1,901 matches
-
în limbaj comun, asemenea muzicii, în care obiectul simbolizat era una cu simbolul însuși 19. În postmodernism, repertoriul gestual se înscrie în jocul aparențelor, surprizelor, șocurilor, triumfând mai mult estetic decât etic prin efectul spectacularului și imprevizibilului. Corpul uman este pus în scenă ca un ,,corp deschis", ca un vas spațial în mișcare, transformându-se în spectacol, în imagine, în ,,look" care trebuie să atragă necondiționat. Ieșind din umbră, corpul devine model și idol în ,,nuditatea" și ,,masca" sa. Vestimentația mulează corpul, îl
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
creează senzația că gesturile expresive apar involuntar în timpul predării, știind că impresia de spontaneitate atrage atenția elevilor. Dar, este vorba de o spontaneitate calculată, gesturile expresive fiind minuțios pregătite și gândite dinainte de a intra în sala de clasă. Spectacolul persuadării pus în scenă de către profesor cu ajutorul gesturilor expresive este influențat de întreaga imagine, dar și de o vestimentație adecvată. Un profesor poate fi mai credibil și chiar simpatizat de elevi pentru că arată, se mișcă și gesticulează ca atare. Gesturile expresive au valoare atunci când
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
vremuri - cărți, piese de teatru, cântece - sunt mijlocul perfect prin care poate împărtăși unui grup cât mai mare de supuși opiniile sale, fără a mai trece prin cenzura bisericii. Reprezentațiile teatrale de la curte, de un fast impresionant pentru societatea engleză, puse în scenă după tiparele barocului, urmau ad literam indicațiile regelui și ale reginei. Desigur exista și o motivație psihologică: aceea de a-și impresiona curtenii și nobilii parlamentului prin măreția demersului artistic și prin plasarea figurii regelui în centrul atenției. Un punct
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
acestor perspective luând forma unor modele liniare, triunghiulare 47 etc. Astfel, schema cea mai simplă este de tipul: Figura nr. 2. Modelul liniar al comunicării teatrale (1)48 schemă reflectând trei mari instanțe comunicative reperabile în comunicarea-teatru: * autorul creației dramatice puse în scenă autor care reflectă, în opera sa, maniera sa subiectivă de a se raporta la anumite coordonate ale realității obiective, valorificând diferite valențe ale limbajului artistic; * regizorul care pune în scenă, într-o anumită manieră, opera dramatică 49 aleasă, subiectivitatea acestuia
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
trei mari instanțe comunicative reperabile în comunicarea-teatru: * autorul creației dramatice puse în scenă autor care reflectă, în opera sa, maniera sa subiectivă de a se raporta la anumite coordonate ale realității obiective, valorificând diferite valențe ale limbajului artistic; * regizorul care pune în scenă, într-o anumită manieră, opera dramatică 49 aleasă, subiectivitatea acestuia intervenind încă din momentul alegerii și continuând cu maniera particulară de receptare și interpretare a creației dramatice, respectiv cu modul în care alege să reprezinte scenic, sub forma spectacolului, acea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de punere în scenă a unui anumit text dramatic, prin raportare contextualizată la particularitățile publicului-țintă (de exemplu, copii vs. adulți), la coordonatele politice, sociale, culturale etc. ale situației de comunicare teatrală (vezi, de exemplu, actualizări ale creațiilor lui I. L. Caragiale, puse în scenă cu trimitere către aspecte ale politicii actuale sau puneri în scenă ale unor texte clasice folosind, ca fond sonor, creații moderne, actuale, "la modă", iar ca decor piese contemporane etc.); * actorul care transpune, pe scenă, în fața spectatorilor, viziunea regizorului, unicizând
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
interpretează, la ce element de decor/vestimentație l-ar ajuta în asumarea rolului etc.), regizorul poate da feedback explicit dramaturgului, în cazul unei colaborări directe între cei doi, sau implicit în cazul în care un dramaturg își poate vedea creația pusă în scenă, fără a fi colaborat cu regizorul (desigur, există și situația în care decalajul temporal și/sau cel spațial nu-i permit regizorului să ofere feedback creatorului piesei de exemplu, în cazul punerii în scenă a unor piese din alte epoci
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
se raportează la perspectiva regizorului asupra manierei de punere în scenă a unei anumite opere dramatice, aducându-și, însă, și propriul aport la construirea personajului pe care-l interpretează; * relația spectator autor: spectatorul, în cazul în care cunoaște opera dramatică pusă în scenă ca spectacol, se raportează la acesta de pe poziția cititorului care a dat deja o anumită interpretare mesajului operei și care și-a format propria viziune asupra realității reprezentate sub forma creației literare; implicit, compară această viziune cu cea a regizorului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
b) faptele schimb de informații privind anumite situații: Am auzit că ai fost aseară la teatru. Da.; Ce text ați avut de citit pentru astăzi? Prâslea cel voinic și merele de aur.; (c) opiniile: A fost o piesă clasică, însă pusă în scenă într-o manieră modernă, actuală, cu trimiteri către politicienii de azi...; Este unul dintre basmele mele preferate, cu personaje care au caracteristici cel puțin interesante.; (d) sentimentele, reacțiile noastre emoționale: Mă bucur foarte mult că te-am revăzut.; Mă bucur
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
negativ. Teatrul lui Caragiale implică o judecată defavorabilă a societății. 1.3. Activitatea de dramaturg Cariera de dramaturg a lui Caragiale începe cu piesa O noapte furtunoasă sau Numărul 9, care este citită în 1878 înaintea banchetului Junimii. Piesa este pusă în scenă la Teatrul Național în ianuarie 1879. Faima crescândă de dramaturg nu îl pune deloc pe Caragiale la adăpost de greutățile financiare. Ca și Eminescu, Caragiale este obligat să își câștige existența îndeplinind diverse funcții complet nepotrivite cu firea și talentul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Vâlcea. În cele din urmă, în 1884, ajunge funcționar la Regie. Între timp, scrie Conu Leonida față cu reacțiunea, Hatmanul Baltag, în colaborare cu Iacob Negruzzi, și O scrisoare pierdută, citită tot la un banchet al Junimii în 1884 și pusă în scenă în același an, în luna noiembrie, având un succes remarcabil. Urmează, la interval de un an, D-ale carnavalului și, după alți cinci ani, drama Năpasta (1890), care-i încheie activitatea de dramaturg. Comediile lui Caragiale surprind un fenomen de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
vorba de scriitura, de geniul romancierului capabil să ne facă să simțim fizic o epocă istorică, o lume. Totuși, ar mai fi acest roman ceea ce reprezintă el în literatură și în imaginarul nostru, fără întorsătura de situație pe care o pune în scenă? După ce a încercat s-o ucidă pe doamna de Rênal, surpriză, Julien nu mai este același om. Lumea însăși nu mai este aceeași pentru el: "privea toate lucrurile sub o nouă înfățișare". Măruntul parvenit, ambițios și imoral, dă, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mîine. Asimilînd metoda de cercetare transdisciplinară, am încercat să desfacem corsetul lui sau (terțul exclus). Deschizîndu-ne către și (terțul inclus), am expus o teorie "complementară" a lumii. Există două mari moduri de a vorbi despre condiția umană, de a o pune în scenă: modul modern al științelor umane (reamintim că mediul universitar include filosofia printre științele umane) și modul tradițional al artiștilor (poeți, autori de teatru, romancieri, pictori, cineaști...). Am insistat asupra necesității de a elibera domeniul umanului de științele umane, care reduc
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Litere. Scrierile lui N. pot fi împărțite în două mari secțiuni, prima cuprinzând cărțile publicate la Chișinău: culegerile de proză Poteci răzlețe (1987) și Mireasa Domnului sau Schimbarea la față (1989), placheta Memoria cuvintelor (1990) și piesa Loc de iernat (pusă în scenă în 1992 la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani), în timp ce a doua secțiune alătură volumele de poezie publicate la București: Vorbirea care vede (1999), Puncte de sprijin pentru suflet (1999), Recviem pentru inimă de zeu (1999), Cartea Babilonului (1999), Coenaesthesicon (2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
Weissberg, de la "Variety" (EZ, 05.III.2008). Putem compara (3) cu (6), cele două texte având o încărcătură semantică similară (reprezintă, de altfel, amândouă, răspunsuri la aceeași întrebare, din aceeași anchetă), dar o retorică diferită (în (3), coordonat disjunctiv, se "pune în scenă" o alegere aleatorie, în care e antrenat și destinatarul: "Pe oricine ai alege din listă, e valabilă aceeași observație" - în timp ce în (6), coordonat copulativ, informația este prezentată neutral, din punctul de vedere strict al emițătorului, destinatarului revenindu-i simplul rol
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
sumă de condiții conduce (pe baza imperativelor relevanței și ale economiei expresive) la sugestia (de tipul "implicatură generalizată"19) unei expectații de restricționare a condițiilor în care conținutul propozițional al regentei se actualizează, expectație contrazisă de aserțiune. Enunțului i se "pune în scenă" astfel un cadru "conflictual", prin postularea implicită a unor așteptări fictive din partea alocutorului, așteptări care să poată fi contrariate. Or, expresiile CI de care ne-am ocupat sunt promovate în discursul public, în special cel mediatic, care-și asigură audiența
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
comediile Domnul Decan (1939), Egoistul (1939), un ,,pretext dramatic pentru meditațiune” intitulat Piele de cerb (1937) și tragedia Oglinda fermecată sau Divina recreațiune (1944). Cea mai importantă piesă este Tudor Ardeleanu, singura, de altfel, care se pare că a fost pusă în scenă. Personajul principal este un idealist absolut, șeful ,,partidei tradiționale”, care vede pretutindeni valori ireductibile, precum binele și adevărul, și își exercită voința de a împăca utopic idei mai vechi cu altele noi și chiar reușește în oarecare măsură. Eroul își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
Am lăsat acest text aproape neprelucrat, cu anumite accente umorale și cu câteva omenești subiectivități pe care, din principiu, le evit în eseistica mea, doar pentru a nu contraface efectul de real pe care acest jurnal ad-hoc încearcă să-l pună în scenă. Pentru că, totuși, personajele și situațiile descrise aici sunt cât se poate de reale. Vezicant de autentice și contemporane! Iar pentru că, din fericire, "epoca Băsescu" tocmai s-a încheiat cred că felia de timp surprinsă aici este suficient de reprezentativă ca să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și la Roma, ieșenii fiind singurii invitați din țară să descopere această formă nouă de exprimare artistică a teatrului realizat prin intermediul artelor circului. Spectatorii nu vor vedea o reprezentație obișnuită, ci vor putea urmări, în premieră în România, câteva povești puse în scenă de acrobați și artiști de talie mondială. Nu numai noutatea absolută, dar și adresabilitatea mai largă fac din acest gen o experiență cu succes european pentru un public divers, iar asocierea Primăriei la un asemenea eveniment nu i-ar aduce
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și a dozajului unic de geniu și eroare, de întâmplare și suspans, de măiestrie tehnică și dârzenie, de omenească slăbiciune sau magie dumnezeiască pe care aceste bătălii imprevizibile (cu rezultat impredictibil, adică), între 22 de gladiatori milionari, dar singuratici, le pun în scenă spre sfâșietoarea bucurie a fanilor sau spre uimita plăcere a neofiților curioși. Acum e o mașinărie perfectă de show din care, spre eterna noastră delectare, singurul lucru pe care nu-l putem prevedea este rezultatul și unde, între anumite limite
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a unui histrion neobosit. În fond, destinul poetului autentic este să se expună neîncetat pe sine, să se lase condus de inspirație, să fie canalul, portavocea, trâmbița, solul și îngerul acelei vibrații speciale pe care, din asonanțe și metafore, o pune în scenă poezia. Când a fugit de acasă, din Slobozia natală, către București, era, așa cum ni-l arată niște imagini tulburătoare ale televiziunii române de atunci, un licean rebel, mânat de pathos și iubire, ale cărui buze răscoapte, dătătoare de fiori damelor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de oameni se ridică în picioare în urale. Și rămân așa, mai mult de un sfert de oră, cât durează uluitoarea sugestie că muzica este singurul limbaj care ne pune în contact cu extratereștrii (cei care, bineînțeles, prin radiația albastră pusă în scenă de lighting designer-ului trupei Pink Floyd, Marc Brickman, și, prin efectele de sunet de pe slide guitar, răspund și ei la finalul piesei, în delirul asistenței). Vizionare și audiție plăcute! 23 iunie 2011 Oricât m-aș declara eu greu de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
modele clasice: un Oedip altfel, care nu se confundă cu cel mitologic (Oedip salvat, 1947), o replică feminină a lui Don Juan (Dona Juana, distinsă în manuscris cu Premiul „E. Lovinescu” în 1947, jucată în 1968) ș.a. De altfel, autorul pune în scenă de regulă doi parteneri, ca în oglindă, unul fiind replica subtilă a celuilalt. Scris pentru scenă, acest teatru rămâne totuși poetic, cu o tensiune ce vine din filonul lui tragic. În poezie acesta e triumfal, înalt, în vreme ce în teatru este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
scenariul radiofonic în versuri Jocul fulgilor. În 1939, cu sprijinul lui N. Iorga, i se joacă piesa La furcărie pe scena Teatrului Ligii Culturale, iar în 1940, pe scena Teatrului Național Studio, poemul dramatic Dochia. În stagiunea 1967-1968, i se pune în scenă la Teatrul „Barbu Delavrancea” din București piesa Miorița, care, publicată în 1966, constituie și debutul său editorial. Debutase ca poet în 1935, în revista „Ortodoxia”, cu poezia Pământ și cer. A colaborat la „Vremea”, „Gândirea”, „Dacia rediviva” (cofondator), „Convorbiri literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
oraș. Indienii Kayapo din Amazonia, în ținută rituală festivă, manifestă la Altamira sau Brasilia împotriva violărilor de teritoriu și își înregistrează video "actualitățile" lor. Rezistența la islam a populației Kalash din Hindoukouch și a dogonilor din Bandiagara este cu grijă pusă în scenă pentru a păstra resursele turistice din aceste regiuni. Departe de a încarna perenizarea unei culturi opace la schimbare, aceste două grupuri stau mărturie numai pentru starea societății respective în momentul observației. Combinată cu alte metode, descrierea etnografică apare ca o
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]