1,948 matches
-
fără de minciuni”.) „Oamenii cei mai primejdioși sunt aceia care spun că le place virtutea, o predică, dar n-o practică.” (Diogene din Sinope) „Caracterul omului este destinul său.” (Heraclit) șoarecii cei mai șireți sunt prinși cei dintâi. (Prea Încrezători În viclenia lor, nu-și iau nici cele mai elementare măsuri de precauție.) „Cel mai bun mijloc pentru a fi Înșelat e să te crezi mai deștept decât alții.” (La Rochefoucauld) Când hoțul pleacă după apă are grijă să Încuie ușa. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care supralicitează În mod caraghios o situație lipsită de orice speranță.) Peștele vede nada, nu cârligul. (Cel căruia Îi place, de exemplu, să primească cât mai multe laude nu vede aspectul lingușitor al acestora.) Ceea ce nu face leul face vulpea. (Viclenia reușește acolo unde forța mușchilor nu poate birui: „Mare-i puterea boului, dar și un copil Îi pune funia-n coarne”.) Logic, logică - ilogic, absurdtc " Logic, logică - ilogic, absurd" Nu se poate salva și capra, și varza. (Opțiunea pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din urmă va fi Învinsă de curiozitatea altui prieten și așa mai departe...) Nu te Încrede În tot câinele care dă din coadă. (Zâmbetul mieros cu care ne Întâmpină unii dintre semenii noștri ascunde, adesea, mult calcul, multă ipocrizie sau viclenie. Este vorba de acele persoane lipsite de scrupule care au Învățat din comportamentul nobilului patruped doar un singur lucru: că este mai ușor să obții bunăvoința sau ajutorul cuiva gudurându-te sau recurgând la abile lingușiri, decât să te străduiești
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
propunem: cu cât vor fi mai orgolioase, cu atât și dezamăgirile vor fi mai mari.) „Nici un drum Înflorit nu duce spre glorie.” (La Fontaine) șarpele cu farmece Îl scoți din gaură. (Omul viclean nu poate fi dovedit decât tot cu viclenie.) Trecut (sau dat) prin ciur și prin dârmon. Se mai spune despre acest om că are „pielea tăbăcită”, deci poți fi sigur că ar fi În stare să Îndure de toate; dar, la nevoie, la fel de bine s-ar putea preta
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să dobândească valoarea de unealtă, de instrument prin intermediul căruia să-și potolească senzația de foame). Μ Minciuna Își are, adesea, resorturile În prostie sau naivitate, dar când este călăuzită de ipocrizie devine foarte periculoasă: pentru că ea capătă, În aceste Împrejurări, viclenia de a ne picura, din când În când, și crâmpeie derutante de adevăr. Μ Există un aspect egoist până și În laudele pe care le acordăm, de vreme ce pe acela care ne stimează mai puțin Îl complimentăm cu mult mai rar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Μ În timpurile foarte vechi, dușmanul era ucis fără nici un scrupul, fără nici un regret; În timpurile feudale/medievale era Învins cu grija de a i se fi respectat onoarea; În timpurile moderne, importantă și, totodată, hotărâtoare pentru orgoliul propriu era viclenia cu care dușmanul putea fi Înlăturat; astăzi Încercăm tot mai mult să Înțelegem și să ne convingem că trebuie să-l iertăm... În speranța că așa Îl vom face și pe el să ierte, apoi, pe altul. Μ Dacă basmul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Pascal Quignard În Umbrele rătăcitoare, premiul Goncourt al anului 2002. Euristica acestui platonism are drept pilon teoretic principal conceptul de alienare, Entfremdung: fie al lui Hegel, În cazul unor opere mai subtile (alienarea este aici o deposedare de sine ca viclenie a sinelui de a-și apropria lumea), fie al lui Marx, În majoritatea cazurilor, trecut uneori prin filtrul debordian. Ideea de bază a variantei secunde este următoarea: Sistemul Își Însușește ceea ce individul produce cu mîinile lui; astfel, cu cît produce
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ce trimite explicit la subterfugiile unei capcane... Vom apela și la alte exemple, căci principiul „dispozitivului” se regăsește de la Racine până la Marivaux și Strindberg. Dacă Socrate era convins că se poate ajunge la adevăr prin interogația dialectică, aici e utilizată viclenia, la fel de eficace în montarea unui „dispozitiv” capabil să furnizeze informații decisive. Încă o dată, aflarea adevărului cere trudă, ingeniozitate, mijloace tactice. Supravegherea poate avea și alte justificări, dar în teatru căutarea adevărului rămâne cea mai importantă dintre motivații, iar scena, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nimic gratuit sau pervers, ea beneficiază de legitimitatea proprie statutului lor: orice surplus de informație înseamnă un surplus de putere. O axiomă de mult timp însușită de cei atotputernici. Supravegherea, mai ales cea politică, este strâns legată de trădare, de viclenie, de subterfugiu. Ea se bazează pe ordinele emise de către o autoritate superioară, însoțite de făgăduiala unei recompense. Căci supravegherea, oricine știe asta, nu se face pe gratis... ea implică și cheltuieli. Ce poate fi mai explicit în acest sens decât
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fi veșnic aceeași: „Liniște, aici se minte!”. Ambivalența informațiilortc "Ambivalența informațiilor" Supravegherea se sprijină pe o convingere fără de care n-ar avea nici un temei și nici o îndreptățire: deoarece individul este, prin definiție, o ființă disimulată, informațiile se obțin doar prin viclenie. O viclenie strategică, menită să atragă subiectul supravegheat pe un teren unde acesta să se simtă în siguranță, să renunțe la obișnuita-i rezervă, să uite de orice precauție și să nu se mai cenzureze. Asimilarea ființei sociale cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
aceeași: „Liniște, aici se minte!”. Ambivalența informațiilortc "Ambivalența informațiilor" Supravegherea se sprijină pe o convingere fără de care n-ar avea nici un temei și nici o îndreptățire: deoarece individul este, prin definiție, o ființă disimulată, informațiile se obțin doar prin viclenie. O viclenie strategică, menită să atragă subiectul supravegheat pe un teren unde acesta să se simtă în siguranță, să renunțe la obișnuita-i rezervă, să uite de orice precauție și să nu se mai cenzureze. Asimilarea ființei sociale cu o ființă care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acestor „martori fără voie”. Prizonieri ai încrederii în virtuțile supravegherii, ei devin victimele unei manipulări abile: strategi iscusiți ca Edmund sau Iago schimbă sensul dispozitivului și produc informații false. Această „deturnare” rămâne una dintre armele cele mai sofisticate ale arsenalului vicleniei, o armă a cărei mânuire spectatorul suprainformat este invitat să o urmărească și să-i descopere efectele. Dacă serviciile secrete știu că orice informație trebuie supusă unei verificări, personajele, în schimb, nu apelează la nici o expertiză, lăsându-se înșelate de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o pradă ușoară pentru manageri ca noi, școlite pe afară și căutate de head-hunteri, aceștia trebuie tratați cu maximum de atenție. Primitivi cum sunt (dacă vă puteți imagina, nici măcar de Kotler n-au auzit), au ca atu un soi de viclenie ancestrală și sunt mereu dispuși să manipuleze nepriceperea clienților. Negustorii bărbați sunt cei mai periculoși: abordează problematica gătitului într-o manieră insidioasă și persuasivă și, indiferent ce vând, sunt în stare să convingă o extraterestră să le cumpere toată marfa
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
stea o oră sub dușul rece ca să scape de erecție și să poată merge la serviciu. Sărăcuțul, a răcit groaznic și trei săptămâni nu l-am văzut. Cele câteva orgasme nebănuit de profunde pe care i le-am smuls prin viclenie au avut un preț cam mare și pentru mine: s-a purtat ca o fiară și m-a învinețit pe tot corpul. Teoretic, dacă numărul opt era răcit însemna că pot petrece în voie cu numărul șapte. Degeaba, nu ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
pe cele specifice genului dramatic: prin acțiuni, limbaj, onomastică și prin intermediul celorlalte personaje. Având convingerea că oamenii sunt turnați după calapoade diferite, dramaturgul își înzestrează eroii cu trăsături distincte. Astfel, Zaharia Trahanache este un vanitos înșelat, un înrăit de o viclenie rudimentară (pregătește abil un contrașantaj, dezarmându-l pe Cațavencu). Posedând o gândire plată, este capabil să se entuziasmeze de o expresie de genul "într-o soțietate fără moral și fără prințipuri, care va să zică că nu le are". Temperamentul său domol, într-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
una a contrastelor, a capriciului, a arbitrariului, a pseudocivilizației și pseudodemocrației; „țara tuturor posibilităților”, îndeosebi pentru aventurierii străini și pentru autohtonii cu tupeu, nu pentru cei cu merite. O „țară ciudată și unică în toate privințele, pe fața pămîntului, unde viclenii sînt inteligenți, cei stricați virtuoși, hoții oameni de cinste, lichelele și incapabilii fruntași”, o „țară în care totul e mînjit, totul impur și totul putred”.3) O țară decepționantă pentru cei deprinși cu ordinea, seriozitatea și loialitatea. „Vezi, asta-i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și dorește să fie privit de ceilalți", explică Rousseau referindu-se la începuturile civilizației umane. "A fi și a părea au devenit două lucruri cu totul diferite și această distincție a dus la apariția în cortegiu a luxului impunător, a vicleniei înșelătoare și a viciilor..." Plasată în această perspectivă, construirea unei noi ordini sociale nu înseamnă decît o ultimă încercare de a regăsi dincolo de istorie echivalentul a ceea ce a fost dincoace de istorie, pentru a recuceri într-un cadru instituționalizat reînnoit
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vară, încheiată pînă sus, cu gulerul mult prea larg ce stă căscat la gît. 13. Îmbrăcată din cap pînă în picioare cu broderii, șnururi și dantele, cu mîinile grăsuțe, îngrijite, pline de inele, cu niște ochi ce-i lucesc de viclenie și ipocrizie. 14. Un singur lucru este sigur: e frumoasă și panicată pe această stradă puternic iluminată. Mică, mai degrabă blondă, cu ochi mari și alungiți ce strălucesc și care, parcă rătăciți, vor să surprindă mai multe lucruri deodată. 15
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
hotărâri absurde; un fel de anarhie nimicește conducerea. Politica nu are nimic cu morala. Guvernul care se lasă condus de morală nu este politic și în consecință puterea sa este șubredă. Acela care vrea să domnească trebuie să recurgă la viclenii și ipocrizii. Marile calități populare, sinceritatea și onestitatea, sunt vicii în politică, pentru că ele răstoarnă regii de pe tronurile lor mai bine decât inamicul cel mai puternic. Aceste calități trebuie să fie însușirile regatelor creștine, noi nu trebuie să le luăm
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
au renunțat de bunăvoie, în mod liberal. Prin faptul fragilității actuale a tuturor puterilor, puterea noastră va fi mai durabilă ca oricare alta, pentru că ea va fi de neînvins, până în momentul în careva fi atât de bine înrădăcinată, încât nici o viclenie nu ar putea să o mai ruineze. Din răul trecător pe care suntem nevoiți să-l spunem acum, se va naște binele unui guvern de nezdruncinat, care va restabili mersul regulat al mecanismului existenței naționale, tulburată de liberalism. Rezultatul justifică
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
bunăvoie ale orgiilor și ale luxului lor. Cuvântul nostru de ordine este: forța și ipocrizia. Singură forța poate triumfa în politică, mai cu seamă dacă ea este ascunsă în talentele necesare oamenilor de stat. Violența trebuie să fie un principiu, viclenia și ipocrizia o regulă pentru guvernele care nu vor să-și lase coroana în mâinile slujbașilor unei noi puteri. Acest rău este singurul mijloc de a ajunge la scopul dorit, binele. De aceea noi nu trebuie să șovăim în fața corupției
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
cerând astfel iertare pentru viețile pe care le luase. În felul acesta, a reușit să construiască 43 de mănăstiri în 40 de ani, o adevărată performanță pentru acele vremuri. A făcut Vlad același lucru din simonie, din credință, sau din viclenie și calcul politic? Vlad avea o pregătire europeană și o educație militară, dar cunoștea la fel de bine și mentalitatea otomană, deoarece trăise mulți ani la curtea sultanului. Era el adeptul Islamului, după cum susțin unele surse, convertit la creștinism, la fel ca
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sale, adică violența". Max Weber, 1995, p. 98. În definitiv, politica trebuie înțeleasă ca un aparat de putere care "instrumentalizează" cultura, care "fagocitează" arta pentru propriile-i scopuri, în "interesul intereselor sale", dacă putem spune așa. Universalizarea este aici o viclenie. Cultura este un mijloc al politicii, continuând-o în plan simbolic. Ea este, într-un fel, exercitarea simbolică a forței. În această perspectivă, "morală" este și ordinea care își dictează propria lege pe scena culturală. Altfel spus, dacă mergem pe
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pe acolo. Un nucleu narativ recognoscibil: feciorul împăratului, "umbla el după vânat, dar gându-i era la-nsurătoare" și "ținea morțiș să-și aleagă singur ursita", o fată crescută la țară, blândă "ca o mielușea" și frumoasă ca Viorica, "fără viclenia și rățoielile celor de la orașe". Se conturează aici un adevărat cod comportamental: "că mai bine e așa: el să-i feciorilor mai înstăriți. Alegerea propriu-zisă a partenerei decurge astfel: eroul merge la biserică, la horă, se consultă cu babele și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ale pământului, iar contactul lor cu tenebrele îi recomandă ca "obiect de studiu" interesant în practica divinatorie. Desigur, mai târziu, în creștinism, simbolismul său va fi pecetluit de cauzarea păcatului originar. Astăzi, el este prin excelență simbol al răului, al vicleniei, dar și al înțelepciunii 65. Din același registru divinatoriu mai fac parte șobolanul, nevăstuica și șopârla. Caprele și berbecii au devenit obiecte divinatorii tocmai grație prezenței lor în actele sacrificiale. Utilizarea peștilor în arta divinatorie precum și semnificațiile atribuite lor ar
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]