5,438 matches
-
suferință și recunoștință. L-a privit cu milă și a fugit. O mașină a Poliției a oprit de-a curmezișul în fața ei, la câțiva pași. A fost somată să rămână pe loc. Alte două mașini opriseră aproape de locul în care zăcea Mișu. Polițiștii au coborât precipitați și scotoceau cu privirea împrejurimile. Nici țipenie de om. Doi dintre ei s-au aplecat asupra victimei găsită la fața locului. - Nu-l mișca! a oprit unul din ei gestul colegului care intenționase să-l
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
case”. (Nicolae Bunduri, Iarna pe uliță, p. 46). Din nefericire suntem puși să alegem între două rele de parcă asta ne-ar fi mereu soarta, așa că pentru Laurențiu Ghiță frigul pare acceptabil în comparație cu frica trăită sub dictatură. Iată această tristă alternativă: „Zăcând prin case, strânși covrig/Ne consolăm: „La o adică,/Mai bine tremurăm de frig/ Decât să tremurăm de frică.” (În plină criză a gazelor, p. 72). Salariile sunt aproape invizibile ni se sugerează în pastișa după Eminescu La leafa care
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
fără banii pe care i-am pus în portofel, pe care l-am pus pe sobă, ca să nu-l uit și să nu mă trezesc la magazin fără bani. O iau pe sus și intrăm în casă. Pungile de plastic zac pe jos. Carina, care știe că mama îi aduce cadouri, a și început scotoceala. Rochițe, bluzițe, fundițe, brățări, pantofiori, bikini și tot felul de astfel de cadouri, care au fost cumpărate pentru mine, zice ea, ca să mă bucur eu, apoi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
putineie pentru unt ... Afrodita rîdea prin întuneric, adunată toată în el, cu spaima de a nu se mai da dusă din acel cotlon în care se simțea apărată și fericită. Da' tu ce tot zici, bărbate? Eu cum crezi că zăceam aici în pat cu mîinile adunate între coapse, făcută covrig și tînjind după tine?! Da' nu-s cam bătrîior pentru tine, femeie? Afrodita a pufnit, amuzată: Ce tot vorbești tu, bărbate? Bătrîior, auzi! Să nu mă amăgești tu pe mine
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
jos, ce Dumnezeu! BĂTRÂNUL: După cum văd, urciorul vostru s-a spart. Dar nu-i nimic, dacă vă este sete, am eu ploscă și vă dau și vouă să vă potoliți uscăciunea din cerul gurii, precum și arșița din suflet. Ca mâine o să zac și eu sub glie și atunci apa care v-o dau astăzi îmi va potoli arșița din sufletul meu. Scoate plosca și îi desface dopul, dar constată uimit:) Iaca, este goală ( o întoarce) Nu mai este nici un strop de apă
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
cel mai grav lucru îl reprezintă, însă, neactualizarea pensiilor militare cu rata inflației. Ca ironia să fie completă, măsura 7.5.2 din Fondul social european Plus - care prevedea înființarea unui centru național multifuncțional pentru persoanele cu dizabilități și veteranii de război - zace neatinsă. Niciun demers, nicio licitație, nicio cărămidă. O inițiativă europeană onorabilă, abandonată în stil național: cu vorbe goale, tăceri complice și nepăsare cronică. Pensia săracului, liniștea privilegiatului România pensiilor este o țară cu două viteze: una pentru marea majoritate, care
MOȚIUNE SIMPLĂ nr. 3 din 28 aprilie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296977]
-
se vând și se descântă, Iar românii plâng și pleacă, Inima-n străini li-i frântă Neștiind ce să mai facă, Se-amăgesc și se frământă Și sperând că o să treacă Doar robia-i mai încântă. Nu lăsați țara să zacă, Mămăliga se-nfierbântă Și-o să explodeze dacă Va să vie clipa sfântă, Iar când lacrima vă seacă Și răbdarea vi se zvântă, Să luați din somn, oleacă, Toți balaurii la trântă! Din a urii voastre teacă Smulgeți lama ce vă
ÎNDEMN DE ZIUA IMNULUI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340511_a_341840]
-
alt gardian care, doamnă, nu pot lăsa pe oricine să intre, vă rog să mă-nțelegeți. Nu, desigur, dar unde e camera 111? Pauză. Urologia? Tot înainte și la stânga. Vă mulțumesc! Mă uit în jur și mă gândesc la moarte, zac trează pe bancă și privesc intens într-un alb nesfârșit, dându-mi seama că toți am început deja să murim Mă șerpuiesc printre oameni, cărucioare, asistente, studenți, mături, automate cu cafea la 1 leu. Ajung la secția de Urologie. De la
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
hol, fiți amabil, de unde pot ridica rezultatele unei biopsii? Îmi spune că de la laborator. Nu, că de acolo vin, sunt mai vechi de un an. Atunci așteptați la secretariat. Și aștept. Mă uit în jur și mă gândesc la moarte, zac trează pe bancă, în fața secretariatului, și privesc intens într-un alb nesfârșit, dându-mi seama că toți am început deja să murim. După 20 de minute apare doamna cu capul roșu, aproape o iau în brațe, am venit după biopsie
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
toate la un loc, împlinesc Sinele. Omul cu rost trăiește bucuria desăvârșirii. Desăvârșirea e precum construcția unei piramide. Pui piatră pe piatră, cobori și urci iar când o închei te afli în vârf. Interiorul piramidei îți e mormânt: în el zac toți acei Tu care-au murit la fiecare treaptă ca să se nască un Tu superior, ca niște cruste pe care le-ai lepădat în propria transfigurare. Când închei piramida, în vârf te afli liber, dezgolit de om: Zeu. L-am
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
omului de a-si influență mediul și viață prin puterea cuvântului. Dar ce putere poate avea cuvântul dacă nu spune o poveste? Cu cat povestea este mai frumoasă, cu atat puterea cuvântului este mai mare. Ceva... magic. „Am zărit Frumusețea zăcând în noroi la picioarele mele. Și am insultat-o.” Asta scria poetul A. Rimbaud. Este ceea ce a făcut Lumea. După ce a trântit Povestea în noroi, a insultat-o că pe o mizerie. Dar a insultat însăși Viața. Ce-a venerat
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
e! Vama era... mult mai veche și mult mai pustie - ca și cum ți-ar fi plecat toți prietenii la o mănăstire prin Buthan sau Tibet. Te strângea puțin inima, că nu știai când îi mai vezi. Bine, ei erau pe-aproape. Zăceau aruncați, jumate pe-afară din „schițele” de corturi pe care am reușit să le înfigem în nisip și jumate înfășurați ca niște gogoși de mătase cu prosoape, pulovere, geci și ce s-a mai nimerit. În zonă, cald-uscat! O briză
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
amintind de programul de reorganizare a ANAF și care este finanțat de Banca Mondială. Un proiect similar a fost realizat și în Bulgaria, Polonia, iar în România este la început. De unde preia ANAF Câteva repere: •„18.000 de hotărâri care zac neexecutate”. După demiterea sa, fostul șef al Fiscului, Gelu Diaconu, a declarat, într-un interviu la jumătatea lunii februarie, că la direcția de Executări Silite există „18.000 de hotărâri care zac neexecutate”. Recuperarea prejudiciilor. Livia Stanciu, Codruța Kovesi și
Cine este noul șef al ANAF, de unde preia și unde trebuie să ducă Fiscul. „Există sentimentul că unii sunt mai șmecheri” () [Corola-blog/BlogPost/338594_a_339923]
-
ANAF Câteva repere: •„18.000 de hotărâri care zac neexecutate”. După demiterea sa, fostul șef al Fiscului, Gelu Diaconu, a declarat, într-un interviu la jumătatea lunii februarie, că la direcția de Executări Silite există „18.000 de hotărâri care zac neexecutate”. Recuperarea prejudiciilor. Livia Stanciu, Codruța Kovesi și Dacian Cioloș au insistat recent, la bilanțul DNA, pe recuperarea prejudiciilor stabilite prin hotărâri judecătorești. Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost criticată în mai multe rânduri pentru că nu a reușit să
Cine este noul șef al ANAF, de unde preia și unde trebuie să ducă Fiscul. „Există sentimentul că unii sunt mai șmecheri” () [Corola-blog/BlogPost/338594_a_339923]
-
către proiecte dorite de public. Și We are here a cochetat cu această idee, au avut câteva discuții cu reprezentanți a autorităților, dar din păcate fără nici un rezultat. „De exemplu am avut o campanie a unei piese de teatru „Zic Zac” care trebuia să plece din țară la un târg de teatru internațional și care a depus o cerere de finanțare la ICR, întâmplător, și au lansat și o campanie de crowdfunding cre mergea foarte bine pentru că piesa era destul de cunoscută
GENERAȚIA B. „We are here”. De la un „eșec îngrozitor” la o platformă de crowdfunding prin care 31 de proiecte au primit 62.000 de euro () [Corola-blog/BlogPost/338590_a_339919]
-
-i într-un con de umbră, și terminând cu aceste evenimente care au loc rar, în România literatura este precum farfuriile cele bune pe care le scoți o dată pe an, atunci când vin nașii în vizită, pentru că dau bine. În rest, zac uitate prin dulapuri acoperindu-se de praf. Iar atunci când are loc târgul de carte, oamenii se vor călca în picioare și se vor îngrămădi, mai ceva ca de Black Friday. Sunt oameni care merg la târgul de carte pentru că e
Despre Gaudeamus, „Viaţa şi opera” lui Cristian Tudor Popescu şi farfuriile cele bune () [Corola-blog/BlogPost/338666_a_339995]
-
al agudului, în fața chilerului, glasuri vioaie de copii tulburau amiaza. Prispa era plină de apă. Pe dinafară, pereții arătau ca și cum ar fi fost spoiți în grabă. Căldările goale sufereau în bătaie soarelui. Două budane cărămizii răsturnate cu fundul în sus zăceau împrăștiate în fața unui schelet de casă. Dezbrăcați pân la brâu nepoții alergau ca nebunii unul după altul cu cănile pline de apă. Bătrânul intră pe portița îngustă dinspre agud și se strecură în chiler ignorându-i. Apucă de coadă un
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
să știi și tu bine, din propria ta experiență, că acest Mîntuitor te-a dezrobit și pe tine personal, ca și pe strămoșii tăi, din lanțurile robiei păcatului! Și dacă tu nu-L cunoști încă pe acest Mîntuitor, dacă tu zaci mai departe în lanțurile păcatului, atunci această bucurie de astăzi zadarnică este pentru tine! Dimpotrivă, bucuria noastră te poate face și mai trist, după cum bucuria celor liberi îi face și mai triști pe cei închiși în ocnă, care privesc printre
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
câteva rânduri. „Dragii mei. Am rămas singură cu toate treburile pe cap. Vițelul nu mă ascultă. Stela nu mai merge la câmp de-o săptămână. Ograda nu mai are stăpân. V-aștept acasă cu drag” Pe polița hornului o lumânarea zăcea ofilită în cana cu mălai. Cu mișcări calculate o coborâ pe masă dându-i viață. Atinse cu grijă colțul drept al foii de hârtie de flacăra palidă a lumânării. Își șterse lacrimile cu o batistă mototolită. Împături coala în trei
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
brocarturile dogmei imuabile. N-are nimeni timp și chef, de foame și de disperare, să-și mai ascută colții metafizici în delectarea cu Idei. Pe Idee s-au înțepenit cei ce nu deranjează marea hidră a senzualismului, iar scrimerii retoricii zac în molozul uitării. Ce poate fi mai dureros de ridicol decât să visezi mărunt? Dar iarăși am divagat. De la rock și metale grele, de la efervescentele solouri de jazz, de la superbele motete ale Evului Mediu - momentul celor mai siderante opere de
RECVIEM PENTRU UN VIS # COLECTIV. Mărturisirea unui ex-rocker () [Corola-blog/BlogPost/340035_a_341364]
-
Mi-a dat, cum s-ar spune, Dumnezeu în minte gândul cel bun. La nici un kilometru de porțile mănăstirii, pe costișa unui deal, văd o căruță plină ochi cu bălegar și o biată mârțoagă căzută la pământ sub greutatea enormă, zăcând jumătate pe drum, jumătate în șanțul drumului. În jurul ei, doi oameni: un moșneag, și un tânăr. Încetinesc, privim pe fereastra mașinii animalul, povara, și oamenii, și ne continuăm drumul, după obișnuitul comentariu: ce oameni, dom’ne, să omoare calul sub
ADEVĂRUL MEU, DUMNEZEU, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339310_a_340639]
-
chiar în satul mureșean al bunicilor lui. Răspunsul este însă unul dezarmant. Mahmureala taciturnă ce-și pune ștreangul la gât. Piesa este gândită într-un singur act, derulat într-o cameră, cu 6 personaje aflate într-o permanentă mobilitate (TATĂL, zăcând în camera alăturată, nu apare niciodată; IVÁN, fiul lui, care ajunge la detestarea părintelui adulat înainte de închiderea minelor; ILONKA, sora vitregă a lui Iván, ambii în așteptarea somnului de veci al părintelui și, implicit, al refacerii vieților lor din puținul
Székely Csaba: Flori de mină, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012. Cronică, de Daniela Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339302_a_340631]
-
și corpul său neînsuflețit s-ar afla la morga închisorii Lubianka, unde a fost dusă ca să se convingă. La morgă, vîzând cadavrele acoperite cu cearșafuri albe, dinspre care venea un miros stătut și greu, a leșinat. A fost lăsată să zacă mai multe ore pe pardoseala rece de ciment. Când s-a trezit, se afla la spitalul închisorii, unde i s-a spus că făcuse un avort spontan. A fost eliberata din lagăr abia după grațierea survenită în urma morții lui Stalin
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
dar cu toate că erau îngropați adânc, hienele îi scoteau și-i mâncau. Din Constantinopol am scris o carte poștală pe care am trimis-o acasă la mine, dar n-au primit-o ai casei. Venit acasă, m-am îmbolnăvit și am zăcut un an și jumătate și am rămas cu un tușit, după cum mă vezi. *Mărturie făcută de țăranul Toma Ismană din satul Izvorul Aneștilor, jud. Mehedinți, în anul 1937, lui V. Vârcol, care atunci era insp. general școlar. Toma Ismană fusese
Mărturii* deosebite de pe vremea ocupației (Primul Război Mondial) () [Corola-blog/BlogPost/339370_a_340699]
-
am trăit-o în Bulgaria a fost cea mai mare nenorocire. De ger, a trebuit să ne îndesăm și mai mult în grajdul ud, așa că păduchii făceau grozăvii și au curățat mai mult de jumătate din camarazii mei. Trupurile lor zac și acum într-o groapă mare din apropierea orașului. Nu le-a fost dat să moară pe pământul țării. Dimineața trebuia să ne spălăm la un râu, de unde ieșeam pe jumătate înghețați. Ce bucurie când ne-am văzut iar la malul
*Mărturie făcută de Gheorghe Dumitrică (din satul Molănești), în anul 1937 () [Corola-blog/BlogPost/339390_a_340719]