1,953 matches
-
inventat”. Și, pentru că toată lumea se apleacă, râde și se „Înhaită” cu acest personaj, nu rămâne decât să-ți constați propria-ți inapetență, „lipsă de talent” pentru realitate, pentru viață. „Dacă nu am talent pentru această viață, Îmi spuneam Înciudat și visător, voi avea cu siguranță talent pentru cealaltă!” Numai că... prin „cealaltă” eu nu visam la „viața de apoi”, ci rămâneam aici, ca un animal naiv, nordic, care se rupe cu banchiza de gheață pe care stă, de marele ghețar, și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de atunci, de când am contestat „realitatea aparentă” și m-am instalat În „realitatea mea”, am trăit un fel de stare schizofrenică, dublă: prea „laș” pentru a contesta total realitatea diurnă, „instalată”, Învingătoare și, mai ales, acceptată de majoritate, dar și „visător”, cum spuneam, fabricându-mi la nesfârșit propria mea realitate, am intrat În acea categorie pe care am botezat-o din tinerețe a „nebunilor lași sau murdari”! Nebunii curați, o spuneam cu emfaza oricărui tinerel ce dezvoltă câteva idei „magistrale” zilnic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
iar societatea, care până atunci ne supusese unor suferințe și umilințe greu de Îndurat, ne face deodată loc și se pleacă În fața persoanei și a capriciilor noastre - atunci, În loc să „ne aducem aminte” de adevăratele noastre obsesii, cele din tinerețea noastră visătoare și luptătoare, pentru a le impune și răspândi În sfârșit, le Împrumutăm pe cele „care se cer”, care „se vând bine”, care sunt recunoscute ca atare. Uneori le pervertim chiar pe ale noastre, originale, forma noastră penibilă de trișerie și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fel, contra individului liber de a gândi, de a se exprima, de a călători și de a se asocia, În numele, se’nțelege, unor „idealuri” făurite de diverși visători sociali, Italieni, Francezi, Nemți sau Ruși. O victorie „amară” pentru nu puțini „visători” ai omenirii și poate, ca și „Sfânta Alianță”, a acelei Viene patronate de balurile aristocrației și de un insolent Metternich, ministrul de Interne, o falsă victorie!... Da, dar... În numele cui?! Al unui alt ideal?! Puțin probabil, omenirea nu se poate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
89, ’30, ’48 și ’70! - , se dovedește, Încă o dată, banul, și Întregul său sistem financiar și chiar ideologic!, mai rezistent decât „părea!” Nu, omenirea așa-zis „civilizată” nu se poate reorganiza În funcție de idealuri; ele trebuiesc lăsate, se pare, În seama „visătorilor” adolescenți sau post-adolescenți, a poeților și a aventurierilor de orice fel. Omenirea, În epoca așa-zis sclavagistă, „s-a organizat” În jurul unor imperii militare, În cea feudală - pentru care noi, ca și maestrul nostru Eminescu! avem o anume Înclinare și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
această „lege”, democrațiile pot evolua la infinit, iar dictaturile trebuie să-și păstreze rigiditatea, o „rigiditate” care, În cazul de care ne ocupăm, socialismul aplicat, real, are expresia, dacă nu forma, unuia dintre marile și vechile idealuri ale omului - omul visător, utopic, se’nțelege, și nu cel care se „mulțumește” cu ce a găsit pe masa comunitară și ideatică atunci când s-a născut. Or, dacă ne aflăm Într-o perioadă de „trecere”, de criză, cum se spune - și România, cea mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
morțile atâtor tineri pe diversele fronturi de luptă, tineri dintre care unii vor fi avut talentul și energia de a face să sclipească Terra noastră În forme spectaculoase, profund umane În esența lor. Poeții morți pe câmpul de luptă, cercetătorii, visătorii care conțineau, repet, acea energie specială ce așteaptă doar „forma” pentru a deveni exemplară. Și e tot atât de adevărat că eu „mi-am distrus tinerețea” deoarece voiam prea mult - la drept vorbind, voiam „altceva”. Decât adulții care mă „asistau”, părinți și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
el era atât de pierdut în sistem încât n-ar fi înțeles niciodată), iar în momentul în care mi-am dat seama că eram total singur, am realizat, numai atunci, că mă aflam într-o situație extrem de gravă. Atitudinea mea visătoare față de droguri și faimă - deliciul pe care l-am încercat fiindu-mi milă de mine însumi - se transformase în tristețe, iar viitorul nu mai arăta nici pe departe plauzibil. Doar un singur lucru părea din ce în ce mai aproape de mine: bezna, mormântul, sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Eram foarte tensionat când am spus: - Nu pleca, deși nu înțelegeam asta la propriu. - Nu voi fi plecată decât o săptămână. M-am gândit la săptămâna care tocmai trecuse. - E o eternitate. - „Vara va fi întotdeauna a noastră“, zise ea visătoare, o replică faimoasă dintr-un film în care jucase - iubita misterioasă care îl părăsește pe mire la altar. - Nu pleca, am zis iarăși. Se juca cu un șervețel. Plângea. - Ce-i cu tine? Vroiam să știu. Am simțit cum mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
amprentele unei comunități victimizate. Una dintre puținele perle ale sale este mormântul filozofului Immanuel Kant, al cărui sicriu a fost zidit în peretele unei biserici ruinate. Kaliningrad este orașul unei existențe mortificate, unde nu vezi un zâmbet sau o privire visătoare. Am jubilat realmente în sinea mea când trenul nostru a părăsit acel loc, în care viitorul este absent, în schimb te agresează din toate părțile un trecut tragic. - Cum ai văzut Europa, ca identitate culturală, înainte de a fi ajuns la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că Noul Învățător, noul Rabbi vine la el să-i ceară botezul legitimității și al autorității, un Iisus înconjurat de femei, blând și protector fără violență, cerșind acea „înțelegere” pe care el însuși o oferea! A, eram prieteni atunci și visători ai unei mari arte pentru patria ce ne făcuse „posibili”, adică reali și vii! Eram frumoși și ne mișcam printre oamenii și clădirile acelui deceniu de parcă am fi dansat într-un carnaval venețian, posesori de palate și de bijuterii fastuoase
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am regretat-o apoi, ascuns în cămăruțele mele de împrumut, în țară și apoi în străinătate, da, mi-am regretat gestul curajos și „iresponsabil” de a-mi „distruge cariera socială”, de a mă afunda încă o dată dacă nu în „mlaștinile visătoare” ale anonimatului de dinainte de debut, în cele, altfel teribile, ale marginalității politice și culturale. După ce „gustasem” din plăcerile și privilegiile unui scriitor acceptat, glorios chiar, eu, un ins defel făcut pentru singurătate socială, pentru „neînțelegerea” de orice fel! O arată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
decât concizia. Quai O'Orsay, Foreign Office și State Department n-ar trebui să-și deschidă ușile capitonate decât în fața cunoscătorilor temeinici care au rătăcit vreme îndelungată prin Cezareea învățăcei gen Antiochus plimbându-și plictisul într-un Orient pustiu sau visătoarea Berenice cu sacul în spate și cu nasul în vânt. Fără constrângerile vreunei agende. Fără telefon mobil. Așa ca Germaine Tillion înainte de război, în Aurès, sau ca Jacques Berque în Rif. Numai astfel de spirite hoinare vor da într-un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
stima, dragostea și aprecierea elevilor în orice școală a predat, datorită clarității în expunere, modul obiectiv în aprecierea rezultatelor, apropierea părintească de învățăceii săi. În orice problemă, ei găseau în profesorul Moisea o rezolvare a frământărilor lor de adolescenți încă visători. și această datorită blândeții lui, deschiderii față de orice preocupare a tinerei generații, într-o perioadă când libertatea era relativă. Autoritatea sa profesională a fost remarcată și apreciată nu numai în unitățile școlare unde și-a desfășurat zi de zi activitatea
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
talent prin coclaurile moldovene și ardelene. Doar să fie cineva acolo să le pună pixul în mână. Singura șansă de dezvoltare creativă și poate chiar spirituală pe care o are Europa la ora actuală, este tocmai menținerea și încurajarea acestor visători pe limba lor! Am mai mulți prieteni (cred) în Europa, trăitori în limbile de circulație importante... Oricâte eforturi au făcut să cunoască literatura româna din bibliotecile lor publice, a fost imposibil... Ce crezi că lipsește literaturii române actuale să depășească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
încerca înseamnă a reuși sau a eșua; a nu încerca înseamnă eșec sigur. * Închisorile îngrădesc numai trupuri, nu și conștiințe. Visele ating cele mai înalte zboruri. * Dacă ești cu un picior în groapă, nu-l băga și pe celălalt. * Pentru visători, cerul e întotdeauna senin. * A gândi repede nu înseamnă a fi și profund. * Pentru îndrăgostiți, despărțirile sunt ca și sfârșitul lumii. * Ceasul rău nu arată ora exactă. * Nu toate sunetele sunt muzicale. * Vorbele mieroase sunt unse cu miere prefăcută. * Capetele
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
piept patrioți se laudă cu ce au făcut alții. * Când e vorba de patriotism, toți ne lăudam cu ce au făcut înaintașii, fără să adăugăm nimic. * Apelând mereu la trecut, nu poți salva prezentul. * Viitorul e previzibil numai în ochii visătorilor. * Prin viață nu se trece; se rămâne. * Școala te învață carte; viața te învață toate. * Sălile de așteptare sunt făcute pentru ca totul să ți se pară insuportabil. * Sub unele halate albe se ascund cămăși murdare. * Unii critici descoperă aspecte la
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
devine, în sine, nedelicat. Ce viață ratată, ca academician, ca profesor adulat de intelectualitatea celui mai "intelectual oraș" românesc? Totuși, cine l-a cunoscut, cine i-a citit sonetele și fragmentele de jurnal (nepublicate, din modestie), cine i-a văzut visătoarele acuarele (nici ele expuse) poate înțelege că, dincolo de opera sa medicală, Jules Nițulescu își purta, parcă, jenat, destinul ciudat al unui om însingurat printr-o excesivă bogăție spirituală care îl izola de mediocritatea viguroasă și zgomotoasă din jur. Nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
discuție este element component al unei construcții metaforice ori formează sintagme împreună cu diferite epitete sugestive și chiar metaforice". Sunt, așadar, urmărite aceste construcții, punând în evidență valoarea estetică a metaforelor astfel promovate. Un exemplu: În haină de imagini cu frunte visătoare/ Apar în fața lumei zâmbind cu întristare", din poezia Poveste. Această construcție metaforică atrage atenția Lucia Cifor dezvoltă "conotația bogăției spirituale a poeziei". Domnia sa mai remarcă la Eminescu exprimarea prin "imagini sensibile", exprimare specifică artei "o idee hegeliană", însă "consubstanțialitatea formei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
termenului) lui Gane, volumul, în întregul său, reprezentând un fel de portret în oglindă, al unui om și al unei epoci. Personajul-narator ne apare așa cum l-au cunoscut contemporanii săi: "om delicat și fin, cultivat și bonom, sentimental și înțelept, visător și romantic paseist" (Cf. Ilie Dan, Pașii memoriei, București, 2001, p. 75). Și rămâne în toate mândru de orașul natal Fălticeni și de cel care l-a adoptat pentru totdeauna: Iași. Într-un cuvânt, prin formă și conținut, volumul Zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un tei frumos ne răcoream bând vin cu borviz. Câte și câte vorbeam noi atunci la umbra teiului, vorbe ieșite din inimă care ne scurtau ceasurile, de ne se păreau minute. Eram sub un adevărat farmec în fața melancoliei dulci și visătoare a lui Eminescu și a gălăgioasei veselii a lui Creangă de a cărui hohote de râs tresărea grădina Spravale babă. S-au dus amândoi acești scriitori fruntași atât de strâns legați prin prietinie, dar atât de deosebiți prin caracterele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o zi frumoasă!” Uneori însă, îmi amintesc ca prin ceață, că din oglindă, mă privea cândva un tinerel cu fața netedă și senină, cu ochii strălucitori, plini de energie și de voie bună. Avea pe vremuri tinerelul acela un aer visător dar optimist, poate naiv dar sincer și plin de căldură. Oare unde a rămas acel tânăr simpatic și prietenos, unde a dispărut, cine l-a răpit? Sau poate... ce zână rea l-a schimbat, l-a transformat, l-a îmbătrânit
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
atâta vreme și nu ajung până la ea: mămăliga rece din mălai necernut, o strachină plină cu murături și vin nou, năsprit, din ulcică nesmălțuită.) Veneau ca de la sine monumentalele tăvi cu fripturi la cuptor: purcelul de lapte cu căpățâna lui visătoare stând pe varză călită; garful de purcel pe varză sau pe cartofi; pieptul de vițel de lapte umplut sau nu, sau „deșer tul“ cu bucățica lui regească de la rinichi; mușchiul de vacă cu sos de vin, Împănat cu slănină și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îl privesc cu o nemărturisită invidie: mă gândesc că peste ani, în centrul orașului Serenite, are să se înalțe o statuie de piatră sau poate chiar de marmură reprezentându-l pe el cu o carte în mână și cu privirea ridicată visătoare spre cer. Iar Victor, fratele meu mijlociu, se remarcă și el prin însușiri despre care se cuvine să amintesc: el s-ar putea spune că o moștenește cel mai bine pe mama. Este un băiat pe care te poți bizui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de o civilizație cuceritoare și plină de comori imense și evocatoare, păstrate Între pereții ei. PÎnă și zidurile au amorțit, plictisite de moarte de lipsa de viață dinăuntrul lor. Peisajul spectaculos ce Înconjoară fortăreața oferă un decor special, Îndemnîndu-i pe visători să rătăcească, de dragul lui, printre ruine; turiștii nord-americani, constrînși de felul lor practic de a privi lumea, sînt tentați să-i așeze pe membrii triburilor dezintegrate pe care e posibil să-i fi Întîlnit prin călătoriile lor, Între zidurile acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]