KorAP: Find »[drukola/base=drag & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...709 710 711 ...804 >

20,085 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748

povestea vieții tale? Te-ai născut cu o carte de povestiri de Cehov legată de mână? Mama ta a primit un mesaj de la Borges la nașterea ta? Cum te-ai decis "să te faci" scriitor? Sau cine te-a convins...? Dragă Adrian Alui Gheorghe, mă tem că-i voi dezamăgi pe cititorii revistei " Conta", în sensul că nu-i voi face nici să râdă, nici să plângă, și-apoi nici n-am să încerc, mă îndoiesc că voi găsi tocmai la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
în literatura de azi, poetul și prozatorul? E poezia secretul din buzunarul de la piept? Scriu despre cărți de poezie pentru că sunt cititor pătimaș al cărților bune de poezie și pentru că am mai mulți prieteni poeți decât prozatori. Regula jocului acum, dragă Adrian, este aceea că tu pui întrebările, iar eu trebuie să răspund. Dar aici tu știi răspunsul mult mai bine decât mine. Astăzi, hotarul dintre poezie și proză este mai subțire decât pânza de păianjen. Este adevărat că prozatorul trece

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
asta am făcut eu cele trei lucruri cică obligatorii: am făcut o casă; am făcut nu un copil, ci doi; am plantat nu un pom, ci o întreagă livadă plus o boltă de viță. Și nu mai plec de aici, dragă Adrian, pentru că am descoperit că există la Curtea de Argeș la fel de multe oportunități de a te afirma și de a te rata ca și la București. Ce carte din literatura lumii ai fi vrut să scrii...? Ce ai fi făcut după scrierea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
de când mă știu, unele dintre ele stând în mintea mea așa cum stau cărțile în rafturi. (Revista "Antiteze", nr. 3, 2003) Gellu DORIAN la 60 de ani Orizonturile mele literare au fost și sunt cărțile. În afara lor, ca scriitor, aș rătăci...! Dragă Gellu Dorian, la 60 de ani, pe care tocmai i-ai împlinit, ești un scriitor care nu mai poate da înapoi din fața destinului. Ai ajuns la nivelul de sus al tuturor posibilităților personale, te-ai exprimat în toate genurile, ai

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
valoare. Prin urmare, dacă e să iau în serios întrebarea ta, nu am ajuns la "nivelul de sus al tuturor posibilităților personale". Am încă rezerve imense pentru a ajunge și acolo. Da, dacă e să o luăm pe cealaltă pistă, dragă Adrian, am încercat mai toate modalitățile de exprimare literară. Ca de altfel așa cum ai făcut și tu. Scriu poezie. Scriu proză, scriu teatru, scriu eseu, critică literară, ba am scris și publicat reportaj, am făcut gazetărie am scris peste o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
în altul...! De ce o spun? Pentru că dacă nu era țărm erai demult plecat. In ceea ce privește cea de a doua secvență a întrebării, orice eșuare e, de fapt, o împlinire. Cum te simți, din această perspectivă, la 60 de ani, dragă Gellu Dorian? Viața mea este o sumă de eșecuri. Insă din aceste eșecuri, am ieșit așa cum sunt acum, mai călit, mai nepăsător la rugina pe care mi-o aruncă peste armura mea de inox cei din jur. Ținutul Botoșanilor, ca

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
diferite și au fost publicate în presa locală din Neamț. Recuperarea lor, integrală, e un omagiu adus unui mare poet român și european (A.A.G.) Dimitrie GRAMA Să fii fiul mai multor patrii este, în fond, o șansă enormă... Rătăcești, dragă Dimitrie, între Danemarca, Anglia, Spania, Franța, România (și alte țări inventate sau nu) cu lejeritatea unui "cetățean al lumii" neatent la granițe, tăind cu bisturiul în carne vie, pansând cu poezie ceea ce ai rănit... Cum ai ajuns în Danemarca, a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
reclamă reculegere. Momente propice. Așa încât, așteptându-le, am risca să nu putem încheia curând dialogul de față. (Revista "Conta", nr. 3, 2010) Cezar IVĂNESCU Ca poet român îi datorez lui Eminescu totul, așa cum le datorez părinților mei această particulară încarnare... Dragă Cezar Ivănescu, între cuvintele rostite la premierea dumitale, pe 15 ianuarie, la Botoșani, cu Marele Premiu Național de Poezie "Mihai Eminescu", s-a spus că sunteți cel mai eminescian poet contemporan. Cum apreciați această sintagmă? Cât datorați, ca poet român

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
acest gen de "folclorizare" nu sunt de acord și-i voi acționa în justiție, prin Fondul Literar, deocamdată pe Tudor Gheorghe, Nicu Alifantis, Mircea Rusu, Adrian Ivanițchi, ei vor forma primul lot... Fenomenul, oricum, ia proporții din moment ce până și dumneata, dragă Adrian Alui Gheorghe, scrii " M-a prins dorul de Moldova"... titlul exact al poemului este Doina. Dorul de Moldova... În două cărți recente, "Pentru Marin Preda" și "Timpul asasinilor", păreți a intra în război cu toată lumea, readucând în atenție evenimente

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
encomiastic? Din cele două cărți amintite mai sus reiese că sunteți de o maximă intransigență, mai ales cu colegii de breaslă și de generație. Cui acordați, totuși, iertare? De ce cu unele nume, recunoscute, drept "colaboraționiste", faceți mici (sau mari?) concesii? Dragă Adrian Alui Gheorghe, cei care, în opinia mea, au comis față de mine un păcat iremediabil, sunt citați mai sus... Pe toți ceilalți i-am iertat de mult... În ceea ce privește concesiile mari sau mici pe care le-aș face cu unele nume

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
birourile lor... Din 1989, până în 2000, nici măcar nu am mai trecut pe la Ministerul Culturii, iar la Uniunea Scriitorilor am revenit chemat de Laurențiu Ulici după ce, în 1993 am primit primul premiu literar acordat de Uniunea Scriitorilor... Eu nu fac concesii, dragă Adrian, eu judec și cântăresc cinstit oamenii: dintre Nicolae Dan Fruntelată, fiu de învățător, membru P.C.R. și membru al C.C. al P.C.R. care în calitatea sa de redactor-șef al revistei "Luceafărul" l-a tolerat 5 ani de zile pe

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
specifice scriitorului român. Dacă e să-mi reproșez ceva din "acea" perioadă, îmi reproșez numai faptul că mi-am riscat viața pentru niște idioți care nu prețuiau nimic, și astfel, mi-am primejduit familia și i-am nefericit pe cei dragi din jurul meu, "...par délicatesse/ J'ai perdu ma vie". Se zice că o carte are trei dușmani: focul, apa și propriul conținut. În acest sens credeți că reevaluarea literaturii române din patru decenii de comunism trebuie lăsată doar pe seama timpului

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
un fagure de miere (și otravă) spre liniștea și neliniștea spiritului nostru care hălăduiește spre coclaurile absolutului...". (Revista "Feed Back", iulie, 2008) Ioan MOLDOVAN Literatura română, în întregul ei, este puțin cunoscută de europeni, lucru pentru care îi compătimesc sincer... Dragă Ioan Moldovan, de ce ai ales, în preajma Revoluției, Oradea pentru fixarea "în democrație" a familiei Moldovan? De ce nu ai ales Capitala? Întreb asta măcar în numele copiilor tăi, Rareș și Vlad, care au rămas, prin alegerea ta, scriitori și viețuitori "în provincie

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Ioan Moldovan? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Lasă, în încheierea acestui dialog, pentru cetitorii noștri, poemul care crezi că te reprezintă ca "poem identitar"... Dragă Adrian Alui Gheorghe, te rog, lasă-mă să nu uit că sunt Ioan Moldovan. M-am temut, mă tem și acum de ridicol. Păstrarea proporțiilor în exprimările discursive și publice despre mine însumi este un imperativ pe care nu vreau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-i lăsăm pe alții de vor fi fiind, ori de vor fi să propună. Așa, la fine, de dragul bunei dispoziții, aș zice că eu sunt "Mainimicul", nu bibicul, nene. Oradea Piatra Neamț, ianuarie 2011 (Revista "Conta", nr. 5, 2011) Ion MUREȘAN Dragă Adrian, Întrebările tale vorbesc mult despre tine: numai după ce ai dat de nenumărate ori cu capul de răspunsuri, poți pune astfel de întrebări. Așadar, mă bucur că am primit, fie și în forma asta, vești despre poetul din tine: am

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
semn rău că am visat-o pe mătușa?". Cluj-Napoca Piatra Neamț, 15 iunie 2010 (Revista "Conta", nr. 3, 2011) Aurel PANTEA Când scriu, nu mă interesează nici o altă prezență, în afară de acțiunea spirituală ce instaurează poemul Realitatea noastră e ficțiunea Te rog, dragă Aurel Pantea, să rezumi viața ta de până acum într-o scurtă poveste. Cam cum ar suna aceasta? Primele imagini. Mama mea, seara, îmi punea o cămășuță lungă până la glezne, mă punea să stau în genunchi, iar eu rosteam "Îngerelul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
un om liber? Cât de liber poate fi un scriitor/ artist în acest veac marcat de apocalipse cântate, descântate, atrase, respinse...? Arta e, în aceste contexte, o rană sau o tentativă de exorcizare a răului? De un lucru sunt sigur, dragă Adrian. În timp ce un om citește poezie, nu poate face nici un rău. Măcar în unitatea de timp dedicată lecturii. Iar după lectură, cine știe, poate fi (avem dreptul să sperăm) mai bun. Nu știu dacă scrisul poeziei îi face pe poeți

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
se întreabă cum de le mișcă pe toate, uită să mai meargă. Ce este poezia în viziunea lui Aurel Pantea? Te rog să-mi dai o definiție care să mă facă să le uit pe toate cele o mie precedente... Dragă Adrian, nu cred că "definiția" mea te va face să le uiți pe celelalte. Cred, totuși, că poezia e confesiune totală, fără rest. Dacă n-ai fi Aurel Pantea, ce alt scriitor ți-ar fi plăcut (plăcea) să fii? Mi-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
prin 1995! și am prieteni acolo începând cu casiera de la metrou și terminând cu portarul de la Kom Hotel!), te propune la premiul Nobel și îl și iei...! Cam care ar fi primele fraze ale discursului tău de recepție? (Aplauze prelungite). Dragul meu prieten, înainte de a spune fraza de început din irealul ceremonial, te rog să mi-i prezinți pe casiera de la metrou și pe portarul hotelului. Ca să avem și noi "o protecție", acolo... Ți-a fost vreodată rușine că ești poet

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
din lume, ce ai face cu ei? Nu mi-a fost rușine niciodată că aparțin acestei aristocratice bresle. Am prieteni pentru care banii aparțin celui mai elocvent onirism. Ce aș face dacă aș avea bani mulți? I-aș cheltui cu dragă inimă, cu teama că nu-i pot cheltui pe toți în această viață. Poate fi gloria postumă o țintă pentru un artist? Ce înseamnă înțeles-neînțeles în artă, în literatură? În poezie, totul e de înțeles. Parafrazând o propoziție scrisă de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
pus în ochi un fascicul de întrebări. Anchetatul oftează. Știe că nu mai are încotro, a venit momentul să spună tot, tot, tot. Trebuie să-i dea în gât și pe complicii săi. O va face? N-o va face?) Dragă Luca Pițu, recunosc că sunt un fan al "scriiturilor" tale (sau un fel de "Fanfan"?), niciodată însă n-am reușit să te încadrez într-un gen. E, de altfel, ca în dragoste: nu știi de ce iubești...! De fapt ce scrii

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
de altă parte, negenitând versuri, proze sau cronici literare, nu-și are situl în dicționarele unor Zaciu, Papahagi & Sasu; este relegat într-un loc atopic, drept pentru care se poate spune, cu Mihai Ursachi, că el nu există. Ei bine, dragă Adriene, îmi asum universitaritatea și inexistența literatoare... Căci în afara câtorva strigături (împănate în textura cărților mele cu pietate filială, ca o deferență pentru performanțele jucăușe ale tătânelui meu cajvanian, dar și pentru a-l cinsti pe Ion Creangă: ori menipeea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
în toate sensurile cuvântului eseu și ale vocabulului sens. Eseu... în accepție britanică, spaniolă (cu ocheade frecvente la Savater, Eugenio d'Ors, Ortega și chiar Unamuno), franceză mai puțin, neconsiderându-mă un "fanfan" deosebit al lui Michel de Montaigne, mai dragi rămânându-mi Jean Grenier, Camus sau Perros; eseu ou, eseu fragmentat, d'esprit, pârâit, eclate, apoi fragmente propriu-zise, iară nu aforisme, maxime, proverbe și zicători ca "forme simple"; fragmente cu Nietzsche, Blanchot, Guido Ceronetti & junele Cioran -, doar că nu mă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
Unele, mititele & cochete, aș concocta. Numai: acelea îți sug viața ca niște lipitori diabolice. Mici și patafizice: nu degeaba îl voi fi frecventat, o vreme, pe Jarry, invalahizându-i, notulizându-i și prefațându-i chiar un roman. Iată, ai aflat acum, Adriene dragă, ceea ce bănuiai de un sfert secular, dar întru binele interviului simulaseși că ignori. Te-ai mutat de la Iași la Focșani. E și un cântecel: "Azi în Iași, mâine-n Focșani...!", nu? Crezi că Milcovul "golit dintr-o sorbire" e mai

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
efectele negative aferente, dibaci speculate în chinezeasca doctrină despre yin și yang, baza diplomației de la Pekin. Ai elemente rele în bine, și bune în rău. Le presimțea oare Omul din Humulești când, la o întrunire electorală, versifica admirabil tautologia politicului (Dragi ieșeni din astă sală, / Știu că toți gândiți ca mine, / Cum că-n țeara noastră dragă/ N-ar fi rău să fie bine)? Pesemne că da. Lupasco ar fi nuanțat: Când e nasol, răul se actualizează, iar binele se virtualizează

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]