3,708 matches
-
din mașină, domnule. ― Încearcă să-i scoată din țară! explică Milton pentru ultima oară. Dar ofițerul vamal continua să-l dirijeze spre zona de control. Până la urmă Milton se lăsă păgubaș. Băgându-și capul la loc În mașină, apucă de volan și trase supus mașina pe banda liberă. Dar de Îndată ce trecu de ghereta vameșilor, Își Înfipse mocasinul cu ciucurași În pedala de accelerație și Cadillacul demară, scrâșnind din cauciucuri. Acum chiar semăna cu o urmărire de mașini. Căci pe pod părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se auzea muzică, o melodie veche de Artie Shaw, de ce nu?, și Milton privi lumina roșie de pe clădirea Penobscot, care se tot aprindea și se stingea. După mai multe Încercări ratate, Învăță să conducă mașina zburătoare. Nu trebuia să răsucească volanul, ci numai să vrea să o facă, de parcă ar fi fost Într-un vis lucid. Milton conduse mașina deasupra uscatului. Trecu peste Cobo Hall. Înconjură vârful hotelului Pontch, unde mă dusese cândva la masă. Dintr-un motiv sau altul, Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și fără transpirație, privi În jos la Grand Circus Park până zări ce mai rămăsese din roțile Detroitului. După aceea se Îndreptă spre cartierul de vest, ca să caute vechea Casă a Zebrei. Pe pod, capul tatălui meu se zdrobise de volan. Polițistul care a informat-o ulterior pe mama mea despre accident, Întrebat despre starea În care se afla corpul lui Milton, spusese numai: ― E proporțională cu distrugerea unui vehicul care mergea cu mai mult de o sută cincisprezece kilometri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne rămăsese de la Milton. Deja Începuse să preia atributele unei relicve. Scaunul șoferului se lăsase de la greutatea corpului său. Fundul despicat al lui Milton rămăsese imprimat În tapițeria de piele. Tessie trebuia să umple adâncitura cu perne ca să vadă peste volan. Capitolul Unsprezece le aruncase pe bancheta din spate. În mașina aceea nepotrivită, cu aerul condiționat oprit și cu trapa de deasupra capului Închisă, am pornit spre casă. Am trecut pe lângă imensul cauciuc de la Uniroyal și pe lângă firava pădure Inkster. ― La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
părul vîlvoi și pielea bronzată, arăta În mod clar că venise din vacanță. Femeia și bărbatul discutară un moment, aplecați unul spre celălalt, apoi, după o sărutare scurtă, femeia coborî din mașină și trînti portiera, În timp ce Însoțitorul ei, rămas la volan, Își aprindea o țigară. Era brunet, cu trăsături bine conturate și sub tricoul cu guler se ghicea un corp de sportiv. Se uita la casă cu o privire lipsită de curiozitate, În timp ce polițistul o conducea pe tînăra femeie În salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
putea crede că erau niște lucruri de la sine Înțelese. Nu v-ați căsătorit niciodată? — V-am răspuns deja. Nu sînt destul de proastă pentru asta. Și, Întorcînd capul spre fereastră, prin care putea fi zărit Însoțitorul ei care se foia la volanul mașinii roșii, adăugă: — Uitați ce șmecher pare... — Trăiți totuși cu el. — E angajatul meu. De altfel, un coafor foarte bun. Locuim separat, pentru că nu mi-ar plăcea să mă Împiedic de el zi și noapte. În vacanță, treacă-meargă... Mașina e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cineva cu privirea. — Nu-l zăresc pe tînărul Dicelle. — Pentru că a găsit o fereastră undeva, de unde să privească Împreună cu ucenicul cîrnățar. CÎțiva oameni ieșeau din casă; mai intrară două persoane, dar ieșiră aproape imediat. Apoi șoferul mașinii mortuare urcă la volan. Ca la un semnal, patru oameni, destul de anevoie, scoaseră sicriul pe ușă și Îl așezară În mașină. Unul dintre ei reintră În casă, de unde aduse jerba și un buchet mai mic de flori. — Buchetul e din partea chiriașilor. Francine Lange aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
teamă de poliție? Probabil că nu. Sau poate luase hotărîrea să fugă definitiv, să treacă frontiera. Nu! Se Întorsese la La Rochelle, unde poliția o putea interoga la fel ca la Vichy. Deocamdată, era Încă pe drum, cu amantul la volan, În timp ce tinerii Întorceau cu invidie capul după mașina roșie decapotabilă. Va ajunge spre seară, pentru că probabil se grăbesc. Oare a scris În ziare că locuiește la La Rochelle? — Nu. Doar i-au anunțat sosirea. — Dimineață Îi era deja teamă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de la mașină, fără să se gândească la asigurare, sau măcar dacă știu să conduc. Din fericire, știu să conduc, deși în Anglia n-am mașină. Însă niciodată, nici în cele mai fanteziste vise ale mele, nu m-am imaginat la volanul unui Porsche decapotabil. Acum chiar c-am murit și am ajuns în rai: mașina asta nu e mașină, e sex pe patru roți. ― Hei, drăguță, strigă doi tipi care opresc lângă mine. Unde mergi? ― La cumpărături, le strig eu zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și în câteva secunde i-am lăsat mult în urmă. ― Bună, îmi spune un bărbat arătos care traversează strada la semafor. Ei bine, adaugă el, asta este exact ce-mi place să văd în Los Angeles: o blondă singură la volanul unui Porsche. ― De unde știi tu că sunt singură? ― Un bărbat are dreptul să viseze, nu-i așa? Zâmbesc și pornesc mai departe. Opresc la primul loc care arată ca un supermarket, parchez și iau un cărucior pentru cumpărături. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
alee Și pătează umbra verde cu misterioase dungi, Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi. Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară, Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară - O să-ți spue de panglice, de volane și de mode, Pe când inima ta bate ritmul sfânt al unei ode... Când cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila, Dac-ai inimă și minte, te gândește la Dalila. E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz, Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pătează umbra verde cu fantasticele-i dungi: Nu uita că, doamna are minte scurtă, haine lungi. Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară, Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară, Ș-o să-ți spue de panglice, de volane și de mode, Pe când inima ta bate-n ritmul sfânt al unei ode... Când vezi piatra ce nu simte nici durerea și nici mila De ai inimă și minte - feri în lături, e Dalila! {EminescuOpI 165} MĂNUȘA (după FR. SCHILLER
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Umblam pe baltă voinicel, Eram pescarul sprintenel. Dar astăzi nimeni nu mai sună Să dea semnalul, nici în glumă, Degeaba avem juvelnic și cârlige, Pe baltă n-are cine să ne strige Iar tu prietene, aș vrea să mai învârți volanul Că nu se știe până la anul. Noi amintiri ca să mai retrăim În balta mare să mai pescuim.
Juvelnicul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83196_a_84521]
-
personal. Femeia nu-i destul de cucoană, dacă nu circulă (în majoritatea cazurilor singură) în autovehiculul personal. Din totalul autovehiculelor aflate în circulație, între 2/3 și 3/4 din numărul lor, circulă doar cu câte o singură persoană, cea de la volan. (Ioan D. Matei, 2009, (15)). Domnilor și cucoanelor, sunteți conștienți că poluați mediul înconjurător și contribuiți la derularea apocalipsei? Sau nu vreți să recunoașteți, spunând că Dumnezeu v-a dat autovehiculul și tot Dumnezeu produce apocalipsa. În cadrul emisiunii T.V. „Ferestre
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
vorbim se cheamă... garaj și se află în vecinătatea blocului în care stau cei doi Sorinei, dimpreună cu părinții lor. Ați ghicit, așadar, că eroina povestirii noastre este o mașină ca toate mașinile, un autoturism cu patru roți, cu un volan mare, cu faruri, stopuri și alte lumini de toate mărimile și culorile. Numele acesta îl are de la Sorin. Fiindcă-i mic, tare mic, băiețelul atât a putut rosti din cuvântul „mașinuța”. Dar nu-i nici o supărare, căci toată lumea s-a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o păpușică mare aproape cât Sorina de înaltă și frumoasă și o mașină, ce-i drept nu la fel de mare și de puternică precum e automobilul părinților - dar, parcă, la fel de frumoasă. E de aceeași culoare ca Vetuța, cu patru roți și volan, tot ca ea, numai că, în loc de motor, are două pedale pe care Sorin le împinge cu piciorul, mai des ori mai rar, atunci când vrea viteză mai mare sau mai mică. Au ajuns la parterul blocului în care locuiesc. Un anunț
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
are timp să se ocupe de copiii lui. Duce viața asta de un an și opt luni. Dacă spune că nu este obosit, minte. De fapt, nimeni nu știe cât va mai continua situația aceasta. În mașină Tatsuo ține strâns volanul și spune: - Dacă toate astea s-ar fi întâmplat din pricina unui accident sau ceva de genul acesta, poate reușeam să trec peste. Ar fi existat o cauză, o rațiune. Dar actul acesta criminal idiot nu are nici un sens... simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu ai cum să nu admiri răbdarea de fier și dorința neclintită a doctorilor și a lui Shizuko. - Nu se plânge niciodată că a obosit sau că o doare, îmi zice Tatsuo, când ne întorceam de la spital, strângând cu putere volanul. De când a venit la spitalul ăsta, de un an și trei luni, în fiecare zi face exerciții de recuperare: mișcarea brațelor și a picioarelor, exersarea vorbirii și diferite alte programe cu doctori specialiști. Nu sunt deloc ușoare. Necesită un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
foarte greu, a doua zi s-a dus la muncă. Se pare că atunci îl cam năpădeau gânduri negre. Seara, după interviu, s-a întors acasă cu o mașină crem, nou-nouță. Un automobil pe care îl are de la firmă. Ține volanul strâns și parcă radiază de fericire. Nu are legătură cu ce discutam, dar, din câte știu eu, după atacul cu sarin, doar el a condus singur mașina până la spital. „Când eram mecanic, aveam de-a face cu aparatele. Era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mâncare televizou... Nu știau și mâncau pe u-eche, scoteau limba pe u-eche... Și când me'gea cu bicicheta, fugeau pisicile după el și mieunau, să-eau pisicile pe bicicheta... Bicicheta fugea singu'ă... Ched că avea un om invizibil! Și avea volan, bicicheta. Au făcut-o din ziare, așa era făcută bicicheta... Când se așezau copiii pe ea, se rupea bicicheta!... Și ei cădeau, jos pe pământ. Câinii fugeau cu coada înainte și le intra HAM-HAM în gură, înapoi. Și oamenii se
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
gândi, intrigat, "un radio-brățară". Apoi intră în lift și uită incidentul în timp ce cobora. Și în hol se aflau femei, iar la intrare, de asemenea. Lângă bordură așteptau jumătate de duzină de mașini negre, impunătoare, fiecare cu câte o femeie la volan. În câteva minute strada va forfoti de mulțimea grăbită de la orele prânzului. Dar acum, cu excepția femeilor, era aproape pustie. - Domnul Craig? Craig se întoarse. Era una din tinerele femei care stătuse lângă intrare, o femeie vioaie, cu o față ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
lui Craig o foaie dactilografiată. El citi: Big Town - 9 iulie 1972 - Un incident supărător a survenit pe parcursul călătoriei Președintelui Jefferson Dayles, la venirea dinspre Midle City. O aparentă încercare de a izbi automobilul președintelui, din partea unui tânăr aflat la volanul unui automobil electric, a fost zădărnicită de acțiunea promptă a gărzilor. Tânărul a fost reținut și adus ulterior la hotelul prezidențial pentru anchetă. Explicațiile sale au fost considerate satisfăcătoare. În consecință, la cererea președintelui Dayles nu s-a formulat nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ce oră ai Întâlnire...?” „În jurul orei șapte...” „Acum cât e ceasul...?” „Șapte și cinci minute...!” „Destul de târziu - aprecie Nando. Să Încerc să recuperez dar, oricum avem nevoie de o jumătate de oră...!” Odată În plus, dovedind stăpânirea cu siguranță a volanului, Nando făcu un adevărat slalom depășind tot cei stătea În cale, alergînd cu mașina prin stopuri la limita dintre galben și roșu. Tony Pavone vizibil Înfricoșat de viteza exesivă a mașinei, Îi facu semn lui Nando să șofeze mai Încet
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deosebit a unor „gură cască”. Nici proaspeții sosiți nu fură scutiți de emoții, groază și nu mai puțină spaimă. Autobuzul companiei era În câteva rânduri gata să se răstoarne ori să alunece În gol, Însă șoferul, dovedind precizie În manipularea volanului, Îi debarcă teferi la agenția companiei Tarom din Calea Victoriei. Atena avea presimțiri negre, presimțiri ce niciodată nu o Înșelase. Contrar așteptărilor, orașul Îi făcuse o primire ostilă, fiind Îmbrăcată sumar, dârdâia toată de frig, contribuind În egală măsură și răceala
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
computerele. Zi și noapte. Și oricât de rebeli ar fi În inima lor, oricât de cuprinși de disperare, Îngroziți sau tociți de tot, vin la ce au de făcut. În sus și-n jos În lift, stând la birou, la volan, Îngrijind de mașinării. Pentru un animal atât de nestatornic și de neliniștit, un animal curios, cu nervii atât de Întinși, o maimuță supusă la atâtea boli, la caznă, la plictis, asemenea disciplină, asemenea instrucție, asemenea putere de regularitate, asemenea asumare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]