3,553 matches
-
la începutul secolului XX, prin restabilirea primatului percepțiilor prereflexive. Obiecția principală a lui Henry față de tratamentul husserlian oferit corporalității este regresul în obiectualizare. Datorită proiecției intenționalității, conștiința tinde să gândească trupul material în opoziție cu idealitatea ego-ului subiectiv. În stilul vulgar al înțelepciunii pragmatice, fenomenologul va recunoaște că omul nu este, ci are un trup. Capcana dualistă nu a fost depășită nici de Husserl, iar acest eșec coincide, în opinia lui Michel Henry, cu identificarea confuză a două instanțe ale corporalității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în înfățișarea ei înfricoșătoare, arătată prin cele potrivnice frumuseții trupești”. Dimensiunea „înfricoșătoare” a acestui tip de fenomenalitate nu are nimic grotesc sau repugnabil. Acest atribut semnalizează doar necesara distanță prin care frumusețea dumnezeiască, spre deosebire de erosul căzut, se sustrage unei aproprieri vulgare, grăbite, indisciplinate. Impuritățile cu care se naște dorul după frumusețea fizică a celuilalt nu-și mai au locul. Ceea ce atrage în frumusețea divină nu este promisiunea posesiei violente și autiste. Prin deschiderea treptată față de revelația frumuseții tainice este refuzat a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
din acest domeniu, ecuație conceptuală rezolvată în mod corect de "epistemologia istorică". De fapt, două motive au condus la identificarea acestei diferențe. Primul motiv se referă la demersurile filosofiei pentru dezvoltarea științei, de la Platon încoace, prin opoziția la cunoașterea comună (vulgară); astfel, filosofia se angajase să demonstreze că adevărata cunoaștere este cea științifică. Se poate spune că criticismul lui Kant din secolul al XVII-lea și pozitivismul din secolele al XIX-lea și XX-lea au îndeplinit această misiune. Al doilea
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
-vă În fiecare seară Înainte de culcare puținele monede, scoase din uz, ale sufletului, pregătiți-vă alături paharul cu lapte al confortului egoist și mulțumit și adormiți fără vise și fără poeme, ca În trezie”. Orice concesie făcută unei asemenea mentalități vulgar pozitiviste este amendată În numele unei proiecții ideale a poetului, În evidenta prelungire a unor atitudini romantice: „Un surîs onctuos comercial se substituie rictusului de răzvrătire și scîrbă. În locul singurătății și a[l] cățărării pe stînca aridă a visului, pentru atingerea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de elementare noțiuni culturale sau de politețe, și în casa unui intelectual rasat sau a unuia care vrea să-și demonstreze superioritatea culturală. Inteligența și cultura de care pomeneam îl vor ajuta să pareze și atacurile verbale agresive și comportamentul vulgar ale unui bețiv, dar și ironiile și ifosele unui intelectual. Cu toate acestea, nici o inteligență deosebită și nici un nivel de instrucție prea înalt nu folosesc în cercetare. Persoanele cu standard cultural înalt ajung să se plictisească foarte repede de șirul
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
-ntregul), pentru că ea sugerează o anumită complexitate a gîndirii și are un rafinament ce n-a pierit cu totul. G. Călinescu are dreptate să spună că, Înaintea lui Eminescu, adevăratul poet erotic român este Conachi. Misogismul lui Pann Îi pare vulgar. Nu are, totuși, dreptate, pentru că misoginia este o formă de filozofie a crosului și nu indică, În chip necesar, o lipsă de profunzime a spiritului. Pann, Heliade, Conachi Însuși sînt, pe rînd, pasionați și sceptici, bîrfitori și cucernici față de femeie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
instituție sacră, neglijată în tot cursul anului, afirmată însă solemn în zilele festive. Îi repugnau afecțiunile și demonstrațiile, mulțumindu-se cu noțiunea morală tacit consimțită. Ceea ce stima la Elvira era faptul că aceasta intuia punctul său de vedere, evitând scenele vulgare de explicație, acceptând comedia dezinteresului reciproc. Cu cât era mai liber, cu atât Ioanide se simțea mai legat. Și acum să vină o fată care să-și închipuie că fiindcă o sărutase și-o strânsese în brațe din curiozitate se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scandal e acela făcut de o colegă cu care a avut relații înainte de a pleca în străinătate. Aceasta, rămasă însărcinată, a făcut zgomot, producând scrisori cu propuneri de căsătorie și cerând întreținerea măcar a copilului. Femeie îndrăzneață și de temperament vulgar, a divulgat cazul tuturor cunoscuților lui Dan Bogdan și profesorilor care urma să-l cheme la Universitate, periclitând un timp numirea sa. Soția austriacă n-a vrut în nici un chip să accepte copilul în casa sa, Bogdan i-a plătit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este faptul că nu-i o operă tenebroasă pentru amatorii de plăceri solitare, ci un sistem de instrucții pentru indivizii care știu să se supună unei discipline în vederea unui scop comun. De asemeni remarcabilă mi se pare distincția între morala vulgară și morala principelui, adică a statului conceput în mâinile unei elite. Această elită, ca să se mențină, trebuie să ducă un război continuu vulgului, de unde obligația artei militare: "Debbe adunque imprincipe non avere altro oggetto, ne altro pensiero, ne prendere cosa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi fost o filozofie a ignoranței. Cu rare excepții (vorbesc de școala mea), profesorii erau lipsiți de intelectualitate, incapabili de a bănui efervescența noastră, până acolo că noi, cei mai răsăriți, ne rușinam pentru ei. Câțiva făceau spiritele cele mai vulgare, erau familiari, nescoțîndu-ne din "mă" și "bre". Pe urmă, starea lor materială era în general rea, veneau la școală rău îmbrăcați, și indiferent de aceasta, n-aveau nici măcar poza sublimă a proletarului intelectual, impunând respectul prin severitatea frunții lor. Profesorul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
palat, știind când să tacă și când să înjure, modest și suficient după nevoie, totdeauna egal, niciodată șovăitor. Sastisirea era un fenomen moral necunoscut lui Max. Gaittany avea multe analogii cu Hangerliu, cu unele distincții: nu suporta un mediu prea vulgar cu acea superioară simplitate proprie lui Max, nici nu aborda somitățile cu aceeași liniștită suficiență. Cu cei mari, Gaittany era onctuos și servil. Iar când se risca în glume dubioase, pierdea tonul just și devenea scabros. Delicioasă (fr.). G. Călinescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bune, e cam misogin. A avut, spune el, o soție... - Cum? A mai fost căsătorit? - Ce curioși sunteți voi bărbații, tată! Și ce dacă a maifost căsătorit? Tu nu admiți c-a putut să întîlnească o femeie neînțelegătoare, cu suflet vulgar? Sunt cazuri și cazuri. El a fost sincer și mi-a mărturisit totul. Fosta lui soție a fugit fiindcă el n-a vrut să renunțe la idealurile lui și să se facă ofițer, cum sperase ea. El nu e construit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
presupus că, dacă s-ar fi prezentat Lamartine în persoană, a cărui operă o analizase în școală, nu s-ar fi turburat. Nici muzica nu dădea vârtejuri Indolentei și, cu toate că prin educație făcea distincție între un compozitor bun și unul vulgar și avea instinct muzical, nu suferea pentru imaginile lui Mozart, Beethoven sau Chopin. Emoția ei era fizică, sub durata cântecului, când trupul intra într-o erecție musculară, care înnobila toată ființa. Momentele cele mai distinse ale Indolentei se ghiceau a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a privit de la geamul cupeului, fără nici un comentariu, bazilica lui Ioanide. XXIV Pomponescu era în mod normal un om agreabil, deși pasibil de crize de invidie și mizantropie, și care nu trecea niciodată, în antipatiile sale, la gesturi violente și vulgare. Existența lui Ioanide îl indispusese totdeauna secret, cu toate acestea compania lui nu-i era displăcută și Pomponescu uza față de arhitect de cea mai distinsă colegialitate. Antipatia față de Ioanide se făcu acută prin incidentul Indolenta, când Pomponescu se simți jignit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
măsură absurd să vezi un profit într-o restricție a comerțului, care nu este la urma urmei decât o distrugere parțială. Astfel, dacă mergeți la fondul tuturor argumentelor care se aduc în favoarea sa, nu veți găsi decât parafraza acestui dicton vulgar: Ce s-ar alege de geamgii dacă nu s-ar sparge niciodată geamuri?". Demobilizarea Ce e valabil pentru un om este valabil și pentru un popor. Când cineva dorește să își ofere o satisfacție, el trebuie să vadă dacă aceasta
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în mod liber titlul de oameni avansați, și nu fără un oarecare pericol uzul, acest tiran al limbilor, validează cuvântul și judecata pe care o implică. Avansați! acest îndemn presupune că acești domni au o vedere mai lungă decât cea vulgară; că singura lor greșeală este că sunt prea avansați față de acest secol, și că dacă nu a venit încă timpul să fie suprimate anumite servicii libere, pretinse parazitare, vina este a publicului, care este prea înapoiat pentru socialism. În sufletul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mai bogată decât este. Mașinile "Blestemate fie mașinile! În fiecare an progresul lor condamnă la Sărăcire milioane de lucrători luându-le munca, și cu munca salariul, și cu salariul Pâinea. Blestemate fie mașinile!" Iată strigătul care se ridică din Prejudecata vulgară și al cărui ecou răsună în jurnale. Dar a blestema mașinile înseamnă a blestema spiritul uman. Ceea ce mă neliniștește este faptul că este cu putință să se întâlnească un om care să se simtă în largul său cu o astfel
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ea deplasează o porțiune din munca națională fără a o diminua, este adevărat, dar și fără a o crește. Nu intră în planul acestui opuscul de a rezolva toate aceste obiecții. Singurul său scop este de a combate o prejudecată vulgară, foarte periculoasă și foarte răspândită. Am vrut să dovedesc că o nouă mașinărie nu face disponibil un anumit număr de brațe decât făcând, în mod necesar, disponibilă și remunerația care le salarizează. Aceste brațe și această remunerație se combină pentru
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
unei mașinării, se reușește reducerea prețului la jumătate, nu urmează în mod necesar că se va consuma dublu din acest produs. Se va zice în acest caz că o porțiune din munca națională este lovită de inerție? Da, după demonstrația vulgară. Nu, după demonstrația mea; căci, în timp ce în această țară nu s-ar cumpăra nici o pălărie în plus, fondul întreg de salarii nu ar rămâne mai puțin sigur; ceea ce ar merge mai puțin la industria de pălării s-ar regăsi în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
este mai dureros decât perceperea a două tendințe opuse în umanitate. Ce se întâmplă? Ea ajunge la degradare printr-o extremitate ca și prin cealaltă! Economă, ea cade în mizerie; risipitoare, ea se adâncește în decăderea morală! Din fericire, maximele vulgare pun într-o lumină proastă Economisirea și Luxul, neținând cont decât de aceste consecințe imediate care se văd și nu de efectele ulterioare care nu se văd. Să încercăm să rectificăm această vedere incompletă. Mondor și fratele său Ariste, după ce
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
egoist, el este cel puțin un individualist, căci își drămuiește cheltuielile, nu caută decât bucurii moderate și rezonabile, se gândește la viitorul copiilor săi și, să o spunem de-a dreptul, economisește. Și trebuie auzit ce zice despre el omul vulgar! La ce bun acest bogat rău, acest cămătar? Fără îndoială, există ceva impunător și mișcător în simplitatea vieții sale; este de altfel uman, binefăcător, generos, dar calculează. Nu își mănâncă toate veniturile. Locuința sa nu este tot timpul plină de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Este ceea ce au încercat la Luxembourg. Dar dacă sunt atât de nebuni, nu sunt atât de puternici și este de la sine înțeles că, după ce au declamat, în cărțile lor, împotriva individualismului, își vând cărțile și se conduc întocmai ca omul vulgar în trenul obișnuit al vieții. Ah! Fără îndoială, dacă interesele sunt în mod natural antagonice, trebuie călcate în picioare Justiția, Libertatea, Egalitatea în fața legii. Trebuie refăcută lumea sau, cum spun aceștia, reconstituită societatea, pe baza unuia dintre numeroasele planuri pe
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
prețuiește bucuria decât omul care a trecut prin toate încercările și a îndurat toate umilințele omului" (M. Eliade). Bucuria de a fi viu, oricât de deznădăjduite ar fi rănile din suflet și relele din jur, nu e totuna cu optimismul vulgar al simplei existențe biologice. Suntem datori să facem din viața proprie o victorie continuă împotriva morții, con-tra răului și întunericului. Peste această datorie n-ar trebui să treacă nicio morală și nicio societate. Nașterea și moartea nu pot fi reconsiderate
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Când Dumnezeu, la capătul fiecărei zile, își admiră opera și o declară bună, el afirmă în primul rând o bunăstare psihică. Iar când în ziua a șasea Demiurgul îl face pe om "după chipul său", ceea ce se obține nu este vulgara tranzitivitate "somatică" a divinului, ci obiectivarea potențialului apolinic care a făcut cu putință Creația și, deci, o certitudine de echilibru prin crearea eliberatoare a formei. Cu facerea omului se recapitulează astfel instinctul artistic care a generat scenariul Creației, iar Creația
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pierdut toată dimineața cu obținerea unor camere la vilele din preajmă; apoi mutatul, apoi reacomodarea în noile camere. Seara, Noica a revenit la cartea lui Ivánka, incitat de observația pe care o făcusem în seara dinainte că, în fond, felul "vulgar" al lui Ivánka de a-l înțelege pe Platon - prin separarea Ideilor de lumea reală - este și cel mai răspândit; și că atunci când nu este înțeles așa, vulgaritatea respectivă este înlocuită prin alta, prin traducerea lui psihologistă sau logic-"realistă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]