157,129 matches
-
poezia română tzone e poetul care se spală pe mîini și pe față numai cu apă de lună și care bea ori de cîte ori i se-ntîmplă să moară apă de lună tzone nu e celan tzone nu e foarță zis și șerban nu e popescu zis și cristian tzone e un vulcan activ și foarte periculos pentru limba română de ieri și de azi dar mai ales de azi și de mîine tzone zi de zi căptușește cu capodopere limba
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
se spală pe mîini și pe față numai cu apă de lună și care bea ori de cîte ori i se-ntîmplă să moară apă de lună tzone nu e celan tzone nu e foarță zis și șerban nu e popescu zis și cristian tzone e un vulcan activ și foarte periculos pentru limba română de ieri și de azi dar mai ales de azi și de mîine tzone zi de zi căptușește cu capodopere limba de foc și limba de carne
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
ochi cu rănile tale și cu insomniile tale și cu decepțiile tale cu privire la fiara din om și la omul devenit fiară iisuse apără-mă de pămîntul care cîteodată adoarme în carnea mea și în sîngele meu și doarme dus de parcă zici că-i mort și că sînt mort iisuse nu mai vreau în trupul meu carne de pămînt și sînge de pămînt iisuse nu mai vreau deloc pămînt în gura mea nici viu și mai cu seamă mort iisuse te implor
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
Bătrâni care, cum trec privind, confuz, Femei, își amintesc, din întâmplare, Că lumea, când din ea s-au înfruptat, Cu fructe-o cupă le-a părut pe drum; Și-n gând, printre "pupitre și comptoare", Ce bune-au fost!", își zic, " Ce fin parfum!"1. 2 ianuarie 2007 Copac Copacul cu tulpina-n chip de s, În frig, pe-o margine de trotuar. Sunt ca un fluture - în cale-i ies, În cale-mi iese - într-un insectar. În crengi, un
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
Și Olga alergînd, mai întîi, prin grîu. Apoi, prin vița de vie. Și, la urmă, prin porumb. Oho, dar știu că am alergat ceva. Am transpirat ca un elefant pe muchia junglei. Și foșnește porumghele. Păpușoiul scoate un sunet de zici că-i o morișcă de vînt p-acolo. Sau că, mă rog, cineva chiar plimbă o morișcă nebună printre știuleți. Și aleargă. Și alerg. Barișul roșu i s-a agățat de un știulete verde. Nu, nu c-ar fi vrut
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
roșu. Da, dar ăsta-i cel mai frumos, fără doar și poate. Si aleargă. Și alerg. E mai iute ca mine. Io mi-s mai greoi, sînt ca un taur ori ca un alt animal sălbatic. Nu degeaba ea îmi zice ursul. S-a înfierbîntat. Pun pariu că sudorile curg șiroaie și pe ea. N-ar fi nimic de mirare că, iacă, și pe mine curg. A aruncat mai întîi pulovărul negru, croșetat de maică-sa. E un pulover gros. Da
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
vîrste ude. De sudoare. Pe burtă. În laterale. Curge zeama de la subțiori. Asta, însă, nu face decît să mă ambiționeze și mai tare. Îi văd, înainte, tenișii. Și, pornind din teniși, gleznele. Si, pornind din glezne, pulpele. Bagă, bagă, îi zic, lui, trupului. Lui, hoitului. Și hoitul bagă. Și porumbul sună, sună prelung, ca mirajul în capul unui nebun. Poate chiar în capul meu. Sună, sună, păpușoiule, îi zic. În Ardeal este alintat cucuruz. Cu vorba aia lungă, cîntată, a ardelenilor
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
pornind din teniși, gleznele. Si, pornind din glezne, pulpele. Bagă, bagă, îi zic, lui, trupului. Lui, hoitului. Și hoitul bagă. Și porumbul sună, sună prelung, ca mirajul în capul unui nebun. Poate chiar în capul meu. Sună, sună, păpușoiule, îi zic. În Ardeal este alintat cucuruz. Cu vorba aia lungă, cîntată, a ardelenilor. Dup-dup, se aud pașii ei. Dupăie. Alintă pămîntul cu picioarele ei. Îl face să crape de întărîtare. Olga și-a despletit părul, și are un păr șaten-închis
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
De orice. Să nu se lovească, însă. Să nu o vatăm. Mi-e teamă. Și urlu. Și sar. O plachez ca la rugby. Îmi arunc trupul meu greu ca dintr-o balestră sau balustră, nici nu mai știu cum se zice, dar asta nu mai contează acum, contează aruncare, săritura mea, detenta, spuneți-i cum vreți, spuneți-i oricum. Și o ating. Aproape s-o scap. Dar nu, nu, îmi reușește, pînă la urmă - și o plachez, o agăț de mijlocul
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
împotriva lenei încă nu se votase. I-au trimis scrisori de amenințare, dar leneșul avea o zi de lene totală și s-a șters cu ele undeva, fără să le mai citească. Atunci s-au hotărît să-l spînzure că, ziceau ei, să nu mai dea pildă de lenvie și altora. S-au ales vreo doi, doisprezece, douăzeci și s-au dus la casa leneșului, l-au umflat pe sus, l-au pus într-un camion, că n-aveau car cu
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
aista-i un leneș fără pereche și-l ducem la spînzurătoare să curățim societatea de un trîndav. Uitați, și acum, că îl spînzurăm, zace nemișcat și citește reviste dintre acelea de nici nu le putem pronunța numele. - Alei! Oameni buni! zise cucoana înfiorîndu-se. E păcat să moară, că pare încă în putere. Mai bine urcați-l colea, lîngă mine, în Mercedesul meu, să-l duc la moșie la mine. Eu am acolo o cămară plină de posmagi rămași din vechiul regim
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
regim și niște icre negre, ia, așa, pentru împrejurări grele, Doamne ferește. Și, de, creștini sîntem. A mînca și el posmagi cu caviar pe lîngă casa mea. Dă..., sîntem datori a ne ajuta unii pe alții. - I-auzi, măi leneșule, ce zice cucoana! spuseră oamenii. Îți dă adăpost și posmagi, să tot trăiești, să nu mai mori. Hai, spune: vrei la dînsa pe posmagi și icre negre sau la spînzurătoare? Alege liber, că sîntem în democrație. La care leneșul zise atunci cu
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
leneșule, ce zice cucoana! spuseră oamenii. Îți dă adăpost și posmagi, să tot trăiești, să nu mai mori. Hai, spune: vrei la dînsa pe posmagi și icre negre sau la spînzurătoare? Alege liber, că sîntem în democrație. La care leneșul zise atunci cu jumătate de gură: - Dar muie... ți-s posmagii, cucoană? - Vai de mine, zise ea. Nu-s muieți! Muieți vrei? Îți trebuie ție? Altfel nu poți? - Ba, răspunse leneșul, dacă nu-s muieți, mai bine să mă spînzure. - Ehei
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
nu mai mori. Hai, spune: vrei la dînsa pe posmagi și icre negre sau la spînzurătoare? Alege liber, că sîntem în democrație. La care leneșul zise atunci cu jumătate de gură: - Dar muie... ți-s posmagii, cucoană? - Vai de mine, zise ea. Nu-s muieți! Muieți vrei? Îți trebuie ție? Altfel nu poți? - Ba, răspunse leneșul, dacă nu-s muieți, mai bine să mă spînzure. - Ehei, oftă cucoana atunci, multe păcate-mi fac eu cu tine, leneșule. Dar, decît să merg
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
că am lăsat să te spînzure, mai bine voi muia chiar eu tot ce-oi putea, arză-i focul de posmagi. Oamenii îl urcară pe leneș în spatele limuzinei, lîngă cucoană și plecară mulțumiți c-au scăpat de el. Iar cucoana zise, pipăind mijlocul leneșului: - Să te văd acum, leneșule, cum ți-ai plăti cei posmagi muieți! Dar leneșul era tare de virtute, de, ca omul nemuncit. Încît cucoana, ce era și ea dintre cele tîrtoșe, zise șoferului: - Mînă înainte și să
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
nici cu noțiunea de dreptate, așa cum a fost înțeleasă mai tîrziu, poate în mod greșit. Bunăoară, pentru vina de a fi chemat ploaia, vrăjitorii erau pedepsiți cu moartea, iar pentru a fi provocat seceta, cu o amendă neînsemnată. Asta pentru că, ziceau legiuitorii, seceta usucă doar plantele, în timp ce ploaia prea multă împiedică oamenii să se miște liber pe sub cer. Ceea ce îl șoca pe Agillus era că, în lipsa scrisului, nu exista noțiunea juridică de "precedent". Pentru o faptă pentru care unul era iertat
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
saloane, înfipte-n creierul meu ca ploșnițele și căpușile; în gări, în școli, la poliții, la ministere Portretele Ăleia între Lumini și Sfere, Să cred că Marea Mamă Cibela Mă saltă la piept alăptându-mă drept Pruncul Acela. Doamnă, am zis eu, Nu-mi călcați de-acum pe zeu -în Lăcașul Cel Din Carele Sunt Cântă însuși Orpheu Cu toate cele șapte vieți preschimbate-n cuvânt, Adică în ceea ce „mai de la-nceput a fost", Nu mă creștinați pe mine fără rost
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
limbă ultima fărâmitură cu țipăt Ajunge-voi să mă duc și să mă-ntorc din Egipet De unde am adus Marele Sipet Cu toate Răboajele Tărâmurilor Atlantide Peste care Oceanul tălăuzind se deschide Până la Templele Timpului zălogit în cele trei piramide. Zice-voi: sfârșit-am pâinea, un veac am încheiat Pe Tărâmurile celui dintâi văleat -De-un ciorchine de strugure mustind rămas-am beat -Am ajuns Marele Fecior Făt-Frumos din Focida Care, ca fluturele, părăsindu-și crisalida, Care, ca fluturele, ispășindu-și omida
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
de grâu "Băneasa" Superioară pe naiba, când toți bolnavii planetei Aleargă după tărâțele cu fibre și enzime Care se vând la magazinele bio Mai scump decât deșeul alimentar Din care au fost exilate prin triplă cernere Ulei rafinat de floarea-soarelui, zice eticheta "Filia" Cel mai ieftin sortiment de la angroul "Plus" din Crângași Dar al naibii rafinament când uleiul "Zeus" din Grecia Stors din măsline la rece "prin proceduri exclusiv mecanice" Se vinde de cinci ori mai scump și e recomandat în
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
orz și hrișcă aproape dispărute de la țară Dar cu desfacere de succes în magazinele bio Ca hrană strict organică ecologică Din rețetele naturiste care fac ca Formula AS Să se vândă ca pâinea caldă Ca pâinea neagră și caldă, am zis, integrală și caldă, am zis Care asigură un trafic intestinal normal Prin fibrele naturale eliminate din produsele lor snoabe și cancerigene "Rafinate" pe naiba! "Superioare" pe naiba! De aia 30% dintre americani Se pocăiesc când beau fortrans și bariu pentru
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
de la țară Dar cu desfacere de succes în magazinele bio Ca hrană strict organică ecologică Din rețetele naturiste care fac ca Formula AS Să se vândă ca pâinea caldă Ca pâinea neagră și caldă, am zis, integrală și caldă, am zis Care asigură un trafic intestinal normal Prin fibrele naturale eliminate din produsele lor snoabe și cancerigene "Rafinate" pe naiba! "Superioare" pe naiba! De aia 30% dintre americani Se pocăiesc când beau fortrans și bariu pentru colonoscopie și mărturisesc anual ca
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
Peste smocuri mici de vată îmbibate cu sânge străvechi Când vin surorile să le facă perfuziile în saloane Potrivesc capătul tubului atârnând de punga de pe stativ În branulele de pe brațe deschise ca niște ventuze flămânde Domnul Sofian cu leucemia lui zicea că picură prea rar Glucoza din punga înaltă s-a rugat de călugăriță Să-i facă rost de-o branulă cu diametrul mai mare Leucocitele lui nu mai aveau pic de răbdare Voiau să scape cât mai repede de perfuzie
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
bine că nu! Un persan care venea din India. De-aia avea el atîta muzicalitate în versuri. Era un fel de Eminescu acordeonist al poeziei, domnu' Eminescu ăsta! Știa la țambal. Le avea p-ăstea. Era tare la muzicuță. De-aia zicea el că nopțile-s d-un farmec sfînt și nu-l mai pot pricepe. Oricum, nu pricepem mai nimic dăn Eminescu. Poet ermetic. Și parcă mai pricepe cineva ceva? 3. EMINESCU EVREU. La urma urmei, se prea poate să fi
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
exagerăm: bi. Bisexuali. Astfel se explică de ce Eminescu tot îi cerea scrisorile înapoi. Să nu-l compromită. Scrisoarea a treia - și celelalte. Nu începe scrisoarea unu cu o aluzie vădit sexuală: De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? Lumea zice că erau scrisorile lui Micle, da și lumea, ce să zică? Fiecare încearcă să acopere realitatea. Să ascundă tărășenia. Că nu poți să zici că ăștia doi, scriitori importanți, vorba aia, nenicule, mă-nțelegi? Monșer, nu poți! Te vede Europa
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
scrisorile înapoi. Să nu-l compromită. Scrisoarea a treia - și celelalte. Nu începe scrisoarea unu cu o aluzie vădit sexuală: De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? Lumea zice că erau scrisorile lui Micle, da și lumea, ce să zică? Fiecare încearcă să acopere realitatea. Să ascundă tărășenia. Că nu poți să zici că ăștia doi, scriitori importanți, vorba aia, nenicule, mă-nțelegi? Monșer, nu poți! Te vede Europa. Și Europa stă cu ochii pe noi ca pe butelie. Te
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]