1,945 matches
-
noaptea asta decât în toate nopțile pe care le-am petrecut în selvă. Să cinez singur, dar înconjurat de oameni..., să mă plimb singur, în mijlocul traficului... să intru la cinematograf alături de niște străini..., să mă așez singur să beau un whisky la o terasă... Asta este singurătate... O singurătate autentică! — Știu. O încerc în fiecare zi. — Înțeleg. — Nu. Nu cred că înțelegeți. Este greu să înțelegi sentimentele unei femei care începe să îmbătrânească și care știe că nu va găsi către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nici ascunzându-vă sub acești ochelari de baga și în acești pantofi fără tocuri. — Fiecare se ascunde cum poate. Eu, în felul ăsta. Dumneavoastră, în selvă. Sau nu-i așa? Întârzie cu răspunsul. Îl chemă pe chelner și ceru alt whisky. Acceptă și ea unul. Timp de câteva clipe, priviră în tăcere o pereche de măturători care împingeau un cărucior și strângeau fără chef hârtii de pe jos. Chelnerul aduse comanda, le atrase atenția că trebuiau să se grăbească, fiind ora închiderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
singuratice și scoase o cheie din buzunar. — Locuiesc aici, spuse ea. Apoi păru că dă o luptă cu sine însăși, ezită, dar sfârși prin a se hotărî. Vreți să urcați? îl ivită ea. Poate că mi-a mai rămas ceva whisky. Era un bărbat tânăr, de statură mijlocie, elegant fără să exagereze, nervos și vioi, care asculta cu atenție, luând note sau desenând cercuri concentrice pe un caiet mare pe care îl avea în față. Din când în când, se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acoperi cu pământ și lemne groase, pe care le aduse de pe mal, ca să împiedice caimanii sau jaguarii să devoreze rămășițele Piei. Navigă apoi încet spre casă și, când sosi, se prăvăli în hamac și bău pe nerăsuflate singura sticlă de whisky pe care o adusese de la Santa Cruz. Se îmbătă până simți că moare și cântă, plânse și înjură lumea și pe locuitorii ei, ca să se arunce apoi cu capul în lagună și să înoate spre larg fără să-i pese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îi smulsese brațul stâng și pierdea sânge încet, fără să scoată un geamăt. — Dă-mi cămașa ta, Inti...! porunci el. Repede! O sfâșie în bucăți și confecționă bandaje grosolane cu care să-i oprească hemoragia. Am nevoie de dezinfectante. Alcool, whisky, orice o fi... — Am în raniță o sticlă de whisky și câteva medicamente, spuse Inti Ávila. Mă duc să le caut. — O să mă duc eu. Cunosc mai bine drumul. Te rog, adu-mi aparatul de fotografiat... îl rugă Sierralta. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
scoată un geamăt. — Dă-mi cămașa ta, Inti...! porunci el. Repede! O sfâșie în bucăți și confecționă bandaje grosolane cu care să-i oprească hemoragia. Am nevoie de dezinfectante. Alcool, whisky, orice o fi... — Am în raniță o sticlă de whisky și câteva medicamente, spuse Inti Ávila. Mă duc să le caut. — O să mă duc eu. Cunosc mai bine drumul. Te rog, adu-mi aparatul de fotografiat... îl rugă Sierralta. O apucă pe drumul de întoarcere. Niciodată nu i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ar fi remarcat o infinită tristețe la acel client izolat de mulțimea celorlalți, prezenți în acea seară de sîmbătă. O fată, foarte frumoasă, venea frecvent în separeu și întreba cu o voce blîndă, profund feminină: Mai doriți ceva? Încă un whisky cu gheață, vă rog. Și altceva? Nu doriți să mîncați ceva? Nu, mulțumesc! Fata aduce totuși o farfurioară cu alune, niște fursecuri și cîteva fructe. Îmi pare rău, am spus că nu... Din partea șefului, nu vă supărați. Rodion se scufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
încredere în mine. Își șterse ochii, cu mâna, cu o mișcare rapidă. Se uită drept la mine. Nu, Eric, n-aș fi putut. Am nevoie de rechinul ăla. — Sigur. Îmi pare rău, dar așa stau lucrurile. Mi-am turnat un whisky din carafa de lângă scaun. Îmi tremurau mâinile; când am ridicat paharul ca să beau, pe suprafața lichidului se propagară unde mici. Să nu observi că-mi tremură mâinile. — Deci, când trebuia de fapt să aflu motivul pentru care ai pornit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
eu aș fi avut un brusc și neașteptat puseu de credință? Planul ăsta rezolvă problema rechinului, dar și a lui Ward. Eu te ajutam cu adevărat, chiar dacă tu n-o știai. — O, haide, am spus, mai luând o gură de whisky, nu răstălmăci cuvintele; mă ajuți din pură întâmplare, nu-i așa? Toate astea nu-s decât efectele secundare produse de propria ta salvare. Chiar tu ai spus-o. Și da, ți-aș fi spus pentru că așa e bine. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am îndreptat de spate în fotoliu. Să-mi găsesc motanul era un lucru pe care-l puteam face, un lucru care nu necesita vreun proces de gândire. M-am ridicat în picioare, controlând ușoara clătinare pe care mi-o indusese whisky-ul lui Fidorous. Mi-am amintit atunci că rucsacul meu se afla încă la parter, dincolo de corpul de bibliotecă, în camera alcătuită din hârtii. Toate lucrurile la vremea lor, mi-am spus. Ia rucsacul, apoi găsește-l pe Ian. Sarcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
greutatea lui. După câteva clipe, l-am ridicat și pe-al lui Scout, apoi m-am întors și am pornit-o înapoi spre scări. Am lăsat rucsacul lui Scout sprijinit de unul dintre fotolii, am mai băut un pahar din whisky-ul doctorului, am luat cușca lui Ian din mijlocul camerei și am rămas în picioare, cântărind-o în mână. — Pis pis pis pis. Rătăceam pe coridor, cu cușca în mână. Pereții de cărți erau nesfârșiți. Eu eram nedumerit, nehotărât, năpădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pretext. Individul n-a venit pentru cozonac. — Mai ai și altă explicație? Spuneai că se pot găsi zeci de explicații. — O prefer totdeauna pe cea mai simplă, spuse domnul Rennit plimbîndu-și degetele În sus și În jos pe sticla de whisky. S-ar putea totuși ca individul să fi venit și pentru cozonacul acela, ajuns din greșeală În mîinile dumitale; nu e exclus să fi conținut ceva de preț... — Și otrava, susții că mi s-a părut numai? — Ar fi explicația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu somnolența. Conversația lâncezea un pic, la vârsta lui era inevitabil. În acel iulie 1974, tatăl lui Bruno era abia la primul stadiu al decăderii sale. După-amiezile se Încuia În cameră cu un teanc de San-Antonio și o sticlă de whisky. Ieșea pe la șapte, gătea ceva de mâncare cu o mână tremurândă. Nu renunțase de tot să vorbească cu fiul său, dar nu izbutea, oricât Își da silința. După două zile, atmosfera devenise de-a dreptul sufocantă. Bruno Începu să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
goi, dar Bruno nu se mai simțea În stare să se ducă nici acolo, nici altundeva. Rămase așa cam o jumătate de oră. Privesc farurile printre arbori, Își spunea el; asta e viața mea. Revenit la cort, Își turnă un whisky și se masturbă alene răsfoind Swing Magazine, „dreptul la plăcere”; cumpărase ultimul număr la un popas de pe autostradă, lângă Anger. Nu avea intenția să răspundă la mica publicitate; nu se simțea la Înălțime pentru un gang bang sau un duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
general, nu era nemulțumit de fizicul său. Implanturile capilare reușiseră, nimerise un specialist competent. Mergea regulat la Gymnase Club și, sincer, pentru un bărbat de patruzeci și doi de ani, nu găsea că arată chiar rău. Bău un al doilea whisky, ejaculă pe revistă și adormi aproape Împăcat. 2 TREISPREZECE ORE DE ZBOR Foarte curând, Locul Schimbării se confruntă cu o problemă de Îmbătrânire. Idealurile fondatoare ale acestei inițiative le păreau prăfuite tinerilor din anii 80. În fond, cu excepția atelierelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
luni. Din păcate, În aprilie Își bușise mașina, iar pentru că vina fusese a lui, trebuise să plătească toate reparațiile. Banca Începuse să-l preseze, fusese nevoit să-și restrângă cheltuielile. Se ridică Într-un cot și Își turnă un prim whisky. Swing Magazine rămăsese deschis la aceeași pagină; cu un efort vizibil, un tip În șosete Își sălta sexul spre obiectiv: Îl chema Hervé. Nu-mi place, Își repetă Bruno, nu-mi place deloc. Își puse chiloții și porni spre grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
curând o mistică În negativ... Bruno simțea că explodează. Cât să mai suporte? Chiar merita osteneala? Se Întreba serios. Când atelierul se sfârși, se repezi la cort fără măcar să Încerce să intre În vorbă cu roșcovana; trebuia să radă un whisky Înainte de prânz. Lângă cort, dădu peste una dintre adolescentele de la duș; cu un gest grațios, ce-i ridica sânii, culegea de pe frânghie chiloțeii de dantelă puși la uscat În ajun. Bruno simțea că e gata să explodeze În atmosferă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
diferite de restul omenirii. „Un bărbat mic Încă Îmi pare om, scrie filozoful, dar o femeie mică Îmi pare a aparține unei noi specii.” Cum să explici această afirmație stranie, contrastând atât de puternic cu obișnuitul bun-simț al Stagiritului? Cumpără whisky, conserve de ravioli și biscuiți cu ghimbir. Când porni spre camping, era noapte. Trecând prin dreptul bazinului cu jacuzzi, auzi șușoteli, un râs Înăbușit. Se opri cu punga Leclerc În mână, privi printre ramuri. Păreau să fie două sau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cum ar putea să schimbe situația; Îl va săruta rapid pe Victor, apoi va pleca. Și gata: vacanța cu fiul său se va fi terminat. În realitate, cele două săptămâni fuseseră un calvar. Lungit În pat, cu o sticlă de whisky la Îndemână, Bruno asculta zgomotele făcute de fiul său În camera de alături: apa trasă la WC după ce se pișa, țăcănelile telecomandei. Exact ca fratele său vitreg În același moment, dar fără s-o știe, privea prostește, ore În șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o să fie greu. Ce-ai mai adus? A părut realmente surprins că nu aveam alt text. Îmi părea rău că-l dezamăgesc, mi-ar fi plăcut să fiu băiețelul lui naiv, să mă ducă la dans, să mă trateze cu whisky la Pont-Royal. Când am plecat, pe stradă, am avut un moment de disperare cumplită. Niște femei traversau bulevardul Saint-Germain, după-amiaza era caldă și am Înțeles că n-am să devin scriitor niciodată; am Înțeles de asemeni că puțin Îmi păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o hârâială din gât. În clipa aceea, Hipiotul-Negru apăru din nou. — Vreți să beți ceva? Întrebă el pe un ton glacial. — Te cred, bătrâne! urlă Bruno. Mai Întrebi? Scoate o sticloanță, Bulache! Tânărul ieși, apoi reveni cu o sticlă de whisky și două pahare. Bruno Își turnă din belșug, trase o primă dușcă. — Scuzați-l, e tulburat..., făcu Michel cu o voce aproape imperceptibilă. — Așa-i, confirmă fratele vitreg. Lasă-ne-n durerea noastră, Bulache. Își goli paharul plescăind din limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Desplechin, rezumând cu pertinență atmosfera momentului. Trecură pe lângă muzeul Orsay, se așezară la o masă pe terasa de la Secolul XIX. La masa vecină, vreo șase turiste italiene cotcodăceau cu vioiciune, ca niște orătănii nevinovate. Djerzinski ceru o bere, Desplechin un whisky sec. — Ce-o să faceți acum? Nu știu... Desplechin părea că, Într-adevăr, nu știe. — O să călătoresc... Un pic de turism sexual, poate. Surâse; când surâdea, chipul lui avea Încă mult farmec; un farmec blazat, desigur - era, vizibil, un om terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-și dea demisia din poliție. Îi pune piedică lui Al Pacino În scena tangoului din Parfum de femeie și Împrăștie gaz ilariant În studio tocmai când Sir Laurence Olivier se pregătea să rostească monologul din Hamlet. Pe când bea liniștit un whisky Într-un saloon din Unforgiven, Clint Eastwood stârnește un scandal-monstru și, cu un pumn, Îl aruncă Înapoi În sufrageria sa. Acolo, pentru că În viața reală nu trecuse decât o fracțiune de secundă, nimeni nu-i observase lipsa. Soacra zbiară la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
greșeli ale clasei de mijloc este că se descurajează rapid, la orice tentativă stângace de a ieși în față. Nici nu se ivește bine șansa de înaintare, că și renunță fără să insiste măcar un pic, de formă. Aici ai whisky, servește‑te până mă‑ntorc. Rainer trage violent de puloverul lui ieftin și lăbărțat în timp ce Sophie îi scapă a nu știu câta oară. Deja devine plictisitor. Bietul lui creier își abate gândurile spre umilințe mai vechi și mai noi. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Au nu numai prilejul să mestece, ci și motive s‑o facă. Sophie iese mereu din cadru, până să apuci să apeși pe declanșator. Sophie e un spiriduș neobosit. Fata în casă a adus și o tavă cu pahare de whisky. Clica cunoaște această băutură din filme, unde lumea se hrănește cu așa ceva. În filmele noi se vede deja că structura socială se destramă, inclusiv structura căsniciei și a familiei se destramă dacă nu ai grijă de ea. Din moment ce războiul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]