17,897 matches
-
et Thisbé), din 1621, uzează de un artificiu scenic pe care el îl găsește grosolan. Un perete, care apare și dispare odată cu cei doi amanți, ar trebui să delimiteze cele două camere ale lor și să figureze spațiul ce-i desparte. Când peretele este scos, se presupune că scena este transportată altundeva pentru ca alte personaje, care nu împart aceleași locuri, să poată interveni în discuție la rândul lor. Un astfel de procedeu nu poate decât să șocheze, prin neverosimilul lui, gustul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fanfaronii, doctorii etc. Aceasta avea efect prin starea de spirit plină de veselie a oamenilor de o condiție superioară celor văzuți în comediile lui Plaut și Terențiu, care nu erau decât negustori", declară el în Examenul la Mélite, în 1660. Despărțind comedia de farsă începând din 1630, Corneille pregătește calea pentru comedia rafinată a secolului al XVIII-lea, pe care Boileau o dorește în 1674, în Arta poetică, în care face elogiul unui comic profund. "Le comique, ennemi des soupirs et
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apogeu. În ciuda diferențelor majore dintre tragedia antică și tragedia clasică, clasicismul conservă un anumit număr de condiții formulate de Aristotel pentru ca personajul să fie demn de a intra într-o tragedie. Trebuie, vom vedea, ca o anume distanță să o despartă de spectatori. Trebuie, de asemenea, ca diferiții protagoniști să fie legați prin relații de alianță și ca eroul să fie oarecum pătat de o oarecare posibilitate de a face greșeli. 7.3. Un personaj îndepărtat de umanitatea medie Distanța necesară
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu și-a dat osteneala să teoretizeze, dar ne-a dezvăluit întâmplător, într-o replică, punctul său de vedere. În Poveste de iarnă, la începutul actului IV, pentru a explica publicului că s-au scurs șaisprezece ani în antractul care desparte actul III de actul IV, el arată timpul sub forma unui personaj alegoric, și-l face să pronunțe, sub formă de prolog, următoarele cuvinte: "Timpul. Eu care unora le plac, care pun pe toată lumea la încercare, în același timp bucurie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai bine, el de asemenea." Fie că ești cel care compune, fie că ești cel care joacă, nu vă mai gândiți la spectator mai mult decât dacă nu ar exista. Imaginați-vă, pe marginea teatrului, un zid mare ce ne desparte de parter; jucați ca și cum cortina nu s-ar ridica." Teoreticienii clasicismului, mai ales d'Aubignac 28, își manifestau deja dorința de a crea pe scenă o acțiune autonomă, ruptă de universul spectatorului. Abstract în secolul al XVII-lea, deși concretizat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
totul, sau, ceea ce este același lucru, o aptitudine egală pentru tot felul de caractere și de roluri." Privindu-se jucând, comediantul este o ființă dublă, care trebuie să se străduiască să-i ascundă spectatorului această dedublare 41. Un abis îl desparte de personajul său. Diderot o ia ca exemplu pe D-ra Clairon, căreia i-a observat timp îndelungat jocul, pentru a-și sprijini argumentația. "Ce joc mai perfect decât cel al lui Clairon? Totuși urmăriți-o, studiați-o, și veți fi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comedianților dell'arte care toată viața încarnează un singur tip. În piesa aceasta, care capătă aspectul unei comedii de comedianți, Goldoni arată că este obligat să dea înapoi și să le îngăduie actorilor masca de care unii reușesc să se despartă cu greu. De aceea Goldoni nu-și precupețește laudele față de actrițele care, datorită inteligenței și talentului lor, i-au permis să realizeze reforma. Este în special cazul a două actrițe de la Teatrul Saint-Ange, care îl angajează între 1748 și 1753
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dând intrării actorului pe scenă caracterul unei veritabile apariții. 3.2. Distanțarea brechtiană Scrierile despre teatru reunesc esențialul operei teoretice a lui Brecht (1898-1956) care a fost în același timp autor dramatic, regizor scenic și teoretician. Din cauza evenimentelor politice care despart Franța de Germania timp de mai multe decenii, venirea fascismului începând din anii treizeci, apoi al doilea război mondial, Brecht nu este descoperit în Franța decât în 195041, cu reprezentația la Noctambuli a piesei Excepție la regulă. Gaston Baty, cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cuplului?, subiecții au răspuns conform Tabelului 79. Ce ați face dacă s-ar întâmpla ca partenerul dvs. să aibă relații sexuale în afara cuplului? % Aș accepta 11,1 L-aș pune să aleagă între mine și cealaltă 33,2 M-aș despărți 47,9 Altă situație 7,7 Total 100 Tabelul 79. Atitudinea față de o posibilă relație sexuală în afara cuplului Majoritatea respondenților, 47,9%, declară că o relație a partenerului în afara cuplului ar provoca disoluția cuplului și doar 11,1% din respondenți
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
partenerului în afara cuplului ar provoca disoluția cuplului și doar 11,1% din respondenți ar accepta o asemenea situație. În Figura 57 se observă că bărbații sunt semnificativ mai puțin dispuși să accepte infidelitatea partenerei. 51,2% din bărbați s-ar despărți de parteneră și numai 9,8% ar accepta situația comparativ cu femeile care în 44,7% din cazuri s-ar despărți și în 12,5% din cazuri ar accepta infidelitatea partenerului. Figura 57. Variabilitatea pe sexe a atitudinii față de relațiile
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
se observă că bărbații sunt semnificativ mai puțin dispuși să accepte infidelitatea partenerei. 51,2% din bărbați s-ar despărți de parteneră și numai 9,8% ar accepta situația comparativ cu femeile care în 44,7% din cazuri s-ar despărți și în 12,5% din cazuri ar accepta infidelitatea partenerului. Figura 57. Variabilitatea pe sexe a atitudinii față de relațiile sexuale în afara cuplului Atitudinea față de relațiile în afara cuplului (analiza de clusteri) Analiza de clusteri în clase latente indică faptul că subiecții
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
declară că o relație a partenerului în afara cuplului ar provoca disoluția cuplului și doar 11,1% din respondenți ar accepta o asemenea situație. Bărbații sunt semnificativ mai puțin dispuși să accepte o asemenea situație 51,2% din bărbați s-ar despărți de parteneră și numai 9,8% ar accepta situația, comparativ cu femeile, care în 44,7% din cazuri s-ar despărți și 12,5% din cazuri ar accepta infidelitatea partenerului. Analiza de clusteri în clase latente indică faptul că subiecții
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
asemenea situație. Bărbații sunt semnificativ mai puțin dispuși să accepte o asemenea situație 51,2% din bărbați s-ar despărți de parteneră și numai 9,8% ar accepta situația, comparativ cu femeile, care în 44,7% din cazuri s-ar despărți și 12,5% din cazuri ar accepta infidelitatea partenerului. Analiza de clusteri în clase latente indică faptul că subiecții din eșantion pot fi în mod satisfăcător clasificați ca aparținând unui model cu trei clusteri. Clusterul 1, format din 48,3
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
și insinuant, intenția de nesupunere și tentativa de rupere a relațiilor de vasalitate față de Imperiul Otoman, precum și emisiunea unor monede de aur, toate acestea fiind dovezile unei Îndrăzneli nelimitate: Adevăr e c-ai chitit/Pan a nu fi mazilit/ Să despărți a ta domnie/De a noastrămpărăție?/ Că de mult ce ești avut/Bani de aur ai bătut,/Făr-a-ți fi de mine teamă,/Făr-a vrea să-mi dai seama." Intuind sensul și gravitatea acuzațiilor, precum și pericolul care-l pândește, Constantin Brâncoveanu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
zahărului (zaharozei) din sfeclă. Extracția zahărului din tăieții de sfeclă, are loc prin procesul de difuzie, cu apă. La bază, stau legile generale ale osmozei, și anume: când două faze diferite A și B, dar solubile una în alta, sunt despărțite printr-un perete impermeabil se observă că dizolvantul (apa), va străbate prin membrană, împrăștiindu-se în soluția concentrată, iar moleculele soluției concentrate, se vor deplasa prin peretele permeabil împrăștiindu-se în dizolvant (apa de difuzie). Deplasarea moleculelor are loc, până când
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
în 1981. A mai colaborat la „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „România literară” ș.a. Din 1997, este redactor-șef al revistei „Viața românească”. Intimitatea verbului anunță un lirism reflexiv, retractil, livresc, abstractizant, de care autorul nu se va despărți nici în volumele următoare. Temele predilecte sunt destinul, dragostea, cunoașterea, adevărul, memoria, existența/inexistența, moartea, timpul/eternitatea, jertfa, idealul/realul, tăcerea/cuvintele, toate puse interogativ sub semnul principiului coincidenței contrariilor („Drumul în sus și drumul în jos, sunt unul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
slavul bystru, înseamnă și "repede" dar și "limpede", sensuri ce se regăsesc ca atare în hidronimia minoră; de exemplu Repedea, afluent pe Bistrița năsăudeană, Limpedea pe cea nemțeană. În sudul țării, prin contact direct cu sârbi, bulgari și turci, Dunărea nedespărțindu-ne, dimpotrivă, înlesnindu-ne legăturile, am preluat cuvinte legate de ape, precum gârlă, crac (braț), șipot (izvor), de la bulgari; iar bunar (fîntînă) și ierugă (iazul morii) de la sârbi. Afluentul Vedei, Teleormanul, își are numele (ca și județul) de la denumirea turcă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
azotat de plumb,iar în ultima puțin acid clorhidric.Lăsați sticluțele nemișcate timp de câteva zile,urmărind însă racțiile care se petrec și veți fi încântați. Astfel în prima sticluță hidroxidul de sodiu a colorat gelatina în roșu și a despărțit-o în fâșii;în a doua va apărea un inel galben(așa zisul galben de crom),iar în a treia se va produce hidrogencu „incandescență),va fi experiența cea mai frumoasă. 4.CERNEALĂ INCOLORĂ Pe o foaie de hărtie albă
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
elegante, percepute ca realități vitale, nu doar grafice, după cum o indică faptul că ființele animate sunt reprezentate mutilate pentru a nu fugi din inscripție și pentru a nu dăuna mortului (astfel, șerpii sunt reprezentați În două bucăți, cu semnul sabiei despărțind capul de coadă). Textele Sarcofagelor sunt Înscrise cu stilul pe pereții locuințelor funerare și nu au nevoie de spații largi sau de personalul specializat de care au putut dispune suveranii. Hieroglifele sunt trasate În forme rapide, cursive, reduse la adevărate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îngroapă adânc rădăcinile În epoca miceniană precedentă, dar după secolele Întunecate noua civilizație apare ca un mozaic multicolor de culturi locale, rod, mai mult decât evoluție, al unei complexe serii de transformări și de revoluții. Lunga și Întunecata etapă ce desparte Înflorirea cetăților de distrugerea palatelor miceniene ascunde În ea embrionul din care se vor ivi formele religiozității grecești ulterioare. Multe nume ale zeităților prezente În panteonul micenian sunt păstrate, dar multe dispar. În unele cazuri, locurile de cult Își mențin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anterioritate titanică primordială În care o situa Hesiod. Zeități „tinere”, ceilalți zei din a treia generație prelungesc, În schimb, acțiunea ordonatoare a lui Zeus, de care sunt legați prin descendență genetică, și o extind În lumea omenească, sporind distanța ce desparte prezentul de momentul haotic al originilor. Și ei sunt forme desăvârșite și complete, ca Apolloxe "Apollo" și Artemisxe "Artemis", fiii lui Zeus și ai Letei, amândoi Înarmați cu arc. Semănător al morții și zeitate oraculară, dar și terapeutică, cu puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În timp Zeus Boulàios și Atena Boulàia vegheau asupra lucrărilor sfatului, Bulè. Templele Însele deveneau locuri menite exercițiului dreptății. Dar dacă zeii Își aveau casa În cetate și celebrarea cultelor lor contribuia la cimentarea structurii sociale, distanța ireductibilă care Îi despărțea pe nemuritori de muritori se accentua, erodând, În mod paradoxal, concetățenia dintre oameni și zei pe care Însăși polisul părea să o realizeze. Cetatea năzuiește mai mult să exorcizeze decât să invoce intervenția divină, reclamată numai În legătură cu cel care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
actul decisiv al sacrificiului roman al unui animal. În acest punct, În ritualul lui Cato există un fel de „ritual inversat”. Două unități care par strict unite Între ele, tăierea și ofranda organelor interne adusă zeiței Ceres (prosecare - porricere), sunt despărțite de o a doua ofrandă a unei turte sfințite. În acest proprium al lui Cato nu sunt numite trei faze generale: pregătire-masă-reparație succesivă (după consumarea mesei). În faza pregătitoare animalul este ales, curățat, Împodobit; cei Însărcinați cu sacrificiul și participanții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se mișcă sau care sunt sau nu fericiți și virtuoși sunt, tocmai din această cauză, supuși schimbării și vremelniciei; prin urmare, sunt supuși morții, deși faptul de a fi „ne-muritor” (im-mortalis) este chiar cel dintâi atribut religios care Îi desparte pe zei de muritori. De aceea chiar și grija zeilor (cura deorum) și providența lor sunt suspecte din punct de vedere filozofic; axiomele relative la legea naturală, la necesitatea ordinii universale și la necondiționata libertate de decizie a omului nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mithra și Vayu, cărora le sunt Închinate două mari imnuri. Unica referire oarecum relevantă este cea din Wid¶wd³d 19, 29, În care sunt menționate „căile create ale timpului”, ca drumuri pe care sufletele defuncților Înaintează spre „puntea Celui care Desparte” (cf. mai jos, subcapitolul 2.8): aceasta se referă, așadar, la funcția naturală a timpului (avesticul Zrvanxe "Zrvan") În escatologia individuală, ca final al vieții pe pământ. În ceea ce privește mărturia lui Eudemos, aceasta dovedește doar că În epoca ahemenidă se ajunsese
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]