10,579 matches
-
o cale alburie, ce se risipește de la orizont înspre elice, și pe care un om în pericol de înec n-ar mai vedea-o un sfert de oră mai târziu). Adia un vânticel blând și plăcut. Dacă priveai cu atenție, zăreai într-adevăr orizontul sau ceva mai aproape lumina unui vas ce se îndepărta purtat de vânt, și care, să fi fost Isac acolo cu o oră mai devreme, l-ar fi izbit din plin. Dar, după cum se va dovedi, simțurile
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
cabine, se mai duse o dată pe puntea din spate. Soarele tocmai apusese. Se anunță din nou o noapte splendidă. Acum era ceva mai înnorat. Involuntar, Isac începu să cerceteze marea. Dar bineînțeles că bărbatul de pe motoretă nu mai era de zărit nicăieri. Lui Isac îi venea mai degrabă să plângă decât să râdă, nu-și găsea locul nici pe uscat, nici în rândul echipajului, nici măcar alături de bărbatul cu motoreta. Privea apa învolburată care spumega amenință tor în urma vasului și apoi păsă-
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
autre“, Rimbaud De toate Cineva ia seamă: Un bărbat cu-o pălărie neagră, mereu Își ține chipul ascuns în ceață Și mă privește în timp ce îl privesc și eu. La colț de stradă, undeva în Pesta, Lângă-o cutie poștală am zărit Un colț de pardesiu în vânt, fugar: O iluminare, ce demult o căutam, Un nod în gât m-a strâns atunci barbar. Odată întâlnindu-ne de-a lungul Senei, O pardosea de stele în mișcare, Dispăruse când la ușă am
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
Maia - (pufăie samovaru’ ) - /picior peste picior, citind Brumaru...( Alt distih cu iz etern pentru Maia Morgenstern). „Să aflu, Maia, superbețe antică,/ Scoate-ți maieul, într-un halou de maieutică!// Maia, cînd jucai pe Maica Preacurata, Donna Alba,/ Nu m-ai zărit de-a stînga lui Iisus? Eram Baraba!// Gheara iubirii o simt, paralizantă, peste stern/ Cînd ca pe-un unchi mă mîngîi, o Maia Morgenstern!// De ce, ca pe-un luceafăr te-ador și te-adorm, Maia,/ ‘Ntr-o scorbură de morcov? Cumplit
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
momentul acela i se întâmpla ceva asemănător: parcă s-ar fi simțit împins să sară peste o prăpastie întunecată „pe partea cealaltă a existenței lui“. Și atunci, forța aceea inconștientă dar irezistibilă îl obligă să întoarcă ușurel capul. Abia o zări și-și feri iute privirea, ațintindu-și-o din nou asupra statuii. Îi era teamă de oameni. I se păreau imprevizibili, dar mai cu seamă perverși și murdari. Statuile, în schimb, îi dăruiau o fericire senină, făceau parte dintr-o
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
avea un mers nervos și energic. Fără să-și dea seama, Martín se ridică și o porni în aceeași direcție. Însă, pe neașteptate, conștient de ceea ce se petrece și închipuindu-și că ea ar putea întoarce capul și l-ar zări în spatele ei, urmărind-o, se opri temător. O văzu cum se îndepărtează pe strada Brasil spre Balcarce. Dispăru curând din vedere. Se întoarse încetișor la banca lui și se așeză. - Dar, îi spuse, nu mai eram același om ca înainte
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
Iată încă o bucată, vreo 300 de pagini mai încolo: „la 1674 au dispărut moaștele muceniței Caterina, cea rea de muscă. Ținuse bordel în port la Neapole și într-o seară s-a pogorât asupra ei Sfântul Duh. L-a zărit o clipă doar, pe tavan, pe când ea se futea cu un marinar din Tunis pe-o carafă de bere și un castron de linte. A zvârlit bărbatul jos și din clipa aia s-a dedicat rugăciunilor” (pp. 309-310). Sunt două
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
să-l citesc. Asta mă ajută să trăiesc cu iluzia că rămân cel din capitolul din „Istorie” pe care ai binevoit să mi-l consacri. Toate cele bune, Nicolae Manolescu Dăm în gropi Dacă privești pe fereastra redacției noastre, o zărești: imensă, neverosimilă, ca o gură de monstru căscată - îți dă fiori. A crescut în ea o vegetație sălbatică, buruieniș și lăstăriș, au crescut pomi care, curând, vor prinde putere și se vor face pădure. E groapa de fundație a unei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3685_a_5010]
-
dovedi a fi chiar «ferestre» transparente, cu vedere spre realitate. Or, dacă imaginile din oglinzi ne pot, la extrem, revolta, realitatea de dincolo de ferestre ne înspăimîntă. Pentru că prin astfel de «ferestre» poți vedea afară, dar poți - cu puțin curaj - să zărești și abisul din tine însuți. Și, de acolo, de undeva, Nenea Anghelache, «cuminte», ne face cu ochiul!”. Dintr-un atare punct de vedere însuși carnavalul, care e un fundal lesne de constatat al creației caragialiene, n-ar constitui decît un
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
impresionat fanii încă o dată. Halit Ergenc și soția sa, frumoasa Berguzar Korel, au fost văzuți îndreptându-se către o școală, din Istanbul, unde urmau să-și exprime votul pentru alegerile locale. Când au ajuns în fața școlii, Halit și Berguzar au zărit un bătrân care stătea sprijinit de ușă instituției. Vizibil impresionat și realizând că bătrânului îi este foarte greu să se deplaseseze de unul singur, Halit l-a luat de braț pe acesta și l-a condus până la secția de votare
Ce a făcut "Sultanul Suleyman" la alegerile locale by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/37036_a_38361]
-
am părut prea urât. Asta înseamnă că vă dușmănesc. Bucovina tot mi-a rămas dragă. Titulescu nu era pe atunci încă ministru, dar toată lumea spunea: Ťdomnul acesta are un mare viitorť. Într-o seară, luând masa la restaurantul Londra, am zărit aproape de sobă pe principele moștenitor Carol cu Zizi Lambrino care s-au oprit scurtă vreme la Chișinău pentru a porni de aci la Odesa, unde un popă rus avea să-i cunune. M-am făcut că nu-i cunoșteam. În
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
acolo unde era viață și lume! Odalie privea obosită vesela defilare, sătulă să privească mulțimile de măști și de oameni nemascați, scârbită să se uite la carele alegorice pline cu menestreli cântând, la trăsurile cu cheflii și sperând să-l zărească pe cuviosul Pierre. Carele alegorice care înaintau zuruind, trase de cai plini de importanță, acoperiți cu valtrapuri roșii, începeau să-și piardă din farmec, deghizările deveneau țipătoare, chiar și flamurile cu nuanțe vesele fluturau trist spre Odalie. Mardi Gras e
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
bagajele morale. Poți să te duci și la New York, degeaba! te urmărește singurătatea proprie. Câteodată vezi un lucru frumos și nu găsești un om inteligent căruia să-i spui: îmi place. Dar mai adeseori te strânge de gât demonul răutății. Zărești un om cu nasul strâmb: și n-ai cui să-i spui: uite un om cu nasul strâmb. Rămâi singur judecătorul impresiilor tale, admiratorul judecăților tale și publicul acțiunilor tale ca pisica mea care neavând alți tovarăși de joacă aleargă
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
ne gîndim, din cînd în cînd, la asta. Dacă nu facem un pas în față spre această întîlnire cu lumea teatrului, a Lunii și a nopții vom rămîne cu viața-de-toate-zilele. Nu-i rău deloc nici așa. Dar nu ne vom zări continuarea ființei și a minții, a celor ce ne zbuciumă și ne locuiesc în taină, a celor pe care le îndepărtăm ca să nu ne apese, a celor ce ies din rutină și din prejudecată. Teatrul este întîlnirea cu noi înșine
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
dat curajul să continui. Spune-mi un moment emoționant/un moment greu sau un eveniment care iți va rămâne în minte mereu Da. Nu pot să uit momentul în care, ajuns la un accident de ciculație pentru o știre, am zărit în sanț pe un coleg din presă. Ajunsese acolo cu 10 minute înaintea mea și a fost lovit mortal de o mașină scăpată de sub control. A fost o lecție teribilă de viață. O lecție despre viață și despre moarte. O
Exclusiv. Jurnalist român marcat de modul în care a murit un coleg de breaslă: A fost o lecție teribilă de viață by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37431_a_38756]
-
after school și școala de duminică. În cazul bisericilor existente, astfel de spații vor putea fi construite în apropiere". Gabriela Firea subliniază: "Copiii României nu sunt doar copiii mei și ai dumneavoastră, copiii prietenilor noștri sau cei pe care îi zărim pe stradă sau în parcuri". Ea adaugă: "Acești copii au nevoie atât de sprijin material, cât și spiritual. Au nevoie să le fie asigurată o masa caldă după orele de școală, dar au nevoie și de un profesor care să
Gabriela Firea: Biserica trebuie ajutată pentru a ajuta by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34722_a_36047]
-
Vă așteaptă cineva la poartă, mi s-a comunicat de la recepție, Într-o după-amiază. Era Maria Tănase. Eram Îmbrăcat În salopetă, cu mănuși lungi de piele, murdar de ulei. — Am venit să te văd, băiete dragă. Abia pot să-ți zăresc chipul printre petele de ulei. și mâinile tale frumoase! mi-a spus, uitându-se cu tristețe la mine. Spune-mi ce să fac pentru tine. Pot orice, a repetat. — Sunt atâția oameni În jurul meu și mulți așteaptă să-i ajut
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
170 de euro, inclusiv cina, dar băuturile au fost achitate de spectatori. Pentru cei care n-au rezervat din vreme o masă în Salle des Etoiles, biletele la suprapreț au sărit de 500 de euro. La aeroport, Oana a fost zărită de alți pasageri cu o frumoasă geantă de mână, care părea a fi un Hermes. Modelul original are un preț de catalog de 3000 de euro.
Michael Bolton a cântat pentru Vanghelie la o cină din Monte Carlo by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/36012_a_37337]
-
din povestirile traduse de mine - schița Leagănul, cu deosebire -, imensa lui disponibilitate pentru joc și libertate, are o încărcătură dramatică, rar întîlnită. Dar să tragem cu urechea la ce-i spune Achim adolescentei Rike în finalul cărții pe Podul Minciunilor, zărind un cuib de berze: „Frumoase făpturile astea!... dar ele devoră broscuțele fără să-și ceară scuze. De aceea noi vom fi mereu de partea broaștelor, nu-i așa?”
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
de salvare este vizibil în ultima poezie din Democrația naturii, excepționalul Cîntec de rinocer: „Ca rinocerul care-atacă trenul/ încerc să trec de treizeci de ani/ dar îngerul meu purul și obscenul/ s-a prăbușit lovit de bolovani// fiindcă a fost zărit plutind pe arii/ de un țăran lucrat de viziuni/ șiacum îl țin sub bîta lor pîndarii/ să-l stoarcă de mirare și minuni:// «o hi lăcusta care-mpunge orzul/ sau fluturele îngrășat cu pai/ sau pasăre cum o arată torsul
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
i se înfățișează reductibilă la neant: „Dacă ar avea mai multe sălcii crișul ar fi neva mea,/ dacă ar curge mai mult prin pustă ar fi eufratul meu,/ dacă ar avea o deltă ar fi nilul meu,/ dacă aș fi zărit-o pe malurile lui ar fi fost iordanul meu.// Dar cum nu s-a întîmplat nimic din toate acestea/ crișul este nimic” (Siderurgia naturii). Așadar, un refuz ritos de pe pozițiile unei stări de beligeranță. Provincia nu e nouă în lirica
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
porcii umblă prin aluviunile Nilului, iar scribii descriu întîmplările „după pofta inimii faraonului”. Premisă ce-i îngăduie a halucina în fața confidentei: „îi spun în fața blocului, «auzi, se aude vuietul mării!»/ «nu, este zgomotul ploii», îmi răspunde aproape în șoaptă,/ «uite, zăresc o piramidă!» îi spun pe strada salcîmilor (...) «omul care a trecut pe lîngă noi a fost Esenin, vreau să-l ating!»,/ îi spun emoționat,/ «a fost un cetățean de treabă al orașului nostru!», îmi răspunde mecanic” (Alte ru(i)ne
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
vreo semnificație sau scene de amor explicite, fără filtru, ca-n filmele sexy pe care le puteai vedea încă de acum vreo patruzeci de ani, cel puțin în Belgia, unde le-am văzut eu, cu singura restricție să nu se zărească sexul propriu-zis. Sau, ca să mă exprim, așa, mai milițienește, organu’. A face un film sexy și a-l da drept film de artă echivalează cu o publicitate mascată de la o televiziune de azi. Adică, dacă vrei să ne arăți așa ceva
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
Anca Murgoci Andreea Berecleanu a mărturisit că a rămas surprinsă de un băiețel pe care l-a văzut pe stradă. Știrista stătea la semafor în momentul în care a zărit un copil care citea și stătea liniștit, fără să-i pese de oamenii grăbiți care treceau prin zonă. "Îmi pare rău pentru calitatea fotografiei, dar cred că e mai bine având în vedere că nu am cerut nimănui permisiunea să
Andreea Berecleanu, uimită de ce a văzut pe stradă. "Îmi pare rău" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29018_a_30343]
-
că le-au citit, dar în realitate nu le-au citit. Previzibil, pe primul loc s-a clasat tocmai Ulysses, iar pe locul al doilea tronează Mândrie și prejudecată, a mult mai lizibilei (și încântătoarei) Jane Austen. (Cineva care a zărit zilele trecute deasupra teancului de cărți de pe podeaua camerei mele de lucru o parodie macabră a aventurilor domnului Darcy și ale domnișoarei Bennet, Pride and Prejudice and Zombies, m-a întrebat dacă „zombies sunt chiar zombies”. I-am confirmat, adăugând
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]