1,953 matches
-
mor. Am ieșit În stradă. După ce m-am Îndepărtat, am mai Întors odată capul. Era tot acolo, pironit locului, urmărindu-mă cu privirea, parcă necrezând că sunt cel de la Cojocaru. Ultimele lui cuvinte m-au urmărit mult timp. Ele trădau zbuciumul omului Încătușat, setos de adevărata libertate, pe care omul n-o mai poate gusta decât Într-o oază ca aceea din balta Brăilei. Și-mi aduc aminte astfel de minunatele cuvinte ale lui Knut Hamsun, În celebrul său roman Pan
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
plan toate întrebările legate de materie și-au pierdut din substanță, s-au diluat, iar nemulțumirile nu au mai avut suport. Am descoperit, în fine, că sunt altfel decât credeam, altceva, că sunt... altcineva... Criteriile de valoare construite cu atâta zbucium de-a lungul existenței pământene au căzut. S-au schimbat complet și prioritățile: nu mai sunt ființa schimonosită de dorințe, ambiții și orgolii mărunte și am încetat a mă mai considera... buricul universului; am aflat că sunt mai mult decât
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
organul Asociației învățătorilor dorohoieni înainte de Crăciunul anului 1938. 135 * Observatorul, ziarul de la Dorohoi al domnului George D. Râncu a împlinit numărul 100. În același timp, directorul său sărbătorește 10 ani de activitate gazetărească, 10 ani de muncă fără preget, de zbucium și vis. Aniversarea dlui Râncu este un eveniment scump tuturor iar noi îl rugăm să primească cele mai sincere omagii de prietenie și înțelegere. În acest număr colaborează: prof.Al Bardier, Cezar Retezeanu, Mircea Streinul, Veronica Dimitriu, Octav Rusu, Dem
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unii scriitori, și exemple sunt nenumărate, în al căror substrat anumite fapte nu se frământă atâta, nu sunt supuși, ca să zic așa, unor chinuri de elaborare; ci își pregătesc uneltele și pășesc îndată la așternerea pe hârtie a simțămintelor și zbuciumelor lor..." Dar marea literatură reclamă "sforțare îndelungă și trudă" căutări și angajare totală: "Flaubert lucra ani și ani la romanele lui; Caragiale și Vlahuță țineau pe pupitru bucățile lor pentru un cuvânt ori o întorsătură de frază. Boileau, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aude că vine moara pe Siret. Întâmplările se zugrăvesc în ochii ei mari. Boerul o mângâie are 8-9 ani și mai târziu, caracter fire aleasă nenorocită în viață își va aminti aici cu drag de copilăria senină. Consultă (fată) în zbuciumele dezamăgirii ei, după părinți și preot, o cărturăreasă... Fântânarii... Duduca Lizuca e copila lui cuconu Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat a doua oară. Năcazul maștihăi pentru partea de avere a fetei cuvenită după mamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Aici nu mai este subiect de împrumut și nici forma copiată, ci subiectul este durerea unui popor întreg și forma aceea care se crează în însuși focul acestei dureri.” Dacă scrisorile adresate apusenilor sunt adevărate cronici, în care răzbate întregul zbucium al unui om care se vede părăsit de toți, în schimb, în timpul tratativelor din Pocuția, din anul 1502, ni s-a povestit dialogul pe care domnul l-a avut cu solii poloni. Se remarcă replica promptă, ironia și reproșurile pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lumea se înghesuie la ferestre, așteptând traversarea râului, ce va despărți Basarabia de România, ca pe un moment istoric deosebit. Unii își fac cruce, altora le curg lacrimile, iar alții privesc imobili, nefiind în stare să schițeze vreun gest, datorită zbuciumului sufletesc care îl trăiau. Intrăm pe teritoriul Patriei-Mamă care, după cum vom constata în curând, va fi și ea tristă, văzându-și fiica ei, Basarabia, din nou înstrăinată. Din acest moment înainte vom avea calitatea de refugiați din Basarabia. De la cele
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
februarie 1960 când Neculai N.Tiron, cel cu suflet de înger a închis ochii lui cei buni pe vecie. Dumnezeu să-i ierte păcatele, să-i fie țerna ușoară și amintirea veșnică. Și a rămas Doamna Elena soția lui de zbucium și de chin. Și a murit la 2 ianuarie 1966 și înmormântată în 4 ianuarie 1966. A trăit în strada Mihai Kogălniceanu Nr.7 din Huși județul Fălciu. S-a stins din viață în cea mai neagră mizerie ! Și cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a intrat În normal după revederea cu Bunicii. Mica balerină Ciuchița cu păpușa Ciuchița la Concursul de recitări al copiilor Împreună După zeci de ani, toată copilăria ei Îmi pare o poveste, cu clipe vesele și triste, cu frământări și zbucium, Într-o lume care devenea din ce În ce mai urâtă. Milly, mai realistă, nu vedea nici o ieșire, mergând pe drumul ales. Eu, mai visător, mă vedeam adesea "omul cu mârțoaga" din piesa lui G. Ciprian și așteptam ziua În care "mârțoaga" va câștiga
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
dau și eu din coate, cum e moda, totuși să nu uităm că în literatură apele se limpezesc cu mult mai greu. Apoi, decât să te înghită ghiolul de pe creasta valului, mai bine să stai pitit în apă, să treacă zbuciumul, apoi să scoți capul la suprafață, să tragi o gură de oxigen după care să le bați obrazul mangafalelor care n-au avut loc de tine. Păi literatura noastră este atât de europeană pe cât de tradusă este, depinde cu cine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
d-na C. Băicoianu, Zetta Manu, Anicuța Florescu, d-na Slătineanu, Zoe Romniceanu. Nu mai vorbesc de d. Emil Petrescu, care asculta închinându-se și ștergându-și ochii. efectele zvonurilor de pace De aici înainte, aproape două luni am trăit zbuciumul păcii de la Brest-Litovsk. Știrile soseau prin diferite căi: ziare germane, ziare bucureștene, zvonuri pornite de la Crucea Roșie sau din văzduh; cele de dimineață erau dezmințite seara, cele de seara contrazise dimineața sau amplificate ca să ne sperie. Puține se ade vereau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Lecția mea de deschidere anuală a cursului de anatomie... va trebui să caracterizeze nivelul cunoștințelor mele despre organismul uman luat ca întreg. Până ce nu va trăi în mine o concepție largă și bogată asupra substanței vii, nu voi scăpa de zbuciumul acesta cu pregătirea lecțiilor." Concepția unei perspective funcționale, biologice în interpretarea anatomiei, depășirea studiului cumulativ, strict analitic, constituia, pentru anii respectivi, o noutate. Puțini anatomiști promovau aceleași idei I. Th. Riga îi menționează pe G. Lafite, R. Anthony, H. Rouvière
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
despre cel ascuns printre nori ne-ar da puțină căldură, ca psihoză; și din același motiv acum, când Soarele e atotstăpânitor, nu strică puțină apă. De care? Desigur de mare. Bineînțeles, marea ne atrage; cu sau fără bani, visăm la zbuciumul valurilor, nu neapărat la Soare, căci Îl găsim și acasă. Chiar și eu, care fug de apă ca pisica și nu frecventez Litoralul per se, atunci când treburile mă poartă pe acolo, Îmi fac timp ca, suflecându-mi nădragii, să-mi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Iar acolo, În mare, substanța ce ne-a alcătuit Începe un nou ciclu de regenerare Într’o mișcare fără de sfârșit. Căci marea permite o intensitate, ca mișcare și formă, a Vieții cu mult mai mare decât uscatul; o evocă Însăși zbuciumul mării. Negentropie adică, deși acum mai puțină decât odinioară. Zbucium pentru care poate, Eminescu, care desigur știa sau intuia și altele, ca acelea despre care v’am vorbit, și-a dorit odihna de pe urmă, dacă odihnă se poate numi, la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un nou ciclu de regenerare Într’o mișcare fără de sfârșit. Căci marea permite o intensitate, ca mișcare și formă, a Vieții cu mult mai mare decât uscatul; o evocă Însăși zbuciumul mării. Negentropie adică, deși acum mai puțină decât odinioară. Zbucium pentru care poate, Eminescu, care desigur știa sau intuia și altele, ca acelea despre care v’am vorbit, și-a dorit odihna de pe urmă, dacă odihnă se poate numi, la țărmul mării... “Radiosfera”, 17 iunie 1996, ora 11,32 85
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
le speculăm puțin pentru ca, generalizând, să Încadrăm povestea În cadrul mai larg al mediului și al protecției lui. Avem de-a face cu două elemente, mai mult, două negentropii, ordini sau, dacă vreți, Vieți: marea, a cărei negentropie se manifestă prin zbucium; muntele, a cărui negentropie rezidă În Încremenirea sa semeață și solitară, În antiteză cu golul sau micimea din jur. O negentropie orizontală, respectiv una verticală, iar Între ele, plaja, nici mare, nici munte, adică Întrepătrunderea lor, adică Încă, entropie, degradarea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
anteriori ai teritoriului, și populaseră apoi regiunea cu coloniști de la Roma și din Italia. În anul 270, cînd armatele romane au fost nevoite să se retragă, doar soldații și administrația trecuseră Dunărea, țăranii rămînînd pe loc. În lunga perioadă de zbucium care a urmat, populația romană s-a retras pe dealuri și în munți, întorcîndu-se doar atunci cînd vremurile se mai linișteau. Cînd ungurii au cucerit Transilvania, ei au găsit aici o administrație românească aflată sub conducerea voievodului Gelu. După uciderea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
din timpul războaielor napoleoniene, ieșirea lor la mare prin intermediul portului Kotor nu fusese obținută. De fapt, exista pericolul ca liderii militari vecini să pericliteze însăși existența statului. Regiunea apuseană a Balcanilor era pe vremea aceea într-o stare de continuu zbucium și de permanente conflicte războinice datorită faptului că Poarta nu-i putea aduce la ascultare pe notabilii locali. Pe lîngă Ali Pașa din Janina, beii bosniaci și unii albanezi continuau să reziste controlului Constantinopolului, certîndu-se tot timpul între ei. Au
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a-i veni în sprijin și nu era sezon în care să nu-și rezerve câteva „libere” pe o diagramă destul de solicitantă la vremea aceea, tata fiind mecanic de locomotivă. Amintindu-mi de cerința bunicului, mi-am dat seama că zbuciumul lăuntric nu-i fusese zadarnic, noi chiar i-am dat ascultare și-n mersul firesc al lucrurilor, fără prea multă consiliere și cu discreție desăvârșită - așa cum cereau perceptele educației noastre - ne-am ales fiecare drumul în viață. Primul care a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
deși făcuse nenumărate investigații și-n București. Din acel moment, s-a schimbat totul, timpul parcă a încremenit la momentul aflării diagnosticului și ulterior am avut senzația, copil fiind, că începe să-și comprime valențele; a urmat un an de zbucium, de suferință, pe care bunica o ascundea permanent printr-o artă a disimulării absolut fabuloase. A suferit mult, dar de fiecare dată în tăcere și mare demnitate. Boala a recidivat, a pierdut un membru superior ce-i fusese amputat, iar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
am gândit că acolo undeva, între pulberi de stele, Jike s-a întâlnit cu tata și stau acum să savureze plăcerea unei țigări, așa cum o făceau în urmă cu 30 de ani. Din toată configurația traseului nostru universitar, din tot zbuciumul, trăirile noastre și desigur frământările noastre interioare, un episod unic mi-a rămas cel mai aproape de suflet și-l leg fără putere de tăgadă de imaginea și profesionalismul fără echivoc al regretatului domn profesor doctor Băcăoanu Vasile. Poate pe undeva
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ÎNCERCAT ODINIOARĂ, SUNT PESTE TREIZECI DE ANI, să schițez Într-o broșură un ecou aproximativ, unele aspecte, când mai melancolice, când mai Încurajatoare, din formațiunea, lipsurile și aspirațiile unui tânăr trezit Înspre apusul secolului trecut, secol istovit pe atunci de zbucium și prefaceri isto rice, sociale și tehnice, „stupidul“ sau „enormul“ secol al XIX-lea, cum l-a numit Léon Daudet cu apriga lui pană reacționară și Paul Claudel, poetul grației cerești. Voi urmări În paginile ce urmează pe tânărul de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
proprii sau prost asimilate, și neglijându-și pentru astea treburile până la ruină; autoritar cu noi, copiii, până la nedreptate, pentru care mi l-am și Înstrăinat devreme; lăsându-ne Însă, mie și băiatului meu, ca o moștenire de familie, ceva din zbuciumul lui activ și neîncetat, ceva din nepăsarea lui boemă pentru situații și avere, ceva din gustul lui ales pentru trai bun gospodăresc, ceva, dacă nu și mai mult chiar, din severitatea judecății lui, vizibilă pe după sprâncenele și mustățile lui stufoase
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atque optatissima femina, impecabilă făptură până la bijuteria rară a degetului ei mic de la picior, singură ea ar fi putut fi gratificată cu un omagiu deplin și exultant al prietenului nostru, eveniment care l-ar fi salvat, sunt sigur, din tot zbuciumul complexelor lui, de toate chinurile Îndoielilor și ezitărilor lui, l-ar fi Împăcat până la urmă cu sine Însuși și cu natura lui rebarbativă, l ar fi Îmbunat cu lumea, cu prietenii și cu dușmanii - și ni l-ar fi păstrat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fără știrea mea, să chestioneze spi ritul unui mare taumaturg și preot egiptean, Reïs Mu, de care n-ați auzit, desigur, ca și mine, și anume: ce crede el despre Emanoil Bucuța, ca și despre analistul, cam cu anasâna, al zbuciumului acestui om și prieten. Am dinaintea mea, pe un petec de foaie groasă de ambalaj aflată la Îndemâna mediumului și scris cu creionul, abia ținând pas cu păhărelul prea grăbit de pe masă, mesajul de pe cealaltă lume al taumaturgului din a nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]