2,765 matches
-
lumii" (poziție geocentrică), în sensul perceperii fenomenelor și ființelor din jur ca având o direcționare și o adresare spre sine; - intuiția delirantă este apariția bruscă a unor idei delirante și nelegate de percepție. Asocierea acestei intuiții cu interpretarea delirantă semnează verdictul instalării procesului schizofren, pentru că intuiția delirantă singură poate apărea în legătură cu instalarea și a altor entități psihopatologice ; - delirul de influiență, delir trăit primar și nemotivat reprezintă un apogeu al disociației nucleului personalității și se constituie într-o pierdere a
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
grație deja are caracteristicile care aveau să devină asociate scrierilor ei: o neîncredere înfricoșătoare față de membrii sexului opus și sentimentul că sexul este capcana mortală din care este imposibil să scapi, decât doar dacă fugi. Poate că acesta a fost verdictul lui Yourcenar asupra unui deceniu de legături amoroase. Acum urma să înceapă o nouă etapă a vieții ei. Nomadismul îi fusese potolit temporar de un deceniu de hoinăreală. Era 1939 și izbucnea războiul. Germania a declarat război Franței pe 3
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ale vrednicului Pantagruel (1552), o parodie atât a călătoriei maritime întreprinse după tiparele Odiseei căci eroul în cauză, Pantagruel, însoțit de un numeros grup, pornește în căutarea Sfintei Butelci, al cărei oracol este, pare-se, unicul capabil să dea un verdict valabil în privința virtualului mariaj al lui Panurge -, cât și a războiului troian, înlocuit aici cu lupta împotriva scrumbiilor. Motivul căutării Graalului din romanele cavalerești ale ciclului arthurian este și el parodiat în A cincea și cea din urmă carte, a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fi afirmate răspicat, adevărurile ce nu pot fi rostite cu glas tare. "Chipul de aur" echivalează aici cu societatea capitalistă aurită, unde, ironic, evreii acestei povești nu vor supraviețui vechiului climat antisemitic și rigorilor Războiului Rece, așa cum se arată în "VERDICT"-ul oficial, "citat" de romancier, nu însă altfel decât tot în cheie parodică, fiindcă multiplică motivația culpei până acolo încât îi acuză pe oficiali de a fi inventat-o: "Isaacsonii sunt condamnați pentru a fi conspirat să dezvăluie secretaul bombei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
opereze pe Efrem, iar această renunțare este echivalentă cu diagnosticul cel mai grav: "...la rândul ei, se gândea și ea: la ce bun? La ce bun, dacă bisturiul nu reușește s-ajungă din urmă metastazele?"400. În discuția prezentată, aflăm verdictul medical datorită interferențelor discursive. În schimb, în discuția ulterioară, dintre aceeași Evghenia Ustinovna și un alt pacient, Proșka, nu mai avem acces la "secretele" personajelor, iar sentința în cazul acestui bolnav se va pronunța prin intermediul biletului de ieșire, de neînțeles
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
septembrie 1940). Vizita la Berlin a debutat cu o „punere la punct” a lui Antonescu de către von Ribbentrop, pentru declarațiile făcute de șeful statului român la Roma. Oficialul german a solicitat generalului Antonescu „să se rețină de la orice” critică „asupra verdictului de la Viena” în fața lui Hitler. Din contra, generalul, dezlănțuit, a atacat deschis timp de vreo două ore sentința arbitrară dată la Hotelul Belvedere. Faptul în sine l-a determinat pe Hitler ca, la sfârșit, să replice că înțelege îngrijorarea românilor
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
evenimentele. Mulțumită reculului, a distanțării, această in-stanță permite clarificarea și selecționarea. Totuși, aceste considerații nu pot opera decât în mică măsură în cazul cetățeanului invitat să se implice în fiecare zi. El nu poate aștepta ca acest tribunal să pronunțe verdictul... Este deci necesar să ducem analiza mai departe. Multiplicând cazurile și observațiile, ni se pare că, în traiectoria sa, umanitatea ajunge, foarte lent, într-un ritm secular, să facă o triere în memoria sa colectivă. Din experiența sa se desprinde
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
descoperă persoane mai nevoiașe decât ei sau care sunt în suferință. Noi mișcări se pot declanșa plecând de la aceste motivații, ca "umanitarismul" sau orice altă inițiativă de a alina suferința oamenilor. Alegerile prezidențiale americane din noiembrie 2004 au oferit un verdict ciudat. Comentatorii interpretau, aproape în unanimitate, victoria lui George W. Bush ca fiind un semn al reîntoarcerii la valorile pe care le-am calificat drept tradiționale. Am subliniat de mai multe ori faptul că valorile post-moderne au produs efecte nedorite
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Social Theory, Londra, Macmillan. Giddens, Anthony (1990), Consequences of Modernity, Cambridge, Polity Press. Giddens, Anthony (1991), Modernity and Self-identity: Self and Society in the Late Modern Age, Cambridge Polity Press. Giddens, Anthony (2000), Sociologie, București, All. Grosby, Steven (1994), "The verdict of history: the inexpungeable tie of primordiality a response to Eller and Coughlan", în Ethnic and Racial Studies, 17:1, pp. 164-71. Groșu, Armand (2006), "Politica răsăriteană a României: 1990-2005", în [Revista] Contrafort, nr. 135. Hall, Stuart (1991), Old and
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
prin întrebuințare de violență, bătăi și crimă din care s-a pricinuit moartea lui Stroe Belloescu și a servitorului său Nicu Oprișan, iar Manolache Popa și Vasile Berescu, complici la crimă.” Același ziar nr.28 din 29 martie 1913 nota verdictul în procesul ucigașilor: „Pedeapsa muncii silnice pe viață la care au fost condamnați cei șase omorâtori ai lui Stroe Belloescu”... Drept o datorie de recunoștință și de pietate , lui și soției sale, gazetarul vedea necesară ca „oasele Coanei Raluca să
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
provincială, care face din Bizu "un Amos Bujorescu mult mai sălbatic, mult mai incapabil de a evolua spre fericire", iar din creatorul său, un fel de Brătescu-Voinești "în varianta mai obiectivă a d-lui Cathon Theodorian"60. Favorabil la început, verdictul devine apăsat negativ atunci când criticul evaluează global activitatea literară a autorului Istoriei civilizației române moderne. Pentru Călinescu, confratele mai vârstnic nu-i decât un spirit cancanier, lipsit de cultură filosofică, "scriitorul întru eternitate minor", "un Nisard poligraf"61. Din păcate
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din punct de vedere epic214. Și lui M. Sebastian, care scrisese pozitiv despre Mite, îi plac doar "unele anecdote", "străine de adevărul sufletesc al eroului", pentru că "tot ce este vioi și articulat în roman se află la periferia subiectului propriu-zis". Verdictul e, de data aceasta, necruțător: "Lovinescu nu e un romancier de vocație. Romanul pentru domnia sa este un act de voință" " D. Lovinescu e mai interesant decât romanele sale. Cazul acestui critic angajat într-o întreprindere ce-i contrazice toate calitățile
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mine". Fără milă, istoria literară n-a confirmat această pretenție. G. Călinescu, exprimând consensul generației sale, va reduce romanele lovinesciene la interesul lor biografic, legat de personalitatea criticului, pentru că, susținea el, "romanțarea biografiei duce la modele perimate", de "nuvelă veche". Verdictul zdrobitor a rămas, iar exegeții de mai târziu s-au aplecat asupra romanelor lui Lovinescu doar pentru a elucida misterul care face din îndrăznețul purtător de stindard al modernismului la noi un literator desuet, cu mult în urma criticului și teoreticianului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un stil ironic, refuzând astfel unul sever, sau afectat obiectiv, sau îmbătat metaforic. El vede o primejdie în stilul metaforic, în pasiunea formulei fericite, dar una și mai mare în poza obiectivității, în comedia autorității, în solemnitatea de mucava a verdictului, a "judecății de valoare". De aceea, el alege să folosească o versiune "reîncărcată" de limbaj critic modernist, molcom, retractil, autoironic Patraș se plânge în mod repetat de "moldovenitatea" lui, care-l împiedică să fie mai energic și mai răspicat. În
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în domeniu. Cronicile urmăresc evoluția literaturii române într-o cultură cenzurată și reliefează problematica libertății spirituale într-o țară închisă. Idealul pentru cronicar, spune Manolescu, este anonimatul: "prin constanță și tact, cronicarul devine cu timpul o obișnuință pentru cititori, iar verdictele lui se fac așteptate. Se fac așteptate, pur și simplu; cu ce sentimente, n-are importanță. Un bun cronicar trebuie să nu mai fie o persoană, ci o nelipsită prezență, un magistrat anonim"217. Există numeroase confesiuni care aprobă utilitatea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
grandomania și compromisul, cu acceptarea ideologiei, și pledoaria pentru estetic, rezistența prin cultură, promovarea literaturii române, evidențierea geniului și a talentului. Monica Lovinescu nu scrie doar despre literatura română, ci surprinde tehnici inovatoare din literatura universală și promovează direcțiile noi. Verdictul cronicilor de întâmpinare presupun curaj din partea emitentului. A susține valoarea sau nonvaloarea înseamnă a pune în balanță adevărul și falsul. În legătură cu puterea cronicarului de a rămâne obiectiv, N. Frye afirmă: "Se poate întâmpla ca un critic cu adevărat competent să
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Lovinescu-Ierunca, subliniind zădărnicia dorinței de a schimba mentalitatea intelectualului român: "în ciuda invidiilor stârnite, a nesfârșitelor intrigi de salon și coterie țesute în jurul celor doi, fapt e că toată lumea îi caută, îi cultivă cu scrâșnet sau venerație și tremură în așteptarea verdictelor lor, fie ele estetice sau morale, fie politice sau administrative"253. Momentele când scriitorii trimit clandestin manuscrisele sau când solicită promovarea cărților par, în aceste condiții, semne ale ipocriziei. Însă dorința Monicăi Lovinescu este ca literatura să reflecte libertatea spiritului
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Bidaru, a scos capul pe fereastră, s-a uitat cu mare atenție în aceeași direcție ca și cum ar privi tranșeele unui inamic imaginar și, cu o alură de om îngrijorat, s-a întors. Cei din compartiment îi urmăreau mișcările în așteptarea verdictului final. Da, confirmă el dând afirmativ din cap, cred că tânărul are dreptate! Acuși va veni și la noi și, uitându-se în jur își făcu rapid o cruce mică, în dreptul pieptului, numai pentru sine, se așeză la loc și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nimic. Buna dispoziție cu care venise îi dispăru ca prin farmec. Simțea că pe buzele tuturor se formulase deja o întrebare esențială, la care va trebui să răspundă prompt. Priveau la el ca la un oracol de la care așteptau un verdict cât se poate de clar, în special soția care observase că a intervenit ceva zgrunțuros în relațiile dintre ei. În zădar încerca să se comporte ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Acuși, acuși, cineva o va pronunța, își zicea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
poate sugera o anumită invidie din partea celorlalți scriitori, după cum observa Cezar Petrescu într-o prefață la operele lui Corneille.27 Oficializarea conflictului se face prin intervenția Academiei franceze, căreia Richelieu îi ceruse să facă o analiză și să dea un verdict în ceea ce privește aspectele dezbătute. Acestea se concretizează prin textul Sentimentele Academiei Franceze asupra Cidului, scris de Chapelain, poet și teoretician. Înainte însă de a dezvolta concluziile acestuia, trebuie făcute câteva precizări privitoare la Academia Franceză, instituția care își asuma rolul de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
contextului literar englez care anticipa prin diverse elemente romantismul, precum și asupra absenței unei anumite seninătăți datorită frământărilor politice ale acelei perioade. Pe aproape aceeași axă a argumentării se situează și T. S. Eliot, care însă devine mai tranșant în acordarea verdictului: "Părerea mea este că nu avem, în literatura engleză, nici o perioadă clasică și nici un poet clasic."140 Sentința aceasta este justificată prin faptul că, prin raportare la alte perioade sau la alte culturi, epoca în sine se dovedește a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
numai că Eminescu nu a prizat, dar a combătut ideea imediat în presă, ca antiromânească și foarte primejdioasă, nereușind, din păcate, să-l convingă pe Maiorescu de precaritatea ei politică. X. Rădăcinile ontologice ale expansionismului rusesc Eminescu a înțeles, înainte de verdictul Congresului de la Berlin (1/13 iulie 1878), că dreptul invocat de el nu va avea câștig de cauză într-o Europă nepregătită să abandoneze ea însăși grundurile semibarbariei, cu atât să facă față celei asiatice. Nu-și mai rezervă nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
limitelor descrierii sau reprezentării realității prin limbaj. Printr-o asemenea clarificare, credea el, se câștigă o privire clară asupra unui câmp de probleme care i-au preocupat tot timpul pe filozofi. Este clarificarea pe baza căreia va fi prezentat acel verdict, presupus definitiv, pe care s-a încumetat să-l formuleze. Ce este, prin urmare, propoziția? Termenul propoziție este introdus în Tractatus prin cel de imagine (Bild). Acesta din urmă poate fi înșelător deoarece mulți asociază cu expresia imagine o fotografie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
referindu-se la gândirea mai târzie a lui Wittgenstein, Russell nu avea nici o îndoială că înțelege foarte bine despre ce este vorba. Siguranța lui contrastează cu reținerea unui alt logician, a lui G. H. von Wright. Acesta ezita să formuleze verdicte despre ceea ce admitea că s-ar putea să nu înțeleagă bine. El scria, în Introducerea volumului său de studii consacrate lui Wittgenstein: „Nu am fost în stare să-l urmez cu adevărat în propria muncă de cercetare, nu numai deoarece
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
unde totul te îndreptățește să crezi în existența fantomelor. Căci jocul dublurilor rămâne indisociabil de metamorfozele, de transformările produse deopotrivă în spirit și în formă; el aparține neîndoielnic domeniului magiei. În finalul piesei, ducele se declară incapabil să dea un verdict categoric, ce ar putea decide o dată pentru totdeauna natura celor două elemente ale dublului (who deciphers them). Căci cum să descifrezi, cum să clarifici identitățile, în plină incertitudine creată de însăși existența dublului? Această incertitudine a identităților se înrudește îndeaproape
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]