2,884 matches
-
Atunci Ioana Sandi s-a oprit din mersul ei, strigând la pisică, înainte să-i deschidă ușa: „Și tu ce naiba mai vrei? Cară-te de-aicea!“. Însă pe urmă furtuna trecuse și n-o mai puteau relua... Se lăsa seara. Viscolul se liniștise, dar oricum nu ne mai păsa. Caloriferele încinse dogoreau și în casă plutea o moleșeală primejdioasă. Pe masa de stejar ardeau două lumânări groase lângă platoul acoperit pe jumătate cu sanviciuri. Câteva sticle se goliseră și cineva le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bujor ofilit Bunica tricotând - pisoiul sare pe ghemul în mișcare Seară de vară - în șezlongul bunicii toarce pisica Zorele pe gardul de nuiele - casa bunicii Zori înnegurați - bunica toarce la geam vechile gânduri Soarele apune - pisica și bunica torc împreună Viscol în noapte - bunica toarce privind pe geamul tot mai mic Bunica brodând căciulița nepoatei - ninge arar Bătrânul gripat - din ultima lui ceapă își face un ceai Poza bunicii - cireșul de lângă poartă alb de chiciură
BUNICII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83882_a_85207]
-
geroasă. Tot sub surdină este și jocul de cuvinte dintre abandonat (ca uzat) și intim, familiar pentru că e folosit de multă vreme de pisică - perspective diferite asupra aceleiași vechimi a cojocului. Poemul spune puține. Sugerează însă mult. Corneliu Traian Atanasiu Viscol în noapte - bunica toarce privind pe geamul tot mai mic Autoarea este însăși Maria Tirenescu, componentă de bază a conducerii și administrării site-ului. Interesant din punct de vedere al sugestivității poemului este tocmai versul trei. De ce e acel geam
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
va încetini, se va opri, chiar, însă bunica toarce în momentul în care micșorarea geamului se întâmplă în mod vizibil. Ea, chiar își dă seama, de acest fapt, privind în noapte. Negativitatea poemului e declanșată din momentul pronunțării primului cuvânt, viscol, și este întărită și sporită prin continuarea în noapte. Pe bunica, cu toată vârsta ei înaintată, nu o putem concepe, cu toate excepțiile care se mai întâlnesc, decât ca bună, tăcută, blândă, răbdătoare. Ea apare în poem ca o contrapondere
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
mai mic. Poemul e original și ușor de înțeles, demn de luat în seamă prin observația subtilă, pe care ne-o propune în premieră. Atmosferă de sabi, al cărei pilon central e singurătatea bunicii, pe timp de noapte și de viscol (când multe se pot întâmpla). Bunica e trează, lucrează, poate și îngrijorată de ceea ce se întâmplă afară, îngrijorare pe care ne-o evidențiază faptul că privirea ei e îndreptată spre fereastră. Patru substantive sunt presărate de-a lungul poemului, nici unul
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
de-a lungul poemului, nici unul nu îl încheie însă, așa cum râvnim de obicei. Verbe, unul la indicativ și altul la gerunziu, aflate în subtilă interacțiune, la mijlocul poemului, în versul doi. Pecetea efemerității o aflăm și aici în întregul poem: viscol, noapte, bunica, geam. Toate la singular, în deplină concordanță cu esența sabi-ului. Întrebările fundamentale primesc răspuns, pentru cei interesați de acest aspect. Sugestivitatea pe care o inspiră, după atâtea rânduri așternute pe hârtie, consider că este convingătoare. Corneliu Traian Atanasiu
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
Prins în capcana din pustiul gerurilor cu viscole veșnice și nesfârșite, cu întuneric și lumină prin zări cuprinse de oceane, încercuit și singur, cedând continuu spărgătorului atomic. Scrâșnetele mă înfioară croind alt drum inutil printre ghețuri. Gânduri sfărâmate defilează prin fața noastră: poate cândva m-am întâlnit cu tine
Prins. Capcana by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83916_a_85241]
-
vântul, dar nici urmă de ninsoare. Acum, însă, spre surprinderea mea, văd o natură dezlăn țuită afară: copaci înfiorându-se deznădăjduiți sub un bici ho hotitor, fulgi azvârliți care-ncotro din niște pumni nevăzuți de gheață, oameni contorsionați spasmodic de viscol, ca niște copaci dezrădăcinați. Și parcă, în depărtare, o fantasmă albă, cu un corn răsucit în creștet, târându-se contra vântului, aflat parcă într-o bătălie crâncenă cu un vrăjmaș multiplicat, care îl asediază din toate părțile. — E cutremurător! mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu maleta-diplomat strânsă la piept, trăda pe chip aceeași furie și aceeași încăpățânare vigilentă ce se citește numai în privirile marilor oameni care au schimbat cursul Istoriei. Ca și cum Natura oarbă ar fi sesizat că Vladimir rămăsese singur pe drumul Ierusalimului, viscolul își spori furia și adversitatea, imprimându-i pelerinului solitar o mișcare intenționată de tirbușon. Era o furie atâta de mare în exercitarea de vârtecușuri ale crivățului, încât pelerinul simți cum se înăbușă sub năvala fulgilor, ce căutau ca un roi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
măcar să-și aducă aminte că, deasupra ei, de la inscripția ruginită în fier forjat, cu dispoziție în arc de cerc, se mai înșirau niscaiva litere ale unor cuvinte precum Cimitirul israelit. Printre înscrisurile contorsionate de curgerea timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată mai mult își etalase lipsa de caracter. Pribegi rebegit pe meandre de gânduri amare, orbecăind, cu mâinile întinse înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
oricărui imbold de foială. Păienjenișul fix al neclintirii îl înțepeni, apoi, încătușându-l, ca într-o carapace de oțel, căreia i se supuse, înfrânt și dăruit cu totul. În tot timpul celor nouă nopți de priveghi care se succedară sub viscol, minții lui Vladimir îi fu imposibil să-și reașeze în vreun fel înlănțuirea secvențelor ce urmaseră ieșirii sale și a lui Nae Calaican din restaurantul Bucovina. În articularea lor stranie cu momentul pornirii în marș către Țara Sfântă, noian de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din ultimele zile un calm nefiresc plutește în aer. Ninge des, glacial, cu fulgi mari, pufoși, ce încearcă timid să acopere peisajul mohorât impregnat cu mirosul pestilențial a morții și distrugerii. Câteodată, vântul, ce începe să capete puterea rece a viscolului, aruncă peste cerceveaua ferestrei în spatele căreia el se instalase pulberea albă a omătului. Înjură vremea nesuferită care face să tremure din toate încheieturile, cu toți mușchii corpului încordați, pătruns de frig până în măduva oaselor. Dar nu are ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ai lor. Ar trebui să se grăbească băieții, spune Iovuț arătând spre cei care muncesc febril la lumina unor felinare. Nu știu dacă mai au o oră la dispoziție. Ce te face să spui asta? Întreabă Nicky cu voce curioasă Viscolul. Dar de unde știi măi Americanule că vine exact peste o oră? Ei, nici chiar așa la minut, dar pe măsură ce se apropie simt cum mă doare călcâiul. Și când începe să mă ia cu mâncărimi în talpă, atunci se gătește! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și niciodată semnele nu au înșelat. Cam la vremea sorocită de Florea, prin fantele crestelor se vede cum pe cer încep să alerge într-o goană nebună norii de furtună. În bezna și mai groasă datorită ninsorii transformată într-un viscol zdravăn ce poartă aiurea crengile căzute din copaci, Marius arată mecanicilor niște adăposturi unde pot sta până trece vijelia. Intră și el în unul dintre ele, plasat exact la câțiva metri de hăul abrupt. Un foc plăpând încălzește ușor aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
minute interminabile până când Marius se ridică și urmat de Romulus traversează rapid drumul, mistuindu-se în pădure împreună cu ceilalți oameni ai lui. IX Sturmbannführer Schultz deschide fereastra biroului pe care-l ocupă la etaj. Noaptea adusese o liniște grea, apăsătoare. Viscolul se sfârșise și acum totul este nemișcat, înghețat parcă într-o hibernare fără sfârșit în gerul lipsit de orice adiere de vânt. Sub el se întinde parcul cochet și bine îngrijit a fostului sanatoriu. Aleile betonate, delimitate de gardul viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o cameră ascunsă scenele de violență. Duminică, 27 noiembrie l Cecenii au participat la scrutinul pentru alegerea Parlamentului de la Groznîi, fiind de așteptat întărirea regimului președintelui pro-moscovit al Ceceniei, Alu Alhanov; rebelii separatiști nu au participat la vot. l Din cauza viscolului puternic și a temperaturilor extrem de scăzute din Germania, în landul Renania de Nord-Westfalia 120 000 de persoane au rămas fără curent electric. l Două puternice seisme s-au produs în Iran și în China, soldate cu cel puțin 24 de
Agenda2005-49-05-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/284461_a_285790]
-
privirea asupra chipului meu, ca și când nu i-ar fi venit să-și creadă ochilor. Sufletul însă îmi era inert, ascuns și tăcut, încît mă ferii de această privire, mă uitai într-o parte, închisei ușa pe care o băteau rafalele viscolului și uitai că sosisem acasă, deși sosisem aievea și într-o fracțiune de secundă văzusem ochii ei încărcați de iubirea de altădată. Dar Matilda nu mă luă în seamă, mă îmbrățișa, își vîrî chipul între obrazul și gâtul meu și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scriitori să înveți ortografia și acum erai mare, Vintilă, ne scuipai nouă în cap!" Vintilă râse, gâdilat de acest elogiu, și întinse paharul spre Bacaloglu: "Costaichie, zise el, crezi că nu mai mi-a spus cineva? La pușcărie, pe un viscol mare, stăm în celulă cu niște oameni mari, unul fusese general, altul subsecretar de stat, altul ziarist, altul mă-sa pe gheață, da' era mai deștept decât toți ăilalți... Și zice ăsta: domnilor, ne plictisim, orizontul de ceară care ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de ploaie, și mă îmbăta mirosul părului ei, și îmi părea fierbinte răceala urechilor si freamătul întregii ei ființe... o imensă tăcere voluptuoasă... O pace adâncă îmi inunda sufletul... V Abia în preajma Anului nou ploile și vântul se transformară în viscol și orașul fu acoperit de zăpadă. Și ca și când dorințele noastre atât de diferite, devenite dorință unică, ar fi putut determina prin unda spiritului condensări fantastice în norii care parcă nu mai vroiau să părăsească regiunea noastră, în chiar ajunul Anului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
orașul fu acoperit de zăpadă. Și ca și când dorințele noastre atât de diferite, devenite dorință unică, ar fi putut determina prin unda spiritului condensări fantastice în norii care parcă nu mai vroiau să părăsească regiunea noastră, în chiar ajunul Anului nou viscolul încetă și apăru pe cer soarele, parcă râzând de noi că îi uitasem existența și strălucirea... Vreți să petreceți, parcă ne spunea, să uitați anul care a trecut... da, iată-mă, eu nu sânt simbolul speranței, sânt chiar speranța, cât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de făcut... "Ei, ce este, dar te rog să vorbești, lasă acuma glumele, te simți rău, să chem un medic?" "Victoraș... Victoraș... murmură ea încercînd deja să se resemneze, vorbindu-mi nu mie, ci parcă ferestrelor, prin care se vedea viscolul chinuind neîncetat vârfurile celor doi plopi... Victoraș, ne-am procopsit..." Și în clipa când contemplă inevitabilul care s-a produs, care nu trebuia să se producă, și acuma ce să-i mai faci decât să cauți în tine însuți compătimire
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
brutalitatea ei catifelată, du-te jos la cârciumioară și spune-i lui nenea ăla să ne-aducă aici fripturile și ce mai au ei acolo bun..." "Te simți obosită?" Da, te rog frumos! Scuză-mă!" "Să nu se răcească pe viscolul ăsta până urcă." " Nu-i învăța tu pe ei cum să facă, își cunosc meseria..." Frații Berea (așa îi chema pe cei doi mici cîrciumari), când auziră, imediat se puseră în mișcare, ba chiar s-a fi putut spune că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o simplă potecă, la vreo cincizeci de metri de drumul de coborâre normal de care se rătăciseră, și-i apucase seara bâjbâind după el sub ploaie și ceață. Știi, aicea sus nu e ca la noi, când vine furtuna cu viscol sau cu ploaie nu se mai vede nimic, fiindcă norii se prăbușesc... De-aia și fulgerele ți se încolăcesc pe deasupra capului, hi hi..." X Cu acest chicotit vesel în urechi întorsei capul spre cer ca să fac brusc descoperirea că poți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îngeri grăsuți, mi-am dat seama că am în mâini și mintea, și carnea la care râvneam și căreia îi căutasem de-atâția ani împlinirea. Rămăsesem singuri, încuiați într-o operă de artă ferită de vânt și zăpadă. Pândeam excitați viscolul dincolo de geamuri, cu răbufnirile aspre, rusești. Voleurile de lemn ricoșau în pereți, dar nu mai simțeam nimic în afară de nerăbdare. Îi ciupeam sfârcurile prin bluza mulată și-o mângâiam cu toată palma pe sex. Ne tăvăleam pe parchetul laminat, în căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Să vă scutur din somnul vostru oameni îngrășați de tenebre Să vă arunc în sângele cărnii tăciunii sfârâitori ai stelelor Să vă învăț să prindeți în lațul privirii bivolii opintiți ai nopții Să înțelegeți dansul visului pe o frânghie de viscol Să vă treziți din lene pentru foamea și setea fecundă Să recunoașteți misterul care juca o horă fantastică peste pleoapele voastre închise. E aici o „pedagogie lirică” tipic avangardistă, vizând cultivarea disponibilității revelatorii a ființei, zguduirea inerțiilor, dinamizarea sensibilității în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]