1,876 matches
-
colab., 1994, p. 58). Din punct de vedere sociologic, atitudinea reprezintă o combinare a elementelor afective, cognitive și conative într-o orientare personală sau de grup, cu rol în direcționarea, motivarea sau evaluarea comportamentului. Caracteristicile generale ale atitudinii, după D. Vrabie (1994, p.27), sunt: 1. Raportul dintre obiect și subiect - obiect al atitudinii putând fi: persoane, grupuri sociale, obiecte, activități, procese, instituții, valori, norme etc. Cunoașterea obiectului este foarte importantă nu doar pentru definirea atitudinii, ci, mai ales, pentru măsurarea
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
un beneficiu personal substanțial.) Pofta vine mâncând. Interesul pentru un domeniu de activitate se dezvoltă, se știe, pe măsură ce-i pătrundem tainele și reușim să depășim unele din dificultățile lui.) „Mulțumește-te cu ce este, dar caută ceva mai bun.” (Socrate) Vrabia mălai visează, și săracu’ praznicul. (Dominanta sufletească a unor oameni exprimă savurarea orgolioasă a unor Împliniri importante de moment, pe când a altora, doar aspirația spre realizarea unor astfel de Împliniri.) Ce-am avut și ce-am pierdut. (Este atitudinea de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
preferă ca și cum ar fi.) Nu te-ntinde mai mult decât ți-e plapuma. (Modestia, la care ar trebui să năzuim cu toții, ne cere să nu pretindem În viață mai mult decât se cuvine sau decât am putea face.) Nu da vrabia din mână pe cea din par. (E mai sănătos să ne folosim de puținul pe care deja Îl avem decât să ne entuziasmăm de multul pe care doar Îl visăm: „Ce-i În mână nu-i minciună”.) Nu e greu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu vedeam,/ Ieronim, că tu stai,/ Lângă mine și plângi,/ Muget de fiară mi se părea c-aud,/ Să vină un om sfânt era mare amea rugă,/ La simpla apropiere a lui,/ haita de animale să fugă." (O aripă de vrabie). Iată cum vârsta plină de bucurie a copilăriei, surplusul de viață, sunt înlocuite la Ileana Mălăncioiu de moarte, precum și de un eros de tip macabru, ambele devenind temele fundamentale ale creației acesteia, teme care se împletesc, în aproape toate volumele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Natura se extinde pentru a putea cuprinde eul său tumultuos. Poemul "O toamnă" ne trimite la Bacovia prin acel sentiment de sfârșit de lume: Spui că în scaune se-aude apa susurând?/ Spui că-n copacii din fereastră se-neacă/ vrăbiile? Spui că oceanul se apropie?" Un pește imens înghite marea: imagine desprinsă de pe retina unui ochi deschis în apă care va percepe altfel lumea; cer aurifer, lacuri senine, marea tulbure; iată că natura este plină de mister, sau, cum putem
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
parabole, Iisus le zice ucenicilor: „Priviți la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, și Dumnezeu îi hrănește”2). Așadar, corbii reprezintă modelul natural de viețuire. La Dosoftei, corbul e, alături de pelican și vrabie, o pasăre care evocă izolarea și singurătatea: „De-atocma cu pelecanul,/ Prin pustii petrec tot anul,/ Și ca corbul cel de noapte,/ îmi petrec zîlele toate,/ Ca o vrabie rămasă/ în supt streșină de casă”3). „Corbul de noapte” - mi-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
reprezintă modelul natural de viețuire. La Dosoftei, corbul e, alături de pelican și vrabie, o pasăre care evocă izolarea și singurătatea: „De-atocma cu pelecanul,/ Prin pustii petrec tot anul,/ Și ca corbul cel de noapte,/ îmi petrec zîlele toate,/ Ca o vrabie rămasă/ în supt streșină de casă”3). „Corbul de noapte” - mi-a precizat un naturalist - e stîrcul de noapte 4). Cel mai recent dicționar îl definește astfel: „Pasăre cu capul și ceafa negre, spinare cenușie și pîntece alb-cenușiu”5). La
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mici elegii, melancolii ușoare sau mai grave, stampe "din țara landurilor", elegii amnășane unele "în dialectul săsesc din Amnaș/Sibiu" sau basme mortale, dar umoristice, despre "cartofii singuratici/ în pantofi pâș pâș/ peste străzile orașului/ ba da ba da!" sau "vrăbiile/ (ce) pocnesc/ de pe case/ moarte de râs -/ ba da ba da!". Nu lipsesc nici notațiile amare despre metamorfozele tragic-triste ale cuplului prezidențial din regimul comunist, ajunse la un stadiu anistoric ("au rămas/ Odiosul și Sinistra sa.// Ody și Siny/ sunt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ioan Iacob, Psihomotricitatea. Metodologia educării și reeducării psihomotrice Liviu Leonte, À la recherche du roman moderne. La réception de l'oeuvre de Marcel Proust en Roumanie Octavia Costea, Didactica lecturii. O abordare funcțională Cay Dollerup, Basics of Translation Studies Genoveva Vrabie (ed.), Constantin C. Angelescu. Centenar 2005 Simpozion comemorativ Lucio Fabbriciani, Implicarea umană și competitivitatea în afaceri Ronald McQueen, Christina Knussen, Metode de cercetare în științele sociale Doina Balahur, Sociology of Law. Studies and Research Felicia Dumas, Olivier Dumas, Iași et
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unei decizii culturale (în cultura arabă, de exemplu, carnea de porc nu intră în paradigma alimentelor, după cum pentru vegetarieni nici un preparat din carne nu este inclus în categoria alimentelor). În cadrul unei clase anumite elemente sînt mai reprezentative, altfel spus prototipice (vrabia sau rîndunica vor fi prototipul păsării și nu struțul sau flamingo, deși și ele sînt păsări). Paradigma reprezintă posibilitatea alegerii pentru partenerii schimbului discursiv: în schimb alegerea odată operată, este exclusă prezența altei entități a aceleiași paradigme (nu putem afirma
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mă gândesc, acolo să mă găsesc!" Ajunge în casa Soarelui. Aici, Păsărilă întârzie dimineața (împăratul păsărilor, care le poruncea să meargă doar la cei bogați să le mănânce pâinea) cu mâncarea, iar eroul se răzbună pe el că a lăsat vrăbiile să-i mănânce grâul cu spicele de aur. La vremea prânzului, oprindu-se într-o altă grădină de aur, "îl zgâlțâie" și pe Brumarul-cel-Mare ("stăpânul brumei promoroacă, viscol și spulber"), pentru că i-a înghețat într-o noapte hrișca în pământ
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
să le folosim? Cel mai bun lucru ar fi să le alungăm din vocabularul nostru. Dacă aceasta e greu de realizat, să le dăm cel puțin o notă nostimă, care poate fi chiar reconfortantă pentru interlocutori. De pildă, "Nu da vrabia din mână, pe cioara de pe gard" poate fi transformat în "Nu da gardul din jurul tău, pe două păsări". Fraza "Fiecare bărbat este împins de la spate de o femeie "poate deveni mai percutantă dacă i se adaugă "adesea este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
risipitoare; p. 58, r. 6 7: „prietenii și babele, lehămetindu-se, l-au dat în burduhul dracului” după ce au încercat fără izbândă să-l însoare, prietenii și babele își declară indiferența față de ce va urma; p. 61, r. 2 3: „vrabia-i tot pui, dar numai dracul o știe de când îi”maturitatea unora nu elimină posibilitatea de a fi luați drept copii din cauza înfățișării și comportamentului, care este înșelătoare în stabilirea vârstei; contrastul dintre aparență și esență, de ce nu, expunere populară
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
1 : „De ce lași pe Veronica să se zbuciume?” -dojenirea unei atitudini evazive, generatoare de suferință; prietenul încurajează idila, transformându-se în conciliator și mediator pentru ambii parteneri ai cuplului; r. 11 : „de-abia a treia zi ne-am zburătăcit, ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui” distracția și veselia între oameni dragi se realizează fără limite cronologice, ca în povești, durând trei zile și trei nopți. 14 Către NICOLAE GANE p. 195, r. 17 19 : „numai caracuda, urgisită de soartă, aleargă și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
G. Breazul, Colindele.... Întâmpinare critică, Craiova, [1938]; Ovidiu Bârlea, Colindatul în Transilvania, AMET, 1965-1967, 247-304; Marin Buga, Tipuri de structuri compoziționale în colindele românești, REF, 1969, 1; Constantin Mohanu, Obiceiul colindatului în Țara Loviștei, REF, 1970, 3, 4, 6; Gh. Vrabie, Folclorul, București, 1970, 194-222; Nicolae Bot, Contribuții la cunoașterea funcției colindelor, AMET, 1971-1973, 473-488; Mihai Pop, Obiceiuri tradiționale românești, București, 1976; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 132-171; Nicolae Bot, Funcțiile agrare ale colindatului, AMET, 1977, 311-337
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
2, Iași, 1894, 165-167; Ion Mușlea, Cercetări etnografice și de folclor, II, îngr. și introd. Ion Taloș, București, 1972, 7-28; I. C. Chițimia, Cântece populare funerare, RITL, 1959, 3-4; I. C. Chițimia, Bocetul românesc în interpretarea lui George Coșbuc, LL, 1966; Gheorghe Vrabie, Folclorul, București, 1970, 250-275; Ist. lit., I, 41-53; Ernest Bernea, Poezii populare în lumina etnografiei, București, 1976, passim; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, 1976, 192-217; Dicț. lit. 1900, 106-107; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, I, București, 1981, 446-496; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
tari, urmînd arcadele aparente numai pînă la jumătate, încadrează niște ochi mari, verzi-negri, care par codați cînd privește lung-miop. [...] Poartă o haină neagră de lustrin, cu gulerul încheiat sus, peste cravata de mătase de culoarea inului. Mustața ca puiul de vrabie." Am observat deja la Caragiale o instabilitate funciară, o psihologie de chiriaș grăbit și Ahasverus perpetuu; în gazetărie și politică această psihologie se manifestă superlativ și bruschează nevoia noastră de ordine, consecvență și stabilitate, chiar dacă Ș. Cioculescu încearcă o machiavelică
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Ioan Iacob, Psihomotricitatea. Metodologia educării și reeducării psihomotrice Liviu Leonte, À la recherche du român moderne. La réception de l'oeuvre de Marcel Proust en Roumanie Octavia Costea, Didactica lecturii. O abordare funcțională Cay Dollerup, Basics of Translation Studies Genoveva Vrabie (ed.), Constantin C. Angelescu. Centenar 2005 Simpozion comemorativ Lucio Fabbriciani, Implicarea umană și competitivitatea în afaceri Ronald McQueen, Christina Knussen, Metode de cercetare în științele sociale Doina Balahur, Sociology of Law. Studies and Research Felicia Dumas, Olivier Dumas, Iași et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nu neorealistă, ci paleorealistă, întrucât acțiunea e situată în vechiul regim, ținta filmului fiind propagandistică, nu umană, ca la De Sica. Există însă în acest film spongios un miez compact, dur. De fiecare dată când „intelectualul șovăielnic” interpretat de Lazăr Vrabie stă pe gânduri dacă să intre sau nu în lupta de clasă, comunistul (Andrei Codarcea) îi repetă, fără drept la replică : „Dreptatea și adevărul trebuie impuse, domnule profesor. Altfel nu se poate”. Este afirmația care stă la baza justificării dictaturii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
perioadei Dej este folosită nu pentru a liberaliza societatea comunistă românească, ci, paradoxal, pentru a deschide o nouă epocă de „îngheț”. Manipularea e folosită încă din faza distribuției. Mircea Albulescu în Pavel Stoian amintește izbitor de Dej. Ernest Maftei, Lazăr Vrabie, Nucu Păunescu, actori-emblemă ai filmelor din anii ’50, sunt puși acum, încărunțiți, în postură de „foști”. Dana Comnea, prima femeie fatală a ecranului românesc în anii ’50, capătă, la 40 de ani trecuți, un rol de menajeră sex- inclusive a
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
față gazetar „de senzație”, ea o făptură pură. Povestea e cea a căpătării conștiinței comuniste de către gazetarul Matei Olaru, care trece activ de partea mișcării și este ucis, în ciua eforturilor de a- l salva ale comunistului interpretat de Lazăr Vrabie în Valurile Dunării, de Costel Constantin în Ediție specială. Agenții Siguranței, combinați și cu legionari, sunt cunoscuții psihopați ucigași și brute cinice standard. Comuniștii, la fel de standard, sunt curajoși și înțelepți. Ca să salveze schema artificială și facilă, Daneliuc duce totul într-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
trebuie spus, totuși, că neîncrederea cu care sunt ei priviți de către istoria literară are un oarecare temei, dar acest temei nu justifică scoaterea definitivă din discuție a amintirilor pe care ei le lasă. în toamna lui 1889, derutați „ca niște vrăbii speriate” cum spun chiar ei, de moartea Maestrului, își caută alt drum în literatură și se despart de Radu Popea, redactorul șef al Fântânei Blandusiei și, pentru ca lucrurile să capete semnificație mai adâncă, numesc noua lor publicație tot... Fântâna Blandusiei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Până-n sară, / Până mâine, / Să fie pâine! / Mai mânați măi, / Hăi, hăi! / La luna, / La săptămâna, / Troian și-a umplut / Cu aur mâna / Și s-a dus să vadă / De i-a dat Dumnezeu roadă. Grâul era-n spic cât vrabia / Și în pai cât trestia..."63 Scenariul trăirilor zilnice este însoțit de semnificațiile zilelor săptămânii care măsoară și cântărește viața omului: "Cucuruz, pănușă verde, / Dorul mândrii nu mă crede, / Că nu se merge la fete; / Luni seara să nu m-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este un simbol al abundenței, un mediator între treptele existenței, porumbelul este pasărea-mesager, prin excelență, barza reprezintă un alter ego mitic al gospodarului și neamului, fiind "o pasăre augurală, vestitoare a renașterii firii", rândunica este considerată "o metamorfoză a femininului", vrabia este "gureșă" și "păgubitoare, aidoma șoarecelui", cioara are atribute de "furtișag", dar și psihopompe, ciocârlia este prezentă ca "viețuitoare chinuită care tinde spre ideal", cucul este "sfânt", cântecul lui fiind "de factură stihială, un limbaj complex, purtătorul unui mesaj tainic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aici și lumea de dincolo 278: "Vulturul e împăratul păsărilor. De demult, vulturul era tare bun la Dumnezeu. Cine nu avea pâne, el mergea la Dumnezeu și spunea și de la Dumnezeu aducea."279 Cea mai statornică dintre păsările cerului este vrabia care semnifică atașamentul față de om, ciripitul ei fiind perceput ca plâns al omului izgonit. În tradiția românească, vrabia are funcție meteorologică, prevestind ploaie dacă se scaldă în apă, când ciripesc mult pe pom, când se scaldă în praful de pe drumuri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]