3,296 matches
-
și albă. Abia după aceea îl zări pe tânărul ce stătea rezemat de un bloc de travertin, cu bustul gol, cu umărul și brațul strânse într-o legătură improvizată; sprijinindu-se în mâini și scormonind cu picioarele pământul, căuta în zadar să se ridice. Las-o! îl auzi gemând furios spre Rutger. Blestematule, porc ucigaș! Ceva mai încolo, Balamber văzu minunatul cal, încă înșeuat, cu veșmântul de pe el pătat de sânge, pe care câteva ore mai înainte îl văzuse purtându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căldură ce preceda totdeauna o crudă și nestăvilită excitație. O arteră prinse să-i pulseze la gât. — Așa! bolborosea Rutger triumfător, ținând într-o strânsoare de fier încheieturile copilei, sub privirile îngrozite și neputincioase ale tânărului Waltan, care încerca în zadar să se ridice să o ajute. — Așaaa, bravo! Ai văzut că până la urmă am câștigat eu? Acum, că reușise să depărteze picioarele tinerei fete, se lungi din nou deasupra ei, cu o mână îi ridică pe dedesubt bazinul și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o să faci tot ce-ți spun eu. Ai înțeles? O împinse înapoi cu brutalitate. Dar numai pentru un moment. își puse sabia la loc în teacă, o apucă imediat de mâini și o târî către cal; în vreme ce Waltan încerca în zadar să se ridice, o azvârli în genunchi, aproape între picioarele animalului. Ploaia se întețise. Sub rafalele tot mai violente, aduse de vântul ce scutura sălbatic coroanele copacilor, Balamber tăie o bucată lungă din sfoara ce o purta la șa; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Se auzeau doar plânsul îndepărtat al unui copil ce se pierduse și gâfâielile răgușite ale unui cal care își scrântise piciorul printre pietrele vadului; acum zăcea pe jumătate în apa nu prea adâncă și, azvârlind violent din picioare, încerca în zadar să se ridice. în vreme ce burgunzii își luau pozițiile, înșirându-se de la un versant la celălalt al văii, Sebastianus își dispuse oamenii: alanii din escorta sa și arcașii pe care-i primise de la Chilpericus, majoritatea dintre ei țărani obișnuiți din totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
între ai săi. Dintr-odată, îl văzu din nou, pe malul ierbos, pe războinicul cu brâu verde, care se dovedea un luptător de temut: în tovărășia magnificului său cal, se mișca necontenit, ferindu-se de sulițele ce se întindeau în zadar să-l atingă, se apăra cu un scut rotund și mânuia cu vitejie sabia. Alți doi huni păreau să-i țină spatele oriunde s-ar fi întors: unul, fără platoșă și cu un fizic impunător, zdrobea cai, scuturi și armuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu aprecieze picioarele lungi și armonioase: înfășurate în pantaloni de lână; ele trădau, la fel ca și legănarea - foarte ușoară, de altfel - a șoldurilor, o feminitate pe care cămașa grea de zale, sabia lungă și bocancii bărbătești se străduiau în zadar să o ascundă. După ce servitorul o ajută să se elibereze de livrele întregi de fierărie care o protejau, îi porunci să-i aducă bere și îi spuse lui Sebastianus pe un ton binevoitor: — Șezi, te rog. Deja am dat ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
porni să scoată strigăte răgușite și disperate, care călăilor săi le smulseră comentarii de satisfacție și câteva râsete. Din când în când, câte unul dintre ei alimenta focul, aruncând crengi, în vreme ce în aer se răspândea mirosul de carne friptă. în zadar căută Sebastianus pe chipul Fredianei un semn cât de mic de tulburare. O văzu, în sfârșit, dând oamenilor săi un ordin scurt, iar aceștia, după ce mai întețiră o dată focul, aruncară ultimele priviri către cel chinuit și se dispuseră pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu elocvența sa simplă, dar eficace, lămurind, din câteva cuvinte pline de hotărâre, obiectivul principal: neutralizarea vizigoților și spargerea centrului dispozitivului dușman, format din alani și burgunzi, aliniați chiar acolo unde începea să coboare blestemata de colină pe care în zadar încercase să o cucerească în zorii zilei. Cât despre aripa stângă romană, ea era alcătuită aproape în întregime din trupe auxiliare și, cu siguranță, avea să cedeze de îndată ce soldații vedeau străfulgerând sulițele gepizilor și ale turingienilor care-i înfruntau. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și se temeau să-i tulbure pe cei morți, cu siguranță mult mai numeroși decât cei vii. Privind în josul coastei, Sebastianus îl văzu urcând spre el pe Maliban, negru la față. Simțindu-se judecat de privirea lui severă, căută în zadar să-i spună ceva. Mintea sa era goală, incapabilă să mai reacționeze, cufundată parcă într-o negură. Probabil că alanul își dăduse seama în ce stare se afla, căci se opri la un pas de el și îl fixă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi avut nici o șansă. în timp ce Balamber, nerăbdător să încheie confruntarea, se punea din nou în gardă, o auzi pe Go-Bindan cum îl chema în ajutor. — Shudian-gun! Shudian-gun! O văzu lângă car: se lupta cu un burgund, care încerca în zadar să o imobilizeze, și, cu ochii țintă spre el, îl striga cu disperare. Trebuia să meargă la ea. Trebuia să o ajute. Orbit de impulsul de a o salva pe copilă, se aruncă înainte cu lovituri furioase, mai mult pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nimănui. SUNĂ TELEFONUL Unde, când, la cine sună Telefonul? Aud bine, Sună și o iau de bună, Nici azi nu sună la mine! Ridic cu grijă receptorul, Formez iubitul număr care Într-una sună ocupat Și ne-răspunsul doare. În zadar aștept și - aștept Telefonul să mă sune! Să-l desființez? E drept Să mă rup complet de lume? Puține clipe când rămân Și soarta nu ți-e bună E trist destul că ești bătrân Și-l rogi: hai sună, sună
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
N-a spus nimic bărbatului ei Nabal. 20. Ea a încălecat pe un măgar, a coborît muntele pe un drum tufos, și iată că David și oamenii lui se coborau în fața ei, așa că i-a întîlnit. 21. David zisese: "În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine. 22. Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
puteam să încep lecția. Deveneam mut. Ca să se încredințeze de adevăr, profesorul mă punea să scriu lecția pe tablă. O scriam, dar n-o puteam citi. Profesorul m-a sfătuit să fac baie de muștar, la picioare. Am făcut, în zadar. Această infirmitate m-a ținut multă vreme. Până și în liceu. Ba chiar până și azi, în anumite ocazii. Și azi, când sunt mulți într-o cameră, oameni mai străini, și trebuie să spun un "bună ziua" general, adesea nu pot
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ale ființei noastre, ca tot ce exagerează durerea de-a trăi. De aceea, orice muzică, chiar și un vals, dacă mișcă profund, e tristă. VARIA 1. Un prieten cu adevărat, dar cu adevărat bun e acela pe careîl cauți în zadar. 2. Prietenia din tinerețe devine adesea cunoștință veche labătrînețe. În bătrânețe ideile și mai cu seamă sentimentele se răcesc și rămân ideile, care, pierzând și ele elementul entuziasmului, devin simțăminte de datorie. Slăbindu-se sentimentele și pierzîndu-se entuziasmul care leagă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iaz, "ancorînd" pe la adâncuri, în umbra verde a sălciilor pletoase, ea în niște chioșcuri vii, care ne izolau de lume, ca să citim, să conversăm și să ne admirăm mutrele în oglinda apei, ori ca să prindem pește cu undița, așteptând în zadar ceasuri întregi să se miște pluta, în hazul peștilor sceptici la ispite; făceam praștii ca să vânăm vrăbii și pițigoi, și uneori reușeam! Ne duceam la mure, unde Adela întîlnea adesea prietene din copilărie. Buzele ei, înroșite de sucul rubiniu, dădeau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
marmurii grele, câteva fire de iarbă... De atunci, senzația de funebru pe care mi-o dă, în momente de o stranie luciditate, pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică, și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar să ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plan-te, șubrede, nesigure, trecătoare. După epoca romantică - epoca realistă, serioasă, la Viena, cu femeia aceea subțire și înaltă, cu formele adolescente încă la vârsta de douăzeci și cinci de ani, oprite parcă în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
A cercetat totul în dreapta și-n stânga, încît am făcut drumul de două ori mai lung. A făcut ecou cu un deal dimpotrivă, înregistrînd recordul de două silabe: un "Cucu!" subțire și misterios, venit din fundul pădurii, încercînd apoi în zadar, cu toată repejunea debitului, să obție ecoul întreg al unui și mai ascuțit "Cucule!" Când am ajuns pe culmea dealului, o catapeteasmă cenușie din cer până-n pământ se mișca venind din munte. - Ne-apucă ploaia! Să fugim! Am pornit repede
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stil romantic curent, s-ar zice: un drum neuitat. De fapt, nimic romantic: eram intoxicat. Simțeam în sânge otrava. Și mă lăsam în stăpânirea ei cu plăcerea de a nu putea rezista. Cealaltă realitate, restul universului vizibil, se încerca în zadar să-mi intre prin simțuri. Abia dacă mai prindeam imaginile lunii, care, vindecată de cloroza din timpul zilei, se întorcea și ea cu noi înapoi spre Bălțătești, după ce făcuse ziua drumul spre Văratic, și, ținîndu-se în preajma noastră, aci mai aproape
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
momente, când expiră. Trecând peste răspunsul meu vag în formă, mai precis în fond decât aș fi voit, ea rămase în concret: - Comparația nu e bună, fiindcă după aceea au venit altezile frumoase... Și... (Am așteptat urmarea lui " Și"... în zadar.) - Vremea stă la pândă și nu pierde niciodată. Zilele bune seisprăvesc și melancolia e cu atât mai amară cu cât zilele vor fi fost mai frumoase. Vremea nu obișnuiește să fie mistificată. Adela grefă pe generalitățile mele problema specială cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Carmen-ul din Bălțătești îmi face plăcere. Sunetele se țes cu razele soarelui, deja tomnatic. Unele inflexiuni au culoarea razelor, sunt fire sonore de aur, care zboară prin văzduh ca fosfenele 1. Carmen geme de pasiune mortală, pe care în zadar ai căutat-o în același grad în nuvela din care a fost extras libretul. Iubirea, nebunia fiziologiei, nu se poate spune, toată, decât prin muzică, fiindcă durerea se exprimă prin țipete, și muzica e țipătul perfecționat. Pictura și sculptura sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dă, în momentele de stranie luciditate (s. și n.n. - de unde perversiunea lucidității: infiltrarea sentimentului morții în clipele cele mai intense ale vieții) pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar sa ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plante, șubrede, nesigure, trecătoare". Fobia aceasta față de materia inertă are o corespondență precisă în biografia erotică a naratorului, fiind provocată de amintirea morții primei iubite în adolescență și de imaginea pământului care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
onoare, locotenentul și doamna Silsburn au purces la o consultare, numai din ochi, dar nu a existat nici un semn vizibil care să anticipeze verdictul. Doamna de onoare a fost prima care a pornit la acțiune. După ce s-a uitat în zadar la ceilalți doi cerându-le din ochi o părere, s-a întors spre mine și m-a întrebat: — Spui că ai telefon? — Da. Doar dacă nu l-a deconectat soră-mea din cine știe ce motiv, dar nu văd de ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
toate alifiile, altfel spus, Îl Îmbătară pulbere, luară cu ei cădelnița, odăjdiile, prapurile, icoana cu Înălțarea lui Iisus, potirul de Împărtășanie, ceaslovul, liturghierul și Sfânta Evanghelie, precum și năsăliile și chiar cristelnița (pe care, ce-i drept, o cam cărară În zadar). Ajunși În țintirim, cei șase petrecăreți scoaseră din ladă toate hainele bătrânei și le Înșirară pe crucile din apropiere, făcându-le să semene cu niște sperietori, iar unul dintre ei, Condrat, trăgând peste hainele de lucru odăjdiile și patrafirul luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să se adresase poliției dela Început. Întradevăr, cuvintele șoferului aveau să se adeverească În momentul când, Îi Întâmpină un maior exagerat de amabil, care pentru a „patra oară” fu nevoit să deruleze pățania. Maiorul Îl consolă, convingător: „Ați alergat În zadar...Apsolut toate cazurile, crime, sinucideri, otrăviri - trebuesc aduse imediat la cunoștiință organelor de poliție...!! Nu va mai fi necesar să vă duceți din nou la morgă! Puțină răbdare: Într’o jumătate de oră, vom afla despre ce-i vorba...!” „De
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nouă idee cu privire la așezarea profesorilor în cadru. O dată ne-a pus pe toți să stăm pe iarbă în timp ce fotograful s-a urcat pe un hambar de la terenul de joacă ca să aibă o perspectivă din aer. Altă dată, a încercat în zadar să ne facă să sărim toți în același timp. Doamna Freeble, care predă științe domestice, a aterizat prost și a trebuit să fie trimisă la spital cu un deget fracturat. Anul acesta, Pabblem a venit cu ideea de a aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]