2,178 matches
-
unei prietene se transformă Într-o mascaradă grotescă, sugerând o conștiință Încărcată, care Încearcă să ascundă urmele unei crime. Desigur, era inutil să susțină că nu trăise un sentiment de vinovăție, sau măcar de responsabilitate, față de moartea lui Fenimore, care zăbovea și acum, tulburându-i gândurile În clipe de vulnerabilitate ca acestea, dar care fusese cu deosebire acut În săptămânile acelea petrecute la Veneția, când se dusese zilnic la Casa Semitecolo, unde petrecuse ore În șir ajutând familia Benedict să sorteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În căutare de aperitive sau de prieteni. Câțiva Însă rămaseră pe scaune, cu capetele aplecate, scriind În carnetele sprijinite pe genunchi. Herbert Înțelese că trebuiau să fie colegii critici, care Își Înregistrau impresiile după primul act. George Bernard Shaw nu zăbovi mult, sărind În picioare după câteva minute și pornind grăbit pe interval. Herbert Îi urmă exemplul, În speranța de a prinde un moment pentru a se prezenta, dar În foaier avu surpriza de a da peste Harry Cust și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dat fiind că nu aveau și nici nu așteptau oaspeți, nu erau prea multe de spus pe marginea meniului și aprobă sugestia ei prudentă de „a utiliza“ ingredientele rămase În urma vizitei lui Gosse. — Altceva? o Întrebă el, văzând-o că zăbovește. — Păi, da, ar mai fi ceva, spuse ea, răsucindu-și cam neliniștită baierele șorțului. Mă Întrebam dacă v-ați gândit vreodată să angajați un băiat la toate. Un băiat la toate? o Îngână el, puțin surprins. Avem nevoie de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cred, domnule. Un băiat de treabă. Henry se gândi o clipă. — Foarte bine, doamnă Smith. Poți s-o chemi pe doamna Noakes Împreună cu băiatul ei să stăm de vorbă Într-o zi. — Vă mulțumesc, domnule, spuse dna Smith, continuând să zăbovească. N-ați fi dispus să-i primiți acum, oare? — Acum?? Doamne ferește, sunt aici, carevasăzică? — Sunt la bucătărie, domnule. Sarah Noakes l-a adus dis-de-dimineață și m-a rugat să vă Întreb. Atâta-i de disperată. Oftă. — Bine atunci, hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
perpedesu, da iera să dau În primire dă oboseală. Cum Îmi zisese Abenhaldun, i-am tras o sârmă dân dugheana dă pă strada Rosetti. Chiar vizavi dă quinta stătea ciotcă niște mașini; auzeam cum se trăncăneau gagiii În ele. Abenhaldun zăbovea așteptându-mă, chiar la intrare. Mi-a părut mai bătrân ca nainte. Mă chiombisem amar de ori la el la lumina soarelui; da abia În beznă mi-a căzut fisa că semăna oareșcum cu Repetto, și-a făcut poc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cărui urechi au găzduit sfatul meu părintesc și ale cărui mâini au strâns mănușa mea de șevro. Comparați: În al patrulea medalion din galeria mea se ițește un personaj oriental. Nici nu l-am chemat, nici nu-l rog să zăbovească: e străinul, evreul care pândește din fundul Înnegurat al poveștii mele, așa cum pândește, și va continua să o facă, dacă legislația prudentă nu-l trăsnește, la fiece carrefour al Istoriei. În cazul nostru, numele Oaspetelui de piatră e Samuel Nemirovsky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
caută cât și cel care se ascunde. Tu ai sosit primul la Buenos Aires; apoi și-a făcut apariția Tai An. Oricine ar putea crede că tu erai hoțul, iar el - urmăritorul. Dar chiar doctorul a zis că Tai An a zăbovit un an În Uruguay, Încercând să vândă clătite. Deci, după cum vezi, primul sosit În America a fost Tai An. Uite ce-i, am să-ți enumăr toate câte Îmi sunt limpezi acum. Dacă dau greș, Îmi vei spune „ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un accident. — Au fost două accidente, preciză Harry, cu un total de patru victime. — A fost o situație mai specială, zise Barnes. Și nu au fost implicate tehnologia și personalul Marinei Militare. — Grozav! făcu Harry. Și cât ziceai că vom zăbovi aici? — Maximum șaptezeci și două de ore. — Ești sigur de asta? — Așa spune regulamentul Marinei Militare. — De ce? Întrebă Norman interzis. Barnes clătină din cap. — Niciodată, dar niciodată să nu cauți motivații pentru regulamentele Marinei Militare. Se auzi declicul intercomului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zgomot surd. Beth ciocăni În vizor, adresându-i o privire Întrebătoare: „Totul În ordine?“ Norman Încuviință din cap, iar ea deschise tambuchiul din podea. El făcu un semn de despărțire și sări În apa neagră și Înghețată. Pe fundul oceanului zăbovi o clipă sub trapă și așteptă să se asigure că aude ventilatorul funcționând. Apoi se Îndepărtă. Nu erau aprinse decât câteva lumini În habitat. Norman observă mai multe șiruri de bule Îndreptându-se spre suprafață, provenind de la cilindrii fisurați. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de piatră. Încercă să facă schimb de locuri cu ea, ca să ajungă cumva la trapă. Întregul submarin Începu să se legene, semn că Harry Începuse să urce pe scara laterală. — Ce dracu' se Întâmplă acolo? — Harry, taci! Păi, ce tot zăboviți atâta? Mâna lui Norman se Încleșta pe maneta trapei. O apăsă, dar ușa rămase nemișcată: trapa se deschidea Înăuntru. Cu Beth acolo, trapa nu se putea deschide. Era prea mare Înghesuiala: corpul ei bloca mișcarea ușii. — Harry, avem o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
închide. V. din spital cu greu mă pot desprinde de viziunea plajei. Ridicînd privirea îl descopăr pe Doctor aplecat deasupra trupului meu. Cu o mînă îmi ține pleoapele ridicate și cu cealaltă îmi luminează cu o lanternă mică ochii. Dar zăbovește atît de mult încît pare că se uită în oglindă. Încet, strecurîndu-mă pe lîngă mîna lui și sclipind pentru o clipă în lumina becului minuscul, mă apropii de proprii mei ochi și pătrund acolo. Plonjez în micile discuri negre care
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ultimă pulsație a inimii, atunci cînd totul te îneacă? În suferința finală devii vierme și tu crezi că un vierme mai poate fi fericit!...” 14 La căpătîiul meu, Doctorul privește cu atenție. Examinează îndelung aparatura, lenjeria, mobilierul. Apoi, ochii lui zăbovesc asupra vitraliului. Concentrarea e maximă, privirea, fierbinte. Deschide o carte și începe a recita cu voce tare. Cuvintele sale plutesc parcă în aer, umplînd încăperea și prind a intra încet în lucruri îmbibîndu-le. Invocă un demon pe care dorește să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și stinge afișajul termometrului de cîteva ori. Acesta nu se modifică, însă: 41,1˚. Vorbește din nou: „-Și, totuși, spatele ți-e rece. Ți-am mai pus o saltea. Acum ești cu zece centimetri mai aproape de cer.” Mîna lui îmi zăbovește prietenește pe piept, oftează și iese din încăpere. Scriitorul V., amestec de tînăr și matur, încerc uluit o senzație nouă reîntorcîndu-mă lovit în familie. Părîndu-mi c-o regăsesc pe Elena. Și-apoi, copiii. Întîi e spaima de ființele gingașe și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
aici? să nu privești înapoi; Nu plânge durerea din dragostea albă, fereastra iubirii, tresare prin neștiute nevoi, Preschimbându-te-n raze și-n ființa prea calmă. Să nu te pierzi prin retrăiri de cuvinte, Răspunde-mi gândului în care tu zăbovești, Ca un prinț de iubire prin gerul ce se vinde, Nebunilor din HAZARDUL prin care de mult pribegești. FOC AL TĂCERII De ce nu-mi răspunzi iubire, Îmi place jocul de a fi mințită, Însă-și, Eu, mă mint să exist
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mie și fratelui meu... Doar noi doi am mai rămas. Doar noi și amintirile noastre”. Trecând în lumea amintirilor, se aplecă și rupse o plantă din cele câteva tufe răzlețe ce crescuseră printre celelalte flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Astai planta din care nu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
am învățat iute iconițele ce mă duceau direct la jocuri și la desene animate și toată ziua aș fi stat să mă joc aici, uitând cu totul de minge, și de plimbările cu bicicleta în aer liber. Tata, văzând că zăbovesc atât de mult în fața ecranului, mi-a explicat că este dăunător lucrul acesta și mi-a făcut program: o oră pe zi. Da! Ca să-mi protejez ochii, să-mi fac lecțiile la timp și să ies la joacă în aer
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
viteză din birou În birou și frînați Într-unul ce-avea secretară. Secretara era roșcată. A participat și ea la percheziția la pielea goală. Organele de ordine sîrbești (numai ofițeri) au controlat cu minuțiozitate bagajele și buzunarele celor doi desfigurați, zăbovind Îndelung asupra briceagului de desfăcut conserve. Au căutat urme de sînge pe lamă, dar n-au găsit decît urme de merlucius. Sașa le-a explicat Într-o limbă universală că nu veniseră să se autodenunțe, nu ei erau agresorii celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decembrie, la unsprezece noaptea. Grupul nostru s-a dizolvat, toți au fost luați pe sus de belgieni cu pupături, ne-am luat la revedere Încîntați că n-o să ne mai revedem, numai pe noi doi nu ne lua nimeni. Am zăbovit o vreme În gara ce se golea Încetul cu Încetul uitîndu-ne unul la celălalt, căutîndu-ne viitoarele gazde care n-apăreau de nicăieri, pe urmă uitîndu-ne la trenuri, nu mai tresărea nici o locomotivă, toate staționau Într-un metalic somn profund și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
feream de turci. Aici e Bazilica Saint-Sang. Conform tradiției, relicva Sfîntului SÎnge a fost adusă la Bruges În timpul celei de-a doua cruciade, cînd noi iar o feream de turci. Relicvariul este din aur și argint, incrustat cu pietre prețioase. Zăbovim cîteva clipe În fața lui Ecce Homo, o capodoperă a sculpturii În lemn, cu certe semne vitale, scriu ceva În registru, În flamanda gotică, și ieșim. Găsim cu greu alt loc de parcare. Ca peste tot, canale. Ca peste tot, prezentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ceea ce s-a și Întîmplat ieri, Într-o ceremonie sumară, fără slujbă religioasă și fără alți participanți. Șeful securității de la Dream-a-Dreamland s-a ocupat de organizare și nu a dezvăluit locul În care odihnesc trupurile lor neînsuflețite. Întrebarea „De ce?“ Încă zăbovește pe milioane de buze. Primarul Norris Poulson nu știe de ce. Dar oferă un elogiu extrem de potrivit: „Spus așa, cît se poate de simplu, acești oameni simbolizează Împlinirea unei viziuni - Los Angeles-ul ca loc de desfătare și de trai cotidian la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nimeni. Clădirea de peste drum, cu mortarul ros de vreme și găurit ca de alice și ferestrele cu giurgiuvele vopsite în verde negricios, îi sare în ochi, dar se preface că n-o vede și numai rareori își lasă privirile să zăbovească pe culoarea cămășilor și bretelelor înguste ale funcționarilor. Se uită numai în jos, printre ramurile încâlcite ale arțarilor care se înalță până aproape de etajul al treilea. Vede troleurile alunecând pe sârmele paralele, într-un sens și în altul, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a lui Godfrey, Tabitha a căzut pradă unei iluzii grotești. Într-un cuvânt, convingerea ei (dacă acesta este cuvântul potrivit) este că Godfrey nu a fost doborât de artileria germană, ci ucis de propriul lui frate, Lawrence. Nu doresc să zăbovesc în mod inutil asupra infirmităților vrednice de milă pe care soarta i le-a rezervat unei biete femei slabe de minte, dar chestiunea trebuie explicată în măsura în care are legătură cu povestea ulterioară a familiei Winshaw și, de aceea, trebuie expusă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Poate e vreun film bun la cinematograf“. Cel mai apropiat și mai mare era Odeon, unde rula filmul Tăișul gol cu Gary Cooper și Deborah Kerr. Părinții mei au aruncat o privire titlului și au plecat mai departe, deși eu zăboveam acolo atras de parfumul exotic al plăcerilor interzise sugerate de titlu și intrigat de un anunț pe care directorul sălii îl plasase într-un loc vizibil sub afișul filmului: NIMENI, ABSOLUT NUMENI NU ARE ACCES ÎN SALĂ ÎN ULTIMELE TREISPREZECE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sumă despre care se zvonea că varia între 100000 și 1 milion de lire sterline. Nu era organ, cu alte cuvinte, pe care să-l prețuiască mai mult; și spre care mâna lui dreaptă nu se putea abține să nu zăbovească - și cea mai memorabilă poate a fost în ziua în care i-a primit pe regina Elisabetha și prințul Charles, ușor surprinși, dar politicos rămași fără grai, ca să inaugureze, oferind un vin de Xerex, noul lui birou proaspăt acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care se întindea pe o suprafață de circa zece metri pătrați și care mi s-a părut ani de zile că semăna nici mai mult, nici mai puțin decât cu o bibliotecă modernă din Alexandria. Aici, spre sfârșitul adolescenței mele, zăboveam ore-n șir, uitându-mă la copertele cărților ieftine în timp ce Verity spumega și bătea din picioare afară. Însăși vederea acestor cărți îmi dădea întotdeauna sentimentul miracolului: ele păreau să sugereze existența unei lumi îndepărtate, populate de oameni frumoși și talentați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]