4,446 matches
-
Antim”, G, 1936, 10; Biberi, Études, 193; Octav Șuluțiu, „Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim”, F, 1937, 5; Al. Cerbu, Într-o după-amiază la scriitoarea Coca Farago, RP, 1937, 5748; Preda Savu, „Sala de așteptare”, PRS, 1938, 970; St. Metzulescu, „Vulturul albastru”, „Conștiința națională”, 1940, 15; Const. Fântâneru, „Vulturul albastru”, UVR, 1940, 17; Dragoș Vrânceanu, „Vulturul albastru”, CML, 1940, 58; Ion Frunzetti, „Vulturul albastru”, VR, 1940, 5; Călinescu, Ist. lit. (1941), 881, 928, Ist. lit. (1982), 968; C.D. Papastate, „Poeme pentru
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
Șuluțiu, „Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim”, F, 1937, 5; Al. Cerbu, Într-o după-amiază la scriitoarea Coca Farago, RP, 1937, 5748; Preda Savu, „Sala de așteptare”, PRS, 1938, 970; St. Metzulescu, „Vulturul albastru”, „Conștiința națională”, 1940, 15; Const. Fântâneru, „Vulturul albastru”, UVR, 1940, 17; Dragoș Vrânceanu, „Vulturul albastru”, CML, 1940, 58; Ion Frunzetti, „Vulturul albastru”, VR, 1940, 5; Călinescu, Ist. lit. (1941), 881, 928, Ist. lit. (1982), 968; C.D. Papastate, „Poeme pentru singurătate”, R, 1943, 11-12; Traian Chelariu, „Poeme pentru
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
F, 1937, 5; Al. Cerbu, Într-o după-amiază la scriitoarea Coca Farago, RP, 1937, 5748; Preda Savu, „Sala de așteptare”, PRS, 1938, 970; St. Metzulescu, „Vulturul albastru”, „Conștiința națională”, 1940, 15; Const. Fântâneru, „Vulturul albastru”, UVR, 1940, 17; Dragoș Vrânceanu, „Vulturul albastru”, CML, 1940, 58; Ion Frunzetti, „Vulturul albastru”, VR, 1940, 5; Călinescu, Ist. lit. (1941), 881, 928, Ist. lit. (1982), 968; C.D. Papastate, „Poeme pentru singurătate”, R, 1943, 11-12; Traian Chelariu, „Poeme pentru singurătate”, UVR, 1943, 35; N. Papatanasiu, Coca
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
după-amiază la scriitoarea Coca Farago, RP, 1937, 5748; Preda Savu, „Sala de așteptare”, PRS, 1938, 970; St. Metzulescu, „Vulturul albastru”, „Conștiința națională”, 1940, 15; Const. Fântâneru, „Vulturul albastru”, UVR, 1940, 17; Dragoș Vrânceanu, „Vulturul albastru”, CML, 1940, 58; Ion Frunzetti, „Vulturul albastru”, VR, 1940, 5; Călinescu, Ist. lit. (1941), 881, 928, Ist. lit. (1982), 968; C.D. Papastate, „Poeme pentru singurătate”, R, 1943, 11-12; Traian Chelariu, „Poeme pentru singurătate”, UVR, 1943, 35; N. Papatanasiu, Coca Farago, VAA, 1944, 998; Mihail Chirnoagă, „Poeme
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
cu Cătălina Buzoianu, 1973), pentru care este distins în anul 1975 cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru teatru. Scrie și teatru radiofonic: Neuitata restanță (1979) și Planeta Sadoveanu. Mai publică două librete de operă, Arcade peste timp (Iași, 1977) și Horia - Vulturul răzbunării (Roma, 1980). Traduce pentru Teatrul Național „V. Alecsandri” din Iași piesele Celestina de Fernando de Rojas (premiera în 1972), Amfitrion de Peter Hacks (premiera în 1975) și Căpitanul din Köpenick de Carl Zuckmayer (premiera în 1976). SCRIERI: Prințul nisipurilor
FILIP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286996_a_288325]
-
București, 1956, Povești, București, 1957, Zânele, București, 1960; Frații Grimm, Povești alese, București, 1958; Jules Verne, O călătorie spre centrul Pământului, București, 1958; Selma Lagerlöf, Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia, București, 1961 (în colaborare cu N. Filipovici), Vulturul Gorgo, București,1964 (în colaborare cu N. Filipovici); Fridtjof Nansen, Prin noapte și gheață, pref. Radu Tudoran, București, 1962 (în colaborare cu Iudith Coman). Repere bibliografice: Sașa Pană, Dan Faur, ALR, 243-249; Sașa Pană, Ne amintim de Dan Faur, LCF
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
închinat-o lui Costache Negri. După război, scriitorul trăiește din traducerea și stilizarea unui număr apreciabil de scrieri din literatura universală. Confesiunile lui Rousseau le-a transpus - remarcă Edgar Papu - „într-o frumoasă limbă românească”, iar Stol de păsări și Vulturul muntelui, tălmăciri ale romanelor lui Yasunari Kawabata sunt realizate, potrivit aprecierii lui Nicolae Balotă, cu „o pană atentă și delicată”. SCRIERI: Adolescenții de la Brașov, București, 1936; ed. Brașov, 1991; Sunt frate cu un fir de iarbă, București, 1941; Costache Negri
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
romanul Aldo și Aminta al lui Costache Boerescu - Danubiul și Bosforul sau Martirii se sacrifică ca să trăiască popoarele (1869), reluate într-un volum din 1893 împreună cu monologul în proză Martirul libertății. Nu sunt mai inspirate nici piesele istorice Dragomir Rucăreanul, vulturul munților (1885) și Mihai Bravul (1885). Asupra unora dintre ele, în treacăt, Mihai Eminescu emisese o judecată aspră în articolul Repertoriul nostru teatral (1870). Discursive, turmentate parcă, ele foiesc de inadvertențe, de anacronisme. Nu mai puțin artificială e limba. Chiar
MIHAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
puțin artificială e limba. Chiar sumară, execuția lui Eminescu era cu totul îndreptățită. SCRIERI: Blestemul unui țăran murind sau Timpul vechi și timpul nou, București, [1868]; Danubiul și Bosforul sau Martirii se sacrifică ca să trăiască popoarele, București, 1869; Dragomir Rucăreanul, vulturul munților, București, 1885; Mihai Bravul, București, 1885; Mizeria, București, 1892; Blestemul unui bătrân țăran murind sau Timpul vechi și timpul nou, Martirul libertății, Danubiul și Bosforul sau Martirii se sacrifică ca să trăiască popoarele, București, 1893; Ultima lovitură, București, 1901; Două
MIHAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
puțin cunoscuți. Pentru istoria orală a „comunismului românesc”, cărțile Laviniei Betea, a cărei „psihologie politică” a fost pusă la Încercare de acuzații de plagiat, ilustrează și ele În felul lor dramă specializării În zonele periferice ale științelor sociale „legitime”. Smaranda Vultur, Doina Jelea, Ruxandra Cesereanu sunt printre autoarele cele mai cunoscute În această nouă specie istoriografica, a cărei „feminizare” Îi indică deopotrivă noutatea și relativă marginalitate. «În faza de post-mobilizare, un contract social implicit Între conducători și conduși Înlocuiește teroarea și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
mai ales imagini de mare forță, comparații și metafore „revelatoare”. Nota personală, la care ajunge treptat, provine din juxtapunerea unor elemente aparent disparate, ceea ce dă impresia unui tablou poantilist („Codru, verde lăicer,/ Cu lăute-n gușe, cuci,/ Soare, galben semincer,/ [...] Vultur, fulger pe Rarău,/ Frunză-n dungă și haiduci,/ Ziua, clopot peste hău,/ Cer bucovinean, ștergar”). Regionalismele (burdujel, malaiște, lăicer, calamăr), interjecțiile și exclamațiile naiv admirative („Măi și măi, crește aurul în clăi” sau „Ce muiere, măi, și luna”) sunt destul de
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
ogoarelor,/ Prindea la căruță cai negri”. Străbătând noaptea sate ce „se înșiruiau unele după altele/ În lătrat de câini și miresme de iarbă tăiată”, el vedea cum „în dreptul lunii se așază nori vineți/ Cu chenar de aur și formă de vultur”. Deasupra lui, „până târziu [...] cântau stelele”, în timp ce „suia la cer, asemenea ciocârliilor, cântecul greierilor,/ Slomneau copitele de pământ și clinchetul frâielor,/ Murmurau focurile ce parcă înviau, parcă mureau,/ Departe, la o stână din câmp, alcătuită din taine” (Tata se ducea
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
RUSU, Silviu (3.IV.1929, Băița, j. Mureș - 31.III.1982, Iași), poet. Este fiul Anei (n. Vultur) și al lui Nicolae Rusu, agricultori. Urmează primii ani de școală în satul natal. În timpul celui de-al doilea război mondial, la paisprezece ani, devine copil de trupă. Face liceul la seral și, ulterior, se înscrie la Conservatorul din Iași
RUSU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289413_a_290742]
-
instituțiile de carte românești. Introduce catalogul de materii al Universității din Halle, îl adaptează „la trebuințele noastre speciale” și impune utilizarea sistemului de clasificare zecimala. Debutează cu articolul (nesemnat) Lista alfabetică a publicațiilor periodice românești din și afară de Regat în „Vulturul” (1907). Prima carte, Bibliografia călătorilor străini în ținuturile românești, îi apare în 1916. Colaborează la „Universul literar” (1908-1926) și mai cu seamă la „Buletin bibliografic săptămânal”. Numele consacrat prin uz este Sădi Ionescu, desi numele de familie era Ionescu. Apreciat
SADI IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]
-
cu paiete, cu zale, cu explozii de-o clipă / Fire, forme, nervi se nasc, strălucesc, se consumă, se sting / Porții de viață, de moarte, de glorie se-mpart pe mari galantare / Dinții le mestecă / Am trăit! urlă șacalul, femeia, robul, vulturul, câinele / Am trăit! urlă sângele, ochiul, coapsa, amestecându-și vocile lor / Târând fiecare clipa aceea de moarte, de viață”. Cu unele reluări, ultimele cărți - O fiară desăvârșită (2001), Miere neagră (2002), Îngerul pe gheața subțire (2003) - întăresc impresia disoluției individului
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
1856-22 mai 1856, 11 septembrie 1856-1 noiembrie 1858). Între 1856 și 1858 a apărut și o ediție franceză a ziarului, „L’ Étoile du Danube”, mai întâi la Iași, apoi la Bruxelles. De la 2 ianuarie 1859 S.D. fuzionează cu „Zimbrul și vulturul”, apărând un timp sub titlul „Steaua Dunărei. Zimbrul și vulturul”. Redactori, alături de Mihail Kogălniceanu (care rămâne la conducere până la 3 mai 1860), au fost V. Mălinescu, V. Alexandrescu- Urechia, I. M. Codrescu și N. Ionescu. Gazeta a fost concepută de
STEAUA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
și 1858 a apărut și o ediție franceză a ziarului, „L’ Étoile du Danube”, mai întâi la Iași, apoi la Bruxelles. De la 2 ianuarie 1859 S.D. fuzionează cu „Zimbrul și vulturul”, apărând un timp sub titlul „Steaua Dunărei. Zimbrul și vulturul”. Redactori, alături de Mihail Kogălniceanu (care rămâne la conducere până la 3 mai 1860), au fost V. Mălinescu, V. Alexandrescu- Urechia, I. M. Codrescu și N. Ionescu. Gazeta a fost concepută de Kogălniceanu ca principala tribună pentru susținerea campaniei în favoarea unirii Principatelor
STEAUA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
pentru spațiul apusean, Polonia, Austria, Italia, Elveția, cu plecarea din Botoșani și Parisul, ca punct final; și manuscrisul 1024, paginile 236-148, pentru spațiul răsăritean, cu plecarea din Iași, trecerea Prutului, străbaterea teritoriului străjuit de pe fiecare fațadă a instituțiilor publice de Vulturul Imperial rusesc, până la Odesa. Ediția din 2001, "revizuită și adăugită", față de cea din 2000, este considerată de autorii ei, ca și precedenta, "o premieră". Calificativul i se trage de la implicarea traducerii, deoarece textul Însemnările de călătorie ale lui Nicolae Suțu
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
organizare). Au fost scriitori, oameni de artă, critici și istorici literari: Ana Blandiana și Romulus Rusan, bineînțeles, Bujor Nedelcovici, Mircea Martin, Mihai Zamfir, Sanda Golopenția, Constantin Eretescu, Cristian Teodorescu, Mihai Dinu, Ion Caramitru, Mircea Daneliuc, Cornel Țăranu, Gheorghe Leahu, Smaranda Vultur, Ana Scarlat, Ana Selejan ș.a. Au fost, în fine, prezenți, fapt îmbucurător, foarte mulți tineri, studenți sau absolvenți de dată recentă ai facultăților de istorie, de științe sociale etc., autori ai unor comunicări cu subiecte foarte specializate (d. ex. "Programul
Sighet 2002 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14991_a_16316]
-
al corpului didactic românesc, participă la congrese în Elveția, Italia și Franța. A fost condamnat la închisoare în 1952, deportat în Siberia până în 1964. După ispășirea pedepsei trece Prutul și funcționează un timp ca profesor la București. Debutează la revista „Vulturul”, în 1921, iar editorial cu placheta Din timpuri de urgie, apărută în 1930. Scrie în „Cuget clar”, „Gând și slova olteneasca”, „Gândul neamului”, „Grâi moldovenesc”, „Ion Maiorescu”, „Itinerar”, „Luceafărul literar”, „Prepoem”, „Scânteia” (Gherla), „Statu Palmă Barbă Cot” ș.a. În volumele
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
ale cerului (≅⊇ ϑΞΦΦ∀ΔγΗ <γ:≅4 ϑ≅¬ ≅⇔Δ∀<≅¬) au lovit marea cea mare. 3Și patru fiare uriașe (20Δ∴∀ :γ (ς8∀) au ieșit din mare, una mai deosebită decât alta. 4Cea dintâi [semăna] cu o leoaică și avea aripi [ca] de vultur (ϑ∈ ΒΔ™愀ϑ≅< 〉Φγℜ 8Ξ∀4<∀, 6∀ℜ ΒϑγΔ ∀⇔ϑ± 〉Φγℜ γϑ≅¬). M‑am uitat la ea până ce aripile i‑au fost smulse și a fost ridicată de pe pământ și a stat în picioare ca un om și i s
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pământ („Vai vouă, pământule și mare, căci diavolul a coborât la voi, având mânie mare, căci știe că timpul lui e scurt” - v. 12). Plin de ură și de mânie, el pornește în căutarea Femeii. Aceasta primește două aripi, „ale vulturului celui mare”, reușește să scape de urmăritorul său și se ascunde în deșert. Satan încearcă să o înece, făcând să‑i iasă din gură un întreg fluviu, dar pământul înghite deodată toată apa. Neputând să omoare femeia, diavolul se înverșunează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oferă, așadar, primele dezvoltări exegetice și teologice ale versetului. Profeția lui Isaia se împlinește prin nașterea lui Mesia. Imediat după naștere, Femeia trebuie să fugă în deșert. Pentru a o ajuta să scape de urmăritorul său, îi sunt date aripile „vulturului celui mare”. Pe de o parte, copilul‑Mesia este ridicat la Dumnezeu iar, pe de alta, Femeia care l‑a născut se ascunde în deșert. Diavolul nu poate, așadar, să îi atingă pe nici unul dintre ei. În aceste condiții, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
23,1 Când spune leoaică ieșind din mare (Dan. 7,3), [profetul] se referă la împărăția de odinioară a babilonienilor; aceasta este una și aceeași cu capul de aur al statuii (cf. Dan. 2,32). Cuvintele aripile sale ca de vultur [arată faptul] că regele Nabucodonosor s‑a trufit avântându‑se împotriva lui Dumnezeu. 2Pe urmă zice: Și aripile i‑au fost smulse (Dan. 7,4), întrucât i s‑a luat slava și a fost alungat din propria sa împărăție. Spune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
voi pune pe vrăjmașii tăi așternut la picioarele tale (Ps. 110,1). Apoi zice [profetul Ioan:] Și când a văzut balaurul a început s‑o prigonească pe femeia care născuse pruncul. Dar femeii i s‑au dat două aripi ale Vulturului celui mare, ca să zboare în pustietate, să i se poarte de grijă acolo o vreme, niște vremi și încă o jumătate de vreme. Acestea sunt cele o mie două sute șaizeci de zile, jumătatea de săptămână cât tiranul va ține puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]