftoricit, calmat. La acest suflet, modalitate subtilă și atomică a cărnii, ne este posibil să ajungem prin limbaj, prin verb, prin cuvânt, prin voce. în mod extravagant, Antiphon din Atena inventează în secolul V înainte de Hristos o terapie care seamănă straniu cu psihanaliza... -3 Inventarea psihanalizei. Din câte știu, Freud nu-l citează niciodată pe Antiphon din Atena, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe cuvânt. Mai întâi, el ascultă, în cursul unei întrevederi între patru ochi, după care urmează o terapie verbală. Conținutul acestei conversații vizează dispariția suferinței care l-a adus pe pacient la domiciliul filosofului. Detaliile acestui tratament al sufletului prin verb erau cu siguranță consemnate în cartea sa Arta de a scăpa de mâhnire, dar lucrarea n-a mai fost regăsită... I se recunoștea sofistului o imensă putere de convingere, o putere de foc verbală considerabilă. Ne imaginăm ce terapeut a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
atestărilor și al depozițiilor creează dușmănii periculoase care generează dorințe de răzbunare. într-o perversă răsturnare de situație, a-i ajuta pe unii echivalează cu a le face rău altora... De fapt, ca sofist deprins cu mânuirea vorbelor iscusite, a verbului eficace, a retoricii eficiente, Antiphon știe că, întotdeauna, nu adevărul triumfă, ci discursul mai abil, mai înșelător. Minciuna practicată cu măiestrie produce efecte superioare, în termeni de eficacitate trivială, celor ale veracității celei mai riguros respectate. De unde și oferirea competențelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
produce efecte superioare, în termeni de eficacitate trivială, celor ale veracității celei mai riguros respectate. De unde și oferirea competențelor sale de filosof unor particulari pe care-i asista în fața instituțiilor politice sau judiciare - adunarea poporului și tribunalul. Terapeut ce folosește verbul, Antiphon acționează ca medic individual, dar și ca practician social. Dușmanul legilor întemeiază o filosofie politică radical individualistă: ea celebrează individul transformat în măsură a idealului. -5 Hedonismul anarhist. Antiphon prefigurează într-un anumit fel - dar să fim prudenți în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pare mai pregnant decât cel a lui Platon... Ca perfect imbecil, pradă ideală, el îmbrățișează teza hedonistă încă de la începutul dialogului și termină făcând din plăcere cea mai mare impostoare. între extreme, el oscilează, evoluând în voia valurilor, legănat de verbul socratic - sau cel puțin platonician. Filosoful idealului ascetic își alege cel mai bun rol pentru a evita comunicarea, dialogul și dezbaterea. Alegând un personaj sărac conceptual, teza sa va suferi de aceleași lipsuri. Dar procedeul își arată limitele! Socrate evoluează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
costum de scenă. Și nimic altceva. Pentru că tezele cirenaice merită o analiză, o critică, o examinare demnă de acest nume. Corpusul aristipean permite, într-adevăr, unele confruntări în ceea ce privește definițiile plăcerii, desigur, dar și în ceea ce privește metoda - scenografia gestului sau cea a verbului -, cunoașterea - senzuală sau intelectuală -, natura realului - material sau imaterial -, scopurile înțelepciunii - practică sau teoretică, ori chiar mistică -, trupul - prieten sau dușman -, dualismul - adevăr sau eroare -, intersubiectivitate - celibatar sau comunitar -, politica - a refuza sau a susține puterea -, precum și alte chestiuni referitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ulei „Mureshell”, ultimul tip. Deodată, undeva lateral, pâlpâi o luminiță. — Tovarășe comandant - anunță el, întorcându-se spre Felix S 23 -, ia uitați-vă acolo, pâlpâie o luminiță! — Ce face? întrebă Felix S 23. — Pâlpâie! răspunse Stejeran 1. — Dă-mi alt verb, p’ăsta nu-l am, zise Felix S 23. — Se vede o luminiță! zise Stejeran I. — Așa da, acum înțeleg, zise comandantul Felix S 23. Da’ ia ascultă, măi Stejerane, de unde știi tu verbul „a pâlpâi”, că doar am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
răspunse Stejeran 1. — Dă-mi alt verb, p’ăsta nu-l am, zise Felix S 23. — Se vede o luminiță! zise Stejeran I. — Așa da, acum înțeleg, zise comandantul Felix S 23. Da’ ia ascultă, măi Stejerane, de unde știi tu verbul „a pâlpâi”, că doar am fost programat la fel? — Am mai citit și eu, se rușină Stejeran 1. M-am programat în afara programului, singur. — Păi cine ți-a dat voie ție să te programezi singur, ai?! se înfurie Felix S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cordonul din jurul taliei, cuplă mufa acestuia la acumulatorul lui Stejeran 1, mai dându-i astfel niște volți. Beneficiind de acești volți nemunciți, Stejeran 1 își reveni încetul cu încetul. Făcu mici mișcări cu membrele, repetă teoria lui Pitagora, apoi conjugarea verbului „a munci”, se verifică dacă mai știe modelul pentru „Operația de curățare a unui birou de la stânga la dreapta”’ și sfârși cu normele de protecția muncii. În lumina puțină din odaia de comandă, carcasa lui tânără lucea stins, aruncând reflexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Prin apele armurii răsade-ntregi de stele. Fugarnic sfânt, tu lasă ca fluviul să te poarte... Dar dincolo de luntrea îngustă nu privi, Căci apa-ți va trimite și va întipări, Întunecată, fața iubirii voastre moarte! SOLIE Undire infinită, lăuntricul fior Când Verbul, prăbușire năprasnică de tunet În inimi și în lucruri vibra dominator... Nebănuitul vuiet... - Păstrezi vreun răsunet Tu, suflet prins de-o vrajă pe-al humei căpătâi, Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feti Frumoși ... Sau cântece cu viers duios Țesut la poale de Carpați Și-oriunde Țara are frați În lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și-n cuvânt, Rămân uniți, de nimeni despărțiți. Ne cheamă Sfinxul din Carpați Să fim alături frați cu frați În miezul țării noastre sfânt La ceas de mare legământ. Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria îmi este Limba Română în ea bobul de grâu germinează verbele poemelor eminesciene. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Înțelepciunea Limbii Române, poem de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 972, Anul III, 29 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364396_a_365725]
-
în ultimă instanță s-a îndurat de ei sinagoga din Focșani, care le oferă găzduire și condiții minimale pentru întâlnirile lor săptămânale. Ca unul care am frecventat o vreme acest cenaclu știu cu câtă pasiune se oxigenează tainițele ascunse ale verbului pentru a-i extrage esența poetică și câtă risipă de idei, de opinii și de puncte de vedere furnizează o ședință obișnuită de cenaclu. De asta zic, mă oripilează ideea că în tot orașul nu s-a găsit un spațiu
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
unui hău imens și extrem de periculos pentru viitorul ei imediat. Un algoritm nenecesar și riscant, totdeodată, spunem noi, desfășurat între frontierele concrete ale timpului actual, o iluzie insistent vândută lui Homo communicans de către niște rațiuni perfect slugarnice semanticii restrictive a verbului „a avea” (pe fondul unei putrefacții generale evidente a întregii Creații divine), care încearcă a „zidi” prin deconstrucția vizibilă a vechiului catafalcul celui din urmă concert al umanității creatoare... (O gândire malefică, de altfel, ce îi include, desigur, în sânul
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
cea mai rapidă cale a Ființei umane (sau, mai bine zis, a ceea ce a rămas azi din ea) înzestrate de către Creatorul ei cu judecată și sentiment de a se eschiva în mod rușinos din fața prospectării adânci a lexematicii extinse a verbului „a fi”. Un refugiu existențial, să-l numim, al neputinței Omului contemporan de a-și privi lucid propria interioritate, tăinuită cu parșivenie de foarte multe ori sub straturi groase de fard actoricesc în cadrul unui spectacol de teatru societar lipsit de
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]