7,506 matches
-
în brațe, măsărutai, mădezmierdai și îmi șopteai cuvinte tandre, cuprins de vrajăîmi zâmbeai. Eu m-am lipit ușor de tine, cu un sărut te-am răsfățat, eram doar noi la țărmul mării și briza adia spre larg. Se-ntunecase orizontu-n zare și într-o clipă am văzut, cum Luna-n nori a dispărut luând cu sine marea. Sinistru totul îmi părea... dune, nisipuri mișcătoare și pescărușii-n zbor gemeau nemaigăsindu-și de mâncare. Deodatăînsă m-am trezit în dormitorul însorit de la
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
gură. Ce-am cântărit eu le așez în față, Ca pe nebănuite sărbători; Nicicând n-am viscolit această viață Și n-am furat din curcubeu culori. 16-03-11 Un porumbel Spre dimineață am visat un porumbel. Vâslea pe muchea încremenit-a zării, Cu ochii înflăcărați ardea acel Verzui abis nemuritor al singurării. Bătea grăbit cu aripa în vânt perfid, Așa micuț pe-o cale anevoioasă. Simțea în pieptu-i zări ce se închid, Și mândri frați ce-l așteptau acasă. Tacit mă viscolea
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
Un porumbel Spre dimineață am visat un porumbel. Vâslea pe muchea încremenit-a zării, Cu ochii înflăcărați ardea acel Verzui abis nemuritor al singurării. Bătea grăbit cu aripa în vânt perfid, Așa micuț pe-o cale anevoioasă. Simțea în pieptu-i zări ce se închid, Și mândri frați ce-l așteptau acasă. Tacit mă viscolea o rece apăsare, O spaimă grea făcea prin mine semne, Și trupul istovit îi mirosea a soare, La revenirea lui din zările solemne. Parcă aud cioc micuț
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
cale anevoioasă. Simțea în pieptu-i zări ce se închid, Și mândri frați ce-l așteptau acasă. Tacit mă viscolea o rece apăsare, O spaimă grea făcea prin mine semne, Și trupul istovit îi mirosea a soare, La revenirea lui din zările solemne. Parcă aud cioc micuț bătând în ușă... Văzduhul a-mblânzit cu zborul său rebel ? A sfârtecat el oare norii de cenușă, Sau poate este numai îngerul din el ? 15-02-11 Ce caut eu... Aș vrea să scriu despre lumi nevăzute, despre
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
-n chitară-mpăturit abis grav, bizar și-nmărmurit; cu vechi armuri înveșmântat, alunecă din cer acreditat un menestrel medieval. Ne-mbrățișa domol cu cântec ademenitor ca un descântec, cu întâmplări ori simțământ astăzi îmbrăcate cu pământ clisos și-nlăcrimat. Purta totem cu zări solemne în care noi suntem doar semne, și-ntâmplări; și ne-am născut ca semnele să aibă început și viața mea eroare. Chitara lui cu glasul corodat cânta tremurător, tărăgănat: că voi arde însingurările și voi sparge toate mările cu
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
să aibă început și viața mea eroare. Chitara lui cu glasul corodat cânta tremurător, tărăgănat: că voi arde însingurările și voi sparge toate mările cu mugetul nebun. Dar cine pune foc în vară și-n iarnă fulguire rară, și cine zările măsoară c-un drum plecat cu mine prin gândul aruncat de-a dura din țara unde hoții i-au sfârtecat din rădăcini structura? Ce neputincios e menestrelul care nu înțelege, semne de-ntrebare... 18-03-11 Aniversară Azi-noapte un țipăt a trecut
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
Acasa > Poezie > Familie > PĂRINȚII... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 938 din 26 iulie 2013 Toate Articolele Autorului 26 Iulie 2013 Cât i-avem în zarea minții, Până gândul e străjer, Ce frumoși ne sunt părinții Pe pământ, dar și în cer! Când se duc dintre cuvinte, Singuri în tăcerea lor, Ne rămân icoane sfinte, Veșnic înrămate-n dor! Fără ei în van sunt toate, Nu
PĂRINŢII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349643_a_350972]
-
întregul preț! Precum florile din glastră Între lacrimă și vamă, Deseori în graba noastră Nici nu îi băgăm în seamă... Nu cerșesc nicicând răsplată, Nu au suflet bocitor Dacă îmbătrânesc vreodată Și ne cheamă-n ajutor! Cât i-avem în zarea minții, Dincolo de ea, în cer, Ce frumoși ne sunt părinții, Niciodată ei nu pier! Referință Bibliografică: Părinții... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 938, Anul III, 26 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Nicolae Nicoară Horia
PĂRINŢII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349643_a_350972]
-
că m-a influențat în scrierea unor poezii. Am scris cândva o poezie intitulată „Dragoste de Bacovia” care se termina cam așa: „Privea în sus și-mi arăta/ „corbii poetului Tradem”./ Corbi ce se duceau „pe pustii”, în amurg, „pe zări argintii”./ Râdea emoționat, vibrau în el “scântei de vis”/ sub cerul gri, deschis./ Am căzut în genunchi și-am început a-l implora:/ Maestre, atinge-mă cu pana ta!” Cât privește nostalgia, melancolia versurilor mele, îmi permiteți a cita cuvintele
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
nu-i o Poveste, Iisus, nu-i un biet și umil călător?! Voi, toate-acestea, fugiți de la mine, Aici, între coastele mele e vie Porunca Acelui ce vine și Vine! De la nașterea mea întâmplată să fie... Tot mai departe de marginea zării Se tulbură Gândul și nu-l pot atinge, Acolo-n Grădina din Joia vânzării Sărutul tău, Iuda și astăzi mă frige... A CÂNTAT COCOȘUL... A cântat cocoșul și mai cântă încă, Lepădarea surdă ne-a rămas în lut, Unde ești
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
Să ningă fulgi de pace, De cântec și lumină Și orice răsărit S-aducă-o zi senină... Să ningă Tată Sfânt Iertare și credință, Cuvinte de alint Și zbor spre biruință... Să ningă peste suflet Cu rugăciuni aprinse Și mulțumiri alese Spre zările promise... Iarnă albă... Norii-au început să cearnă Din cămările de gheață Fulgii albi...steluțe reci Ce se-așează pe poteci Mângâindu-ne pe față... Din văzduhu-ncețoșat Fulgii vin...sunt mii și mii Așternând covor pufos De un alb maiestuos
OMAGIU DIVIN 6 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349687_a_351016]
-
peste rotund pământul, Căci s-au pogorât întregi Mântuirea și Cuvântul. Apele din a lor matcă, Munții cei înviforați, Sunt acum, la ceas de seară, Legați pe vecie, frați. În Preasfântă zi de-Ajun, Pelerini pornesc pe cale, Să vestească peste zări Dalbe flori, florile dalbe. Clipa Marelui Ajun Minunea să o vestească: Tot sufletul primenit Crăciunul să îl primească! Ceas de sărbătoare Sfântă, Cu-aromă de Copilărie, Fie ca Bunul, Blândul Prunc Să te transforme-n APĂ VIE! SĂRBĂTORI FERICITE ȘI
APĂ VIE… (COLIND DE CRĂCIUN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349705_a_351034]
-
Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Au nins petale de cais Peste iubirea noastră Și-și varsă focul în abis Dureri de nea albastră. Au nins din cer raze-argintii Și-au luminat pămăntul, Un curcubeu în zări pustii Înseninează găndul. Au nins pe marea de smarald Și rece ca cristalul Fiori din sufletul meu cald Ce-și cată-ntruna malul. Au nins și încă mai plutesc, În văntul nestatornic, Petale ce încă iubesc Un ram de verde
AU NINS … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350317_a_351646]
-
viață. În fulgii de nea, în ploaie, în vară și-n zile de mai Simt Harul pe care doar Tu când vrei mi-l dai. Întind mâinile si-l cer de la Tine mereu si mereu, Mâinile mele întinse devin peste zări curcubeu. Dacă am Harul Tău traiesc dar parc-aș fi într-un vis Scriu poezii, aspir spre nemurire și spre Paradis. ( de Dorina Stoica) Referință Bibliografică: Neasemănare / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1167, Anul IV, 12 martie
NEASEMĂNARE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350310_a_351639]
-
vânturi nemiloase. Vremurile comuniste au făcut și ele popas pe Bărăgan cu adversari politici în surghiun și familii strămutate de nemți bănățeni, obligați să înfrunte urgiile traiului pe aceste meleaguri. Tot în vremurile comuniste, Timpul ireversibil și grăbit a umplut zările Bărăganului cu întinse lanuri de grâu, porumb și floarea soarelui, acele plăcute pete de culoare, schimbate magic de lunile anului, de la albul orbitor al întinderilor de nea, la curcubeul culorilor crude ale primăverii, răsărite din cafeniul arăturilor și până la romanticele
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
de nea, la curcubeul culorilor crude ale primăverii, răsărite din cafeniul arăturilor și până la romanticele nuanțe ale toamnei, de galben, portocaliu și ruginiu. În acele vremuri, mănoasa câmpie și-a revendicat titlul de „grânar al țării”, revărsând cu mândrie-n zare „galbenul de Bărăgan”,devenit culoare de stindard. Uriașele sale pete de culoare au fost punctate din loc în loc cu tot mai multe siluete negre ale ciudatelor păsări metalice care-i sorb din pântec prețiosul petrol. Pentru că adâncul sarmatic a adunat
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
-i sorb din pântec prețiosul petrol. Pentru că adâncul sarmatic a adunat în atâtea milioane de ani mari cantități din căutatul lichid. Furtuna revoluției din decembrie a „măturat” întinsele lanuri irigate, în foarte multe locuri le-a fărâmițat și a transformat zarea într-un peisaj pestriț, ca o fustă țigănească, din fâșii înguste, divers colorate. Parcele pe care se practică primitiva agricultură cu plugul tras de cai sau măgăruși și prășitul cu multiseculara sapă care a cocârjat dea-lungul anilor pe bieții țărani
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
transformat în inutile șanțuri cu dalele de beton furate și malurile năpădite de pelin, rogoz și stuf. Acel stuf care se-ntinde ca o pecingine prin lanurile de grâu, luând locul dispăruților ciulini. Astăzi, unii inimoși ai stepei au redat zărilor sale acele imense și nostalgice tușe, pe care le-au încins cu argintul apei din refăcutele canale. Semne de înviorare ale unei vieți normale. Să sperăm că în viitorii ani nu vom reveni la peisajele evocate de talentații scriitori pomeniți
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
cu albul florilor de salcâm, izvor dulce-auriu pentru harnicele albine. Cam așa arată strania „expoziție”cu tablourile Bărăganului, pictate de eternul Timp. Dar, în toate aceste peisaje există „ceva”care a rezistat capriciilor nemilosului „pictor”, ceva care apare în toate zările din toate vremurile. Este vorba de acele fântâni denumite odinioară de Odobescu „puț cu furcă”, adică fântâni cu cumpănă, semne neschimbate în schimbătoarele peisaje. Aceiași furcă seculară, aceiași cumpănă înălțată spre cer, de la care cere îndurare și...apă pentru izvoare
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
aceiași cumpănă înălțată spre cer, de la care cere îndurare și...apă pentru izvoare, ca să umple ciuturile goale. Nu cerșesc apă pentru ele, ci pentru însetații Bărăganului. Dar, mai întâi, pentru pământul său veșnic pârjolit de arșiță. Așa le vezi în zare, de la mari depărtări. Cumpene rugătoare cu ciuturile mereu goale. Cumpene încremenite în fundalul siniliu din străvechile timpuri...Doar burduful acelor vremuri a fost înlocuit cu ciutura contemporană. Din păcate, adâncul Mării Sarmatice, bogat în săruri, a dat gustul sălciu apelor
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
Cu Tatăl, Tu ne-ai împăcat, Și ne-ai dăruit o altă viață! Nu ne-ai mai lăsat în păcat... Ne-ai adus nemărginirea-n față! Primește-n miezul primăvarii, Cântecele sufletelor noastre... Căci prin raze, dincolo de nori, Răzbat prin zările albastre! Primește închinarea sfântă, Umila cântare, înălțată-n zare... Care-Ți Proslăvesc jertfa, încă... Prin marea iubire, a Învierii Tale! Primește mulțumirea noastră vie, Că te-ai jerfit pe-al nostru pământ! Ne-ai ridicat la viață prin nemurire, Și
MÂNTUIREA NOASTRĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350328_a_351657]
-
dăruit o altă viață! Nu ne-ai mai lăsat în păcat... Ne-ai adus nemărginirea-n față! Primește-n miezul primăvarii, Cântecele sufletelor noastre... Căci prin raze, dincolo de nori, Răzbat prin zările albastre! Primește închinarea sfântă, Umila cântare, înălțată-n zare... Care-Ți Proslăvesc jertfa, încă... Prin marea iubire, a Învierii Tale! Primește mulțumirea noastră vie, Că te-ai jerfit pe-al nostru pământ! Ne-ai ridicat la viață prin nemurire, Și din înturneric, și din mormânt! Laudă Ție Isuse, că
MÂNTUIREA NOASTRĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350328_a_351657]
-
și nătâng, pe trunchi de salcâm, la umbră de brad, fără omul drag. Pe-acolo pe unde cărarea e-n cruce, nu știa, bietul dor, încotro s-apuce. Pe-albastru de clipă nu-i era frig, nici măcar frică; Pe căruntă zare n-ar fi vrut să spună nimănui ce-l doare. La el când ajunse sufletul mirat lacrima își curse în potir de îngeri. Dorul dus de Iele, La râu să se spele, să fie curat, sub cupolă de fluturi frumos
PRIMĂVARA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350326_a_351655]
-
inițiale aprobat de-o funcționară ofilită care, alături, adaugă cu-un surâs diafan: Mai sunt și alte detalii - Dreptatea le stătea țeapănă pe birou; Avea creierul umflat de griji, de necazuri În zori, ochii-i jeleau după somn Abătuți, peste zare, i se aflau părinții, Copiii fără tată, soața bolnavă, Emigrantul însă ... nu era la fel ca și ei... Sta cu alți opt sau zece într-o încăpere Venetic îi era accentul când tăcea Când folosea cuvinte din dicționare Răspunde numai
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
de mare eram un fel de munte eram un fel de sfânt. Și-o ceață și mai albă urca din fața mea ca într-un vis antic nu se mai vedeau munți eu te gândeam pe tine un foc aprins pe zări ca să lumini lumea și ca să nu mă uiți! PĂRINȚII Părinții pe fundul lumii Culcați cu fața în sus Razele care pleacă din ochii lor Rulează pe cer istoria neamului! INERȚIE Pornise vânătoarea De două mii de ani Și rămâneau în urmă
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]