1,976 matches
-
din Alexandria și ale lui Methodiu au aparținut probabil sfârșitului care nu s-a mai păstrat din carte; cel păstrat de Macarie cel Mare a aparținut probabil discursului eshatologic de la început. Ținând cont de întinderea întregii cărți de la 270 de versete la 300, fragmentul de la Akhmîm conține aproape jumătate. Clement din Alexandria posibil să fi considerat "Apocalipsa lui Petru" ca parte a "Sfintei Scripturi". Eusebiu, în "Historia Ecclesiae" (VI. 14. 1), descrie o operă pierdută a lui Clement, "Hypotyposes" care dădea
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
Ezechia. a fost construit pentru a înlocui acest tunel, pentru că o armată asediatoare îl putea găsi și distruge cu ușurință. Tunelul lui Ezechia, descoperit în 1838 de către savantul american Edward Robinson, poate fi parcurs astăzi de la un capăt la altul. Versetele din Biblie care au legătură cu tunelul lui Ezechia sunt acestea: «Celelalte fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui și cum a făcut iazul și canalul de apă și a adus apele în cetate nu sunt scrise oare în cartea
Tunelul lui Ezechia () [Corola-website/Science/320663_a_321992]
-
cele ale personajelor, creionând o imagine de ansamblu a vieții de zi cu zi din America totalitară: Câteva personaje din "Omul din castelul înalt" citesc un roman popular, "Lăcusta abia se târăște" de Hawthorne Abendsen, al cărui titlu derivă din versetul biblic: "Lăcusta va fi o povară" . Este o poveste în cadrul poveștii, în care Abendsen creează un univers alternativ în care Axa a pierdut Al Doilea Război Mondial (1939-1948), motiv pentru care nemții au interzis-o în Statele Unite ocupate, în ciuda faptului
Omul din castelul înalt () [Corola-website/Science/320777_a_322106]
-
premieră în 1988 și inspirat parțial de viața lui Mahomed. Ca și în cărțile anterioare, Rushdie s-a folosit de realismul magic și s-a bazat pe evenimente contemporane pentru a-și construi personajele. Titlul se referă la așa-numitele "versete satanice", mai multe versete despre care se spune că ar fi făcut parte din Coran și că ar permite rugăciuni către trei zeități păgâne adorate la Mecca: Allăt, Uzza și Manăt. Partea poveștii în care se tratează subiectul „versetelor satanice
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
inspirat parțial de viața lui Mahomed. Ca și în cărțile anterioare, Rushdie s-a folosit de realismul magic și s-a bazat pe evenimente contemporane pentru a-și construi personajele. Titlul se referă la așa-numitele "versete satanice", mai multe versete despre care se spune că ar fi făcut parte din Coran și că ar permite rugăciuni către trei zeități păgâne adorate la Mecca: Allăt, Uzza și Manăt. Partea poveștii în care se tratează subiectul „versetelor satanice” se bazează pe lucrările
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
numitele "versete satanice", mai multe versete despre care se spune că ar fi făcut parte din Coran și că ar permite rugăciuni către trei zeități păgâne adorate la Mecca: Allăt, Uzza și Manăt. Partea poveștii în care se tratează subiectul „versetelor satanice” se bazează pe lucrările istoricilor al-Waqidi și al-Tabari. În Regatul Unit, cartea a primit recenzii pozitive. În 1988 a fost finalist la Premiul Booker (pierzând în fața romanului lui Peter Carey, "Oscar și Lucinda") și a câștigat Premiul Whitbread pentru
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
secvențe conține mare parte din elementele ce au fost criticate ca fiind jignitoare față de musulmani. Este vorba de o renarare transformată a vieții lui Mahomed (denumit în roman „Mahound” sau „Vestitorul”) la Mecca („Jahilia”). În centrul ei se află episodul versetelor satanice, în care profetul proclamă o revelație în favoarea vechilor zeități politeiste, după care o retractează ca fiind o greșeală cauzată de ispita lui Shaitan. „Vestitorul” are doi adversari: o preoteasă păgână demonică, Hind și un poet satiric sceptic, Baal. Când
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
concepte se confruntă toți emigranții, deziluzionați de ambele culturi: de cea în care au trăit și de cea în care au venit. Știind că nu pot trăi o viață de anonimat, ei caută o cale de mijloc între cele două. "Versetele satanice" este o reflexie a dilemelor autorului.” Ally a spus că această carte îl relevă pe autor ca fiind „victima colonialismului britanic al secolului al XIX-lea”. Rushdie însuși a confirmat această interpretare a cărții sale, spunând că nu este
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
politică a religiei. (...) Rushdie pare să creadă că diverse comunități și culturi împărtășesc un anumit nivel de concepții morale comune pe baza căruia se poate stabili un dialog, și probabil din cauza aceasta a subestimat natura implacabilă a ostilității stârnite de "Versetele satanice", chiar dacă una dintre principalele teme ale romanului este natura periculoasă a sistemelor de credințe închise, absolutiste.” Influențele lui Rushdie au fost multă vreme punct de interes al criticilor care analizează lucrările sale, iar în cazul "Versetelor satanice", Chandrabhanu Pattanayak
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
ostilității stârnite de "Versetele satanice", chiar dacă una dintre principalele teme ale romanului este natura periculoasă a sistemelor de credințe închise, absolutiste.” Influențele lui Rushdie au fost multă vreme punct de interes al criticilor care analizează lucrările sale, iar în cazul "Versetelor satanice", Chandrabhanu Pattanayak a observat influențe din romanul lui William Blake "Căsătoria cerului cu iadul" și din "Maestrul și Margareta" de Mihail Bulgakov (influențe recunoscute și de Rushdie). M. Keith Booker a asemuit cartea cu Veghea lui Finnegan de James
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
Maestrul și Margareta" de Mihail Bulgakov (influențe recunoscute și de Rushdie). M. Keith Booker a asemuit cartea cu Veghea lui Finnegan de James Joyce. Al-'Azm a remarcat influențe ale operelor lui François Rabelais asupra lui Rushdie, cu deosebire asupra "Versetelor satanice". Alții au punctat influențe ale operelor clasice, cum ar fi "Mahabharata" și "O mie și una de nopți". Analiza lui Srinivas Aravamudan a fost percepută de alți critici ca fiind o părere cum că romanul este o dovadă ce
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
ar fi "Mahabharata" și "O mie și una de nopți". Analiza lui Srinivas Aravamudan a fost percepută de alți critici ca fiind o părere cum că romanul este o dovadă ce „demonstrează compatibilitatea postmodernismului cu postcolonialismul într-un singur roman.” "Versetele satanice" a continuat să releve apetitul lui Rushdie de a-și organiza operele în termeni de narațiuni paralele. În carte „există trei mari povești în paralel”, alternând secvențele de vis și de realitate, legate împreună de reapariția numelor personajelor în
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
a continuat să releve apetitul lui Rushdie de a-și organiza operele în termeni de narațiuni paralele. În carte „există trei mari povești în paralel”, alternând secvențele de vis și de realitate, legate împreună de reapariția numelor personajelor în fiecare”. "Versetele satanice" prezintă și practica frecventă a lui Rushdie de utilizare a aluziilor pentru a invoca legături conotative. În carte, el a făcut referiri de la mitologie până la „fraze scurte ce invocă cultura populară recentă” uneori de mai multe ori într-o
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
două sensuri, drept obiect de cult și ca nume divin. Ca obiect de cult "așerah" poate fi „făcut”, „doborât” și „ars”, iar interzice plantarea de copaci ca așerah, sugerând că se referă la un copac stilizat sau trunchi cioplit. Alte versete se referă clar la o zeiță, cum ar fi de exemplu , în care sunt făcute obiecte „pentru Baal și Așerah”. Referințele la așerah din și sugerează că în gândirea antică nu se făcea distincție între obiect și zeiță. Inscripții invocând
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
un etaj, pe care ucenicii au găsit-o după indicația învățătorului lor, urmând pașii unui cărăuș de apă pe ulițele Ierusalimului. În Evanghelia lui Matei 26, 17 -19 lipsesc aceste amănunte. Evanghelia lui Ioan `13. 1-17 pomenește cina deja în versetul al 2-lea, dar nu menționează locul și nici cuvintele lui Iisus despre pâine și vin. Aici cina se leagă de ceremonia Spălării picioarelor. Dupa tradiția creștină, aici ar fi și locul unde ucenicii s-au adunat după răstignirea lui
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
un mihrab, o nișă indicând direcția rugăciunii spre Mecca, iar din 1524 au adăugat în preajmă o inscripție în limba arabă, în slava sultanului Soliman Magnificul care „a curățat” locul de „ghiauri”. De asemenea, musulmanii au creat ferestre colorate cu versete din Coran, inclusiv referitoare la David. Bolta cu nervuri este caracteristică perioadei regilor din casa Lusignan și goticului cipriot. Una din cele trei coloane ale cenaclului, rămase din vremea administrației franciscane, este decorată cu imagini reprezentând pelicani, pasăre care migrează
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
După spusele multora, ilegalitatea canabisului în majoritatea țărilor este dovada ca persecuția rastafarienilor este o realitate. Ei nu sunt surprinși ca este ilegală, considerând cannabisul o substanță puternică pentru a deschide mințile oamenilor către adevăr, un lucru nedorit de "Babylon". Versete din Biblie ce sunt considerate de rastafarieni că justifică folosirea canabisului: Geneza 1:11; Geneza 1:29; Geneza 3:18; Psalmii 104:34. Leul este simbolul lui Haile Selassie. Iisus Cristos este descris ca "leul lui Iuda"" în biblie și
Mișcarea Rastafari () [Corola-website/Science/315467_a_316796]
-
în biblie și din acest motiv Selassie este văzut ca reîncarnarea lui Iisus. Purtarea de dreadlock este strâns asociat cu mișcarea, dar nu obligatorie sau exclusivă pentru adepții săi. Rastafarienii susțin că coafura dreadlock este susținută de religie prin diverse versete din biblie și "Cartea Numerelor", de asemenea fiind o metodă de a arăta că trăiesc natural, acest tip de păr formându-se daca părul nu este pieptănat o perioada mare de timp. Adesea s-a sugerat că dreadlock-urile rasta sunt
Mișcarea Rastafari () [Corola-website/Science/315467_a_316796]
-
Denumirea Hinnom este menționată iar în cartea Neemia 11:30, unde se povestește că exilații evrei întorși din Babilon au poposit între Beer Sheva și Hinnom. Traducerile Bibliei ebraice în arameica, cunoscute sub numele de Targum, amintesc de Gehinnom în versetele despre înviere, judecată și soarta celor păcătoși. Ele adaugă expresia „a doua moarte” și numele Gehinnom la sfarsitul cărții Isaia, unde versiunea ebraica nu menționează nici Gehinnom , nici „a doua moarte” În această privință, versiunea aceasta se aseamănă celei folosite
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
ancadrament terminat în arc frânt, pe care se află o inscripție cu litere evreiești delimitată la capete de câte o stea cu șase colțuri, de dimensiuni mici. Textul inscripției este următorul: "עבדו את ה' ביראה וגילו ברעדה" și reprezintă un verset din Psalmi: ""Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur."" (Psalmi 2:11) De o parte și de alta a acestei intrări se află două felinare din fier forjat. Fațadele laterale sunt identice, organizate în șase travee
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
rămăsese neatisă, dar niște restauratori din occident, frații Fosatti din Elveția, au pus la dispoziția turcilor mijloacele de a ajunge la înălțimile maxime ale bisericii. Turcii și-au realizat visul dea înlătura imaginea lui "Iisus Pantocrator", înlocuind-o cu un verset din Coran. Tot atunci reprezentările îngerilor au fost înlocuite cu niște medalioane mari cu caligrafii arabe aurite pe fond negru. Bisericii i-ar mai fi trebuit numai câteva decenii pentru a-și salva bogăția decorației creștine seculare. Zidurile laterale ale
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
Herald" (acum "Adventist Review"), organul oficial al BAZȘ, și-a expus această poziție în discursul său despre Cartea Apocalipsei, publicat prima dată în 1865. Comentând Apocalipsa 1:4, Smith a prezentat o poziție curat ariană prin afirmația că limbajul acelui verset este "aplicabil doar la Dumnezeu Tatăl," și că n-a fost "niciodată aplicat la Hristos" Un alt pionier adventist care aderase la punctul de vedere arian era "Joseph H. Waggoner" (1820-1889), tatăl lui "Ellet J. Waggoner". J.H. Waggoner a fost
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
Testament creștin. "Cei din vest s-au întors la poziția adventismului de ziua a șaptea timpuriu și anume că Legea la care se referea Pavel aici [în Epistola către Galateni] ca la un 'învățător care să ne aducă la Hristos' (versetul 24 - capitolul 3) era întreaga Lege morală incluzând Cele Zece Porunci. Adventiștii părăsiseră această poziție aproape în totalitate în timpul anilor 1860 și 1870; 'învățătorul' fusese reinterpretat ca însemnând legile ceremoniale și sacrificiale ale lui Moise care arătau spre viitor către
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
rufe într-o copaie de lemn cu apă leșioasă, frecându-le cu un calup zdravăn de săpun de casă(video-instalația „Spălătoreasa”), țesăturile-mătanie din pânză groasă pe care sunt scrise cu ac și ață, mecanic și incantatoriu, sute și sute de versete care se întind, ca un fluviu ce nu se varsă, pe poteci și chiar pe garduri, atunci când nu se coboară din înălțimea cupolelor (Imnul Acatist);(Pomul Vieții) sau (Covor de Primire), împreună cu toate acele automate artizanale amenințătoare, suveici gigantice și
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
tatuate pe degetele de la mâini: "dragoste" și "ură". Acesta ajunge să împartă o celulă la închisoare cu Harper. Powell încearcă să-l facă pe Harper să-i dezvăluie unde a ascuns banii înainte de execuția sa, dar singurul indiciu este un verset biblic pe care Harper îl murmură în somn: Și un copil mic trebuie să-i conducă." Convins că Harper a spus secretul copiilor săi, Powell o curtează și se căsătorește cu văduva lui Harper, Willa. Aceasta nu știe care este
Noaptea vânătorului (film) () [Corola-website/Science/328929_a_330258]