3,591 matches
-
mână îi întăresc ură pentru totalitarism, inclusiv pentru stalinism. Cu toate că fusese rănit foarte grav (o perioadă îi este imposibil să vorbească) reușește să scape cu Eileen din Spania înainte să fie pronunțată condamnarea pentru trădare. Și în Franța, scriitorii au vibrat la evenimentele politice și sociale, participând activ la ele, sau scriind despre ele în operele lor. Literatura europeană dintre cele două războaie, mai ales cea din deceniul 2, care nu se întoarce pur și simplu la izvoarele clasicismului și ale
CONTEXTUL ISTORIC DETERMINĂ, ACCIDENTAL, VALOAREA ARTISTICĂ, SAU FALSUL DESTIN AL OPEREI DE ARTĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371531_a_372860]
-
din coerență un stil, Teodor Dume, vine cu o expresie dezarmant de simplă, dar nu mai puțin plauzibilă artistic.Versul său stă sub regimul confesiunii. Sufletul larg deschis către Corola de minuni a lumii, cum ar spune acelaș Blaga, nu vibrează patetic, ci potolit, poetul lăsându-se deliberat să alunece în "liniștea lucrurilor" de multe ori mai elocventă decât "vocea" lor.O mirare perpetuă în fața miraculului existențial, o încercare de substituire cu însăși obiectul adorației sale, conferă poeziei lui Teodor Dume
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
amăgiri Din clipele de viață ce se risipesc. Iar în oglinda sufletului omenesc Tăcute umbre se răsfrâng Doar picături de lacrimi le stropesc Stingând văpaia-n inimi care plâng. Când vise și gânduri se contopesc Se aud acorduri de suflete vibrând Pierzându-se în corul îngeresc În tainice ecouri murmurând. Pe-al vieții ocean învolburat Destine enigmatice se unduiesc La mal nepotrivit au ancorat Și toate în derivă rătăcesc. Referință Bibliografică: Umbre în oglinda sufletului / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
UMBRE ÎN OGLINDA SUFLETULUI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375010_a_376339]
-
său. “femeia-i cuib de cântec și de vis/ femeia al vieții curcubeu/ femeia un poem încă nescris/ femeia al iubirii apogeu”. (Poem nescris) Sărbătorind poezia care i-a cucerit pe deplin simțurile, poetul îi dedică versuri emoționante în care vibrează sentimente unice sculptate în tablouri simbolice: “ are și poezia o zi a ei curată/ când primăvara bate timidă la fereastră/ când se sărută cerul cu marea înspumată/ și toți îndrăgostiții au inima albastră”. ( Ziua poeziei ) Împărtășindu-ne trăirile care-l
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
comparațiile însă vin să întărească ideea de pustiu și rece: “ singurătatea-i peșteră adâncă/ singurătatea-i un ocean dement/ singurătatea-i iederă pe stâncă/ singurătatea-i ca un testament.” (Singurătatea) În lacrimi de rouă se aprind poeme arzătoare în care vibrează sentimente mistuitoare: “scriu poezii cu lacrimi dulci de rouă/ scriu poezii pe frunze de castani/ scriu poezii pe-un colț de lună nouă/ scriu poezii fără să pretind bani.” (Lacrimi de rouă) În Livada cu metafore a lui Ioan Vasiu
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
cumsecade, ce soarbe vraja orașului e încuibată fericirea pătrunzând prin oglinzile privirii. Animați energic să progresăm cu ipotetice frumuseți de construcții moderne, ne-am împestrițat patria cu arătări arhitecturale impresionante primordial prin mărime și kitsch, în vreme ce sub sânul munților Prahovei vibrează inima unui oraș frumos ca o mireasă princiară, ce poate fi model. De ce-om mai privi o frumusețe, dacă nu ne ungem spiritul cu un fascicol de lumină de la ea?! De ce ne stricăm așezămintele urbane, apoi, călătorind la Sinaia
VLAD OPREA. REVERENŢELE PELERINULUI LA SINAIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375048_a_376377]
-
dezamăgirilor din partea celui sau celei cărora le-au încredințat simțămintele, doar deziluzii. Acum simțeau nevoia împlinirilor, al alungării temerilor că din nou pot eșua. Fiecare dorea să aibă încredere în celălalt și toată speranța era ca inimile lor să poată vibra pe aceeași strună de vioară, acordată de mirajul dorințelor neîmplinite, aruncate în coșul regretelor, pentru a fi înlocuite cu liniștea conferită de certitudinea că nu va fi dezamăgit din nou. Adriana se simțea liniștită și mulțumită. Își aminti că citise
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
PUTERI Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce vârtej e-n sens, ce liniște-n zbucium! Nefiresc colinzi ciudata-ți amiază nesuflând în nai, ci într-un vechi bucium ce-abia vibrează. Parcă-ai fi un arc a cărui săgeată caută mereu doritele ținte care-atinse par păsări ce speriate zboară-n cuvinte. Orice început nu mai are zare. Clipele ce vin tremură-n derută și parcă auzi cum a ta plecare zeii
CU ULTIMELE PUTERI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373838_a_375167]
-
un pașnic alizeu”, „nu aș învinge timpul“, „Ziua care vine e-o mască fără chip,/ O nouă aventură“ generatoare de speranțe). Poetului și poeziei le sunt dedicate mai multe poeme. Poetul este definit amplu: „...fără muză-i ca un cântec/ Vibrând pe note false“, „nu-i nimic fără iubire“, “e însoțit năvalnic de o vrajă”. El „dezmiardă în cuvinte“, e „bolnav de poezie” și „nu găsește antidot”, e „croit dintr-un aluat neînțeles”. La rândul ei, poezia trebuie să îngemăneze durerea
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
alter ego, citindu-i poemele le simt ca și cum sentimentele mele au migrat în sufletul ei și s-au așezat acolo ca pe o scenă, unde actori cu măști de ceară dau un spectacol impresionant, grandios, un spectacol al singurătății ce vibrează prelung, „... ca o strună într-un ecou prelungit...”, citând un vers propriu. Singurătatea sufletului poetei este redată magistral în metafore tulburătoare, care exprimă grăitor intensitatea trăirilor poetice: „Sunt stația rămasă fără tren/..../ un ultim vers dintr-un anost catren...” („Sunt
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
și morale: Bat clopotele ploii în turla necredinței/ În lumea noastră falsă - un rai închipuit...” („Ne-mbracă toamna...”), și pare că singura cale de salvare este reîntoarcerea la natură, la reînvierea acesteia în fiecare primăvară („Simfonie de aprilie”), iar poeta vibrează la unison cu toate energiile pozitive ale renașterii. Dar și aici: La granița sorții stă ura/ Și-arogă secundele vii...”, dovedind, o dată în plus, că binele nu poate exista fără rău, fapt ce subliniază pericolul care pândește echilibrul tot mai
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
erau ceruri, nici pământ./ Dar nici nu le doream. O, nu !/ Mă stăpânea un singur gând:/ Să te găsesc, să fii și tu/ Cu mine, unde eu eram./ Un gând, ca un fuior de vânt,/ Un gând, ce mă purta vibrând./ Te căutam, te căutam,/ Zbor lângă dor adăugând./ Te căutam, Și-mi petreceam/ Eternitatea căutând.“(Prolog‹Nirvana›). Notă: Textul a fost scris pentru a fi prezentat la întâlnirea de la Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor, programată pentru 3 aprilie 2015, dar
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
scriitorul Ghorghe Chirtoc, medic stomatolog și poetul Constantin Toma. Era în ziua de 15 iunie 2012, o zi când orice scriitor român își îmbracă sufletul în Eminescu... Am schimbat între noi opinii și cărți și am observat că sufletele noastre vibrau pe aceeași lungime de undă... Gheorghe Chirtoc mi-a dăruit un roman fabulos: „Întoarcerea ultimului erou”(editura SemnE-București 2010, 514pag.). Și așa am legat o prietenie cu acești talentați scriitori focșăneni, fără declarații și jurăminte în acest scop. Pe 15
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
că n-am nici o răbdare, te-ador, te vreau, fi-mi disponibil! Iar când în mintea-mi infailibil, cu dibăcie te ascunzi Și m-aiurești cu ochii-ți blânzi, să știi, nimic nu-i imposibil... Ești invincibil, ca un Zeu, vibrând în suflet, invizibil Cer absolut, indivizibil, Atât ești: Universul meu! Antonela Stoica 4 Aprilie 2017 © Referință Bibliografică: DE VREI SĂ ȘTII / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2291, Anul VII, 09 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
DE VREI SĂ ȘTII de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374027_a_375356]
-
rază și-o stinse Și a sclipit fulgerător, Iar spaimă o cuprinse-un nor. Cerul începe simfonie, Orchestra-i canta-n armonie, Cu tunet,fulger,ploi și ropot, Departe ,stins,se-aude-un clopot. Pământul plânge și oftează, Cu cerul din rărunchi vibrează Și plâng și florile-n grădini, Fac pârâiaș spre rădăcini. Deodată ploaia s-a oprit, Iar soarele ce s-a ivit De dupa nori,privind șăgalnic, Naframa-n cer o puse falnic. Iar în grădina,giuvaere Sclipeau acum, si in ciubere
PLOAIA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374057_a_375386]
-
Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului Iubite, m-am gândit să nu-ți mai scriu poezie Ci să-ți transpun imaginea iubirii mele Icoană-n sufletul tău, cuvânt întrupat, simte-o vie Purtându-mă vibrând mereu în tine. Pânză îmi va fi a ta inima senina, Culoare ochii verzi în lumini îmi vor da, Peisaj de dragoste penelul simte a pictă Însuflețit de muzică versului, pasiune, fără frică. Nu știu o tehnică anume Dar simt
ARTĂ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375413_a_376742]
-
rula cu mașina ... III. - ROMÂNIA EDUCATIVĂ, de Gabriela Căluțiu Sonnenberg , publicat în Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017. După fiecare vizită în România îmi trebuie cam o săptămână până mă reconectez la cotidianul „din afară”. Din inerție, continui să vibrez pe lungimi de undă autohtone, nu pentru că m-aș resimți după cine știe ce șoc, ci pentru că nu mă-ndur să abandonez numeroasele gânduri începute acolo. Căci în România încă mai experimentez febra cotidianului spumos, a orientării din mers și a continuei
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
aș critica. Demonstratul împotriva unui guvern ales prin metode democratice, tăiatul porcului la marginea drumului, în ... Citește mai mult După fiecare vizită în România îmi trebuie cam o săptămână până mă reconectez la cotidianul „din afară”. Din inerție, continui să vibrez pe lungimi de undă autohtone, nu pentru că m-aș resimți după cine știe ce șoc, ci pentru că nu mă-ndur să abandonez numeroasele gânduri începute acolo. Căci în România încă mai experimentez febra cotidianului spumos, a orientării din mers și a continuei
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
Mi-ai cântat a câta oară, șoptindu-ți dorința și vrăjiți de întâmplare am plonjat în mare. Tu înoți, cauți izvoare, dulcea alinare... îți răspund, eu sunt ecoul simțurilor tale. Auzim cum geme marea în ghiocul plin de vrajă și vibrează coarda vieții, sub a lunii rază. Am uitat de existență, de timpul pierdut, revenim la începuturi când ne-am cunoscut. Simt cum soarele răsare deși e ascuns sub nori frumoasă aniversare - plină de comori. Zorii străpung orizontul năvălind pe sub perdea
O NOAPTE DIN O MIE ŞI UNA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375601_a_376930]
-
ce pe aripi duc carul vieții mele. Cu brațe de lumină mă-mbrățișezi fierbinte, Nu-i anotimp să știe iubirea s-o picteze, Nici zile-n calendar să nu ne țină minte, Esti șoapta-n care nuferi fac cerul să vibreze. O viață nu mi-ajunge să picur din condei Splendorile ce-n iris cu zâmbete-ngerești, Pe rând le-ai descântat cu-ambrozie de zei, Nici clipele perechi ce-mi spun că mă iubești. Stăpân peste-al meu suflet, atât cât
MIRAJ PE TÂMPLA LUNII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371850_a_373179]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > OANA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Vibrează sub boltă povești pământene, Pierdute prin cețuri și neguri demult. Le vom ispiti să se-ntoarcă alene, Din veacuri trecute de aprig tumult. Arama clădită de Marele Ștefan În Piatra, ne spune a Oanei-fecioare Poveste. Cum piere prin gândul viclean
OANA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371938_a_373267]
-
sufletului și cântecului, bogății materiale prelucrate după vechi rețete culinare sau meșteșugărești. Prin spectacolul lor acești oameni ai apelor, soarelui și vântului, trăind parcă după tipare ancestrale, neatinse de racilele timpului, ne-au pătruns până în adâncul sufletului făcându-l să vibreze de energia dansului și a cântecului sau după cum spunea o participantă la sărbătoare, al cărei nume ne-a rămas necunoscut, „ne-au deschis chakra inimii”. Rețetele culinare ne-au fost prezentate de: Violeta Procop (Mahmudia), Șepceanu Veronica (Crișan), Josan Elisabeta
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
ce s-ar fi făcut bunica fără ajutorul Floricicăi ! În seara din Ajun nu s-a mai dezlipit de bunicul. Veneau colindătorii și cântau sau hăuleau afară, la fereastră. Floricica se lipise de bunicul, având sufletul dilatat, suflet care-i vibra cu intensitate maximă și începea să plutească. Ochii-i străluceau, nările i se umflau, respirația i se oprea, fața îi înflorea, iar inimioara i se zbătea în coșul pieptului, ca o păsăruică-n colivie, speriată de o pisică. Cel puțin
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
pe mâna jandarmului - Spune drept, câți ani ai și de unde vii? Vorbește-mi pe țigănește ce zic eu: Domnule plutonier, mă cheamă (cum te cheamă) și am venit la șatră (de unde ai venit). Un plâns dezlănțuit cuprinse trupul copilei, care vibra din toate încheieturile. Se vedea pusă la zid, cu mâinile legate la spate, în față cu o grupă de soldați care o ținteau cu figuri bestiale, având puștile întinse spre ea în așteptarea comenzii năucitoare ...Foooc! Apoi se văzu moartă
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
Când a venit după zece ani acasă, a avut o surpriză extraordinară, nu i-am spus, i-am făcut surpriza și el a rămas minunat impresionat și a zis ,,extraordinari sunteți”. Cristina OPREA: Mă gândesc că sufletul fiului dumneavoastră a vibrat, în momentul în care mama, cu delicatețe și cu protecție, i-a oferit un spațiu unde să se întoarcă, un loc spiritual, în care se poate odihni sufletește. Dar despre obiectele dumneavoastră, pe care le-ați colecționat, pe care le-
DRAGOSTEA DE MAMĂ, MATERIALIZATĂ ÎNTR-O ASOCIAŢIE CULTURALĂ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372325_a_373654]