19,793 matches
-
după puțin timp va reveni la suprafață. Dacă înoată de-a dreptul către plajă, e semn că insula e nelocuita, în schimb, dacă rămâne în larg, înseamnă că există oameni pe insulă, și atunci nu se va apropia decât după căderea întunericului. Așteptară atenți și cu sufletul la gură, pana cand Vetéa Pitó, care se cățărase până în vârful catargului principal, le arăta capul micuț al țestoasei, care găsise o trecătoare în reciful de corali și înota liniștită înspre interiorul lagunei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din resturile navelor dușmane, care încă mai pluteau în jurul lor. Așezară în ea resturile celui mai iubit dintre căpitani, îl împodobiră doar cu centura regală de pene galbene, pe care Miti Matái o merită mai mult ca oricine și, la căderea serii, lașară că nava improvizată să pornească înspre locul unde apune soarele, căci acestea erau funeraliile pe care le meritau cei mai mari navigatori. Tané, zeul mării, avea să-l conducă direct în fața tatălui său, Marele Taaroa, creatorul tuturor lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
el fără să-l privească, fără să se oprească, fără altă grijă decât aceea de a nu-l călca în picioare în mersul lor grăbit, atenți doar să evite încă o problemă pe lângă alte milioane de probleme. Zorii zilei și căderea serii în oraș au fost întotdeauna cele mai proaste momente ale lui. De dimineață, în drum spre slujbă, cu frigul și cu somnul, iar la căderea serii, înspre casă, cu oboseala și tristețea. Dar în selvă, acestea erau cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
doar să evite încă o problemă pe lângă alte milioane de probleme. Zorii zilei și căderea serii în oraș au fost întotdeauna cele mai proaste momente ale lui. De dimineață, în drum spre slujbă, cu frigul și cu somnul, iar la căderea serii, înspre casă, cu oboseala și tristețea. Dar în selvă, acestea erau cele mai bune ore. Blândul răsărit de soare, plin de parfumuri și de o lumină atât de curată, și asfințitul, cu cerul colorat într-un roșu intens, papagalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era nici un alt zgomot, decât un picurat furios, și nici un alt miros, decât cel de pământ ud. Maimuțele dârdâiau pe ramuri, papagalii păstrau tăcerea, întristați, și dintre viețuitoarele junglei, doar rațele și stârcii dădeau un semn de viață. Uneori, la căderea serii, ploaia blândă se transforma în furtună și lumea părea că a înnebunit, cu trăsnete brăzdând orizontul ca niște furii strălucitoare, fulgere iluminând pădurea și tunete zguduind coliba, de la acoperiș până la temelie. Un fulger căzu pe un „angelim“ de optzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu picioarele diforme, mergea cu un pas sigur prin desișuri, mereu spre Nord-Vest, fără ajutorul busolei, călăuzit de un instinct tainic care îl conducea direct spre obiectiv, chiar și în acel nesfârșit labirint cu arbori identici cu alți arbori. Odată cu căderea serii, indianul se opri într-un luminiș, căută ramuri de chonta și frunze de bananier și începu să pregătească un mic adăpost. Aprinse focul cu ajutorul a două bețe și frunze uscate, împărți cu el o cină frugală cu manioc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de întoarcere, până când, în a treia zi, ajungând deja în lagună, îl opri cu un gest, când o lua pe cărarea spre colibă. Îi arătă o deviere spre Sud: — Yubani-i vor să vorbească, spuse el. Îl urmă în tăcere. La căderea nopții, ajunseră pe malul unui igarapé, intrară adânc în labirintul unui desiș de mangrove și dădură pe neașteptate peste primele colibe ale satului, ceva mai mult de douăzeci, fără pereți, cu acoperișuri de nipa ce coborau aproape până pe pământ. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nor și apa cafenie și murdară care târa o Infinitate de trunchiuri sau de arbuști verzi. Și o căldură de cuptor. Căldură, la soare, și căldură, la umbră. Căldură, ziua, și căldură, noaptea. Căldură, în zorii zilei și chiar la căderea nopții, pentru că pe râul larg San Pedro nu bătea nici o adiere de vânt, iar soarele îi pedepsea apele, care îi restituiau înmulțit sclipirile. Acolo, nu domnea penumbra liniștită a desișurilor din pădure, ci de la suprafața apei râului se înălța, de pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
moi ca niște baloane dezumflate, rămășițe respingătoare pe care le așezară din nou pe butucul de lemn. Kano luă țeasta negrului, alt războinic, pe cea a lui Lucas, și la unison le aruncară tot pe deasupra capetelor privitorilor și auziră lovitura căderii lor în apă. Xudura își reluă acum cu și mai multă furie insultele la adresa pieilor jupuite, iar strigătele și vânturile lui fură acompaniate de un fel de dans frenetic și ațâțător, strigând cerului și cerând să cadă asupra sa toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
grenadele asupra selvei dimprejur, căutându-i pe fugari. Nu reușiră decât să sfârtece mai multe maimuțe, pentru că bombele explodau în aer, izbindu-se de ramurile copacilor. Apoi, aparatul se îndepărtă spre locul de unde venise și liniștea reveni în selvă odată cu căderea serii. Se înnopta când începură să sosească războinicii. Distanța de la care trebuie că auziseră exploziile probabil că a fost într-adevăr nemaipomenită, pentru că alergaseră toată ziua și doar cei mai puternici ajunseră în sat înainte să se întunece. La lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
s-a atins apogeul, ne aruncăm în prăpastie. Își scoase ochelarii și își frecă ochii cu un gest de oboseală. Istoria demonstrează de câte ori am căzut, iar tehnica ne aduce la cunoștință că nu ne vom putea reveni dintr-o nouă cădere, pentru că am ajuns la sfârșitul posibilităților noastre. Căută cu calm o batistă și începu să-și șteargă încet ochelarii. Eu sunt încredințat că mai curând sau mai târziu, Omenirea își va da seama la ce se expune și va încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rămîn absenți să nu fi auzit? hohotul ei de rîs sună stingher și umilit se uită aproape speriată cînd la mine cînd la el În clipa asta sînt cu totul de partea doamnei Oprișan cîtă distanță și cît refuz În căderea acestui oblon Între tine și celălalt și ea acolo neînțelegîndu-și greșeala și așteptînd Încă aplauzele măcar un zîmbet de politețe o apreciere cît de mică pentru vorba ei de duh ...doar e bărbat, ce pizda mă-sii! o fi gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o pereche de pantaloni noi. Acum două ore mîncam banane și băteam magazinele de pe Mariahilferstraße. Văd coșul cu capac În care stau cobaii mici. Gheruțele zgîriind Împletitura de nuiele, botișorul lor roz ieșind o clipă la marginea coșului și brusc, căderea capacului care-i Împinge din nou la fund, În Întuneric. Ce noroc! CÎnd te gîndești că putea să fie mai rău. Reînvățăm Împreună denumirile lucrurilor. Acesta este televizorul, aceasta e biblioteca, aceasta e mașina de scris. Repetă după mine: Televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
presimțirile amăgindu-mă, un desfrîu de confuzii și fiecare strecurîndu-se insidios În capsula unui cuvînt. Aș Înșira acum un pomelnic de nume Ramona, Adolfo, Giuliamo, Dorothy, Hroswitha, vorbe neutre, atît de discrete, de vide, asemenea unor sunete acvatice, eoliene, asemenea căderii unei picături de ceară În vis. Aș Înșira acum un pomelnic de nume pentru că ele nu m-ar obliga să ajung nicăieri, să deschid o ușă, să aprind o brichetă. Și iată aceste aripi ca două sugative mari desfășurate deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o mînăstire de maici catolice din Ordinul Ursulinelor. Sibiul acelor ani a rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam Într-un fel de tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
reflectoarelor tineri și superbi și fără complexe și micul Daniel ne-a spus o poveste ca o ploaie subțire de sînge albastru căzînd peste Țara Sin. „da, Rousseau s-a aruncat pe fereastra de la balconul În stil empire și-n cădere pînă jos Van-Gogh a continuat să picteze munți de creieri de pasăre și de creieri de flori și numai morminte de grîu și numai morminte...“ „Îndrăgisem un perete Înalt pe care urca iedera“ - Întrerupse tăcerea Nino cu glasul lui moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de o secundă. — Parcă era o gaură în perdeaua de tăcere. — Mișto, am zis. Antisunet. Clio se uită la mine. — Iar Dusty, spune Jane băgându-se din nou în discuție. Când ne-am mutat, am crezut că o să aibă o cădere nervoasă. — Dusty? întrebă Clio. — Pisica noastră. E bătrână, era a strămătușii lui Paul. E o siameză și e destul de sensibilă. Jane vorbi o vreme despre Dusty, povesti vreo două întâmplări hazlii cu pisici pe care nu mi le amintesc. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
podea, covor, conceptul, senzația, forma cuvintelor în mintea mea se frânseră toate în momentul impactului, și o ploaie de senzații, texturi, bucăți de amintiri, litere și foneme săriră în lături când am amerizat. M-am scufundat, adânc, purtat de forța căderii și absolut fără nici o idee, imagine sau amintire a oxigenului sau respirației. Am ieșit la suprafață tușind, icnind după aer, după ideea de aer. O vagă amintire fizică a realității podelei supraviețuise, dar acum mă legănam, pluteam și încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
față ar trebui să conțină: x 4 dictafoane cu redare continuă și adaptori AC x 4 casete preînregistrate x 4 cabluri prelungitoare de 8 metri x 1 adaptor de priză cu patru ieșiri x 16 baterii AA, în cazul unei căderi de curent sau al folosirii în aer liber Mod de funcționare: Funcția acestui echipament este aceea de-a genera o buclă conceptuală non-divergentă. Cu alte cuvinte, un cerc închis, un flux de pură și singulară asociere trecând de la un dictafon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
m-am conformat, el atinse repede ștecărul de vârful ei metalic. Imediat, imprimanta se puse în funcțiune, clac-clac-vâjâind în legea ei, aruncând foaie după foaie peste bord, în apă. Fidorous se întinse peste balustradă și prinse a treia pagină din cădere, dându-mi-o mie. Era povestea mea, cuvintele pe care le scrisesem eu în aer cu pensula noaptea trecută. — Arunc nada în apă, zise doctorul, mulțumit de sine însuși. Cu puțin noroc, ludovicianul va prinde mirosul și-l va urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Terorizat, canarul se găinățase pe canapea, pe urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski făcu o nouă Încercare. De data asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându-și de bine de rău căderea, pasărea izbutise să aterizeze Într-un balcon, la blocul de peste drum, cinci etaje mai jos. Michel trebuise să aștepte Întoarcerea locatarei, sperând din suflet că nu are pisică. Află că fata era redactor la 20 Ans; trăia singură și venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
geometriei de către Euclid, acum trei mii de ani. După-amiaza, stă În grădină. Sprijinit cu spatele de cireș, În pantaloni scurți, simte covorul elastic al ierbii. Simte căldura soarelui. Lăptucile absorb căldura soarelui; absorb de asemenea apă, Michel știe că la căderea serii va trebui să le ude. Continuă să citească Tout l’Univers, sau cărți din colecția Cent questions sur; Michel absoarbe cunoștințe. De asemeni, pleacă adesea cu bicicleta pe drumurile de țară. Pedalează din toate puterile, umplându-și plămânii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mici; reveneau În dormitoarele lor cu o victimă, uneori cu două, după care Începea distracția. Spre sfârșitul lunii decembrie, Jean-Michel Kempf, un băiat slăbuț și fricos venit la Începutul anului, s-a aruncat pe fereastră ca să scape de torționari. Deși căderea putea să-i fie fatală, avu noroc să scape cu fracturi multiple. Glezna era făcută zob, abia i-au scos țăndările de os; s-a constatat că avea să rămână schilod. Cohen organiză o anchetă generală ce-i Întări bănuielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
angoasate, probabil seropozitive. Însă oricum, la două femei pentru un bărbat, avea o șansă; cu puțin noroc, putea să pârlească chiar două. Din punct de vedere sexual, anul Începuse bine pentru el. Sosirea târfelor din țările estice avu ca efect căderea prețurilor, acum găseai ușor o relaxare personalizată la 200 de franci, față de 400, În urmă cu câteva luni. Din păcate, În aprilie Își bușise mașina, iar pentru că vina fusese a lui, trebuise să plătească toate reparațiile. Banca Începuse să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o făceau din moși-strămoși. Curajos, Bruno Încerca să intre În ritmul sonor al demonstrației, când deodată se simți dezechilibrat de vecina din dreapta. Bețivanca, hipnotizată, era pe cale să se năruie ca un mal. Bruno Își desprinse mâna, dar nu putu evita căderea și se pomeni În genunchi lângă hoașca răsturnată pe spate, care se vânzolea pe tatami. Yoghina se opri o clipă pentru a constata cu calm: — Da, Jacqueline, faci bine că te-ntinzi, dacă așa Îți vine. Cele două păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]