18,301 matches
-
respectiv cea de designer al firmei Adams and Thompson, între 1924 și 1928, când și-a deschis propria firmă de design și arhitectură. Experiența sa din copilărie din Japonia va juca în continuare un rol important în exprimarea sensibilității sale estetice pe care o va aplica lucrărilor sale de arhitectură, găsindu-și cu ușurință propiul său loc în cadrul mișcării moderniste, aflată în floare la data respectivă în Europa. Aflat la "Congresul internațional de arhitectură modernă" (conform originalului, "Congrès International d'Architecture
Wells Wintemute Coates () [Corola-website/Science/313237_a_314566]
-
generației lui Fekete care nu au reușit nicio dată să conștientizeze cu toată veridicitatea această mutație petrecută în mentalul colectiv al lumii literare.Pentru Gyula Fekete însă, având o vastă experiență de viață, dar mai cu seamă o profundă pregătire estetică și teoretică, alegerea a fost aceea a adoptării unor teme majore ale vieții cu profundă ancorare în straturile morale ale existenței sociale.Se produce la el trezirea interesului către marele realism, care duce la abandonarea definitvă a conceptelor din perioada
Gyula Fekete () [Corola-website/Science/313278_a_314607]
-
Parázsó ale cărei generații succesive îi conferă autorului materia primă pentru reprezentarea dramatică a mutațiilor profunde în imaginea și ordinea morală a lumii rurale. La scrierea romanului "A fiatalasszony" (Tânăra femeie)în 1960, Fekete încă se concentrează pe sistemul normelor estetice, greșit interpretate ale „totalismului” și „marelui roman”, care în perioada anilor cincizeci erau impuse aproape obligatoriu scriitorilor de către conducerea culturală.Defectele majore ale romanului: supranararea și lipsa motivării în momentele importante ale acțiunii, se datorează dorinței autorului de a da
Gyula Fekete () [Corola-website/Science/313278_a_314607]
-
de la Cotul Donului. Chiar dacă foarte apreciat ca jurist, marea sa pasiune a rămas arta plastică. Autodidact în acest domeniu, bazându-se pe o vastă cultură laică și teologică, beneficiind de o inteligență ieșită din comun, dublată de un profund simț estetic, în lucrările sale de critică de artă plastică a dovedit intuiție, percepție ascuțită a frumosului și un excepțional rafinament, calități care l-au făcut remarcat încă din anii studenției, perioadă când frecventa cercurile artiștilor plastici din capitală. In 1931 a
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
Ionescu Quintus a pus în anii 30’ bazele pinacotecii orașului Ploiești. A întreținut relații cordiale cu mari corifei ai culturii române: George Enescu, Oscar Walter Cisek, Stefan Nenițescu. Alexandru Busuioceanu. A fost coleg de generație și prieten, împărtășind aceleași idealuri estetice, naționale și politice cu Constantin Noica, de care l-a legat o profundă afecțiune, așa cum este ea reflectată în scrisorile adresate lui de către filozof. A fost un apropiat al lui Miron Radu Paraschivescu, căruia i-a donat unul din cele
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
susținere principali cuprind între ei poarta mică și poarta mare, deasupra au o grindă frontală care le leagă și care este fixată de contrafișe. Poarta are un acoperiș de șindrilă, sub care se pune câteodată porumbar pentru a mări efectul estetic. Înălțimea porții mari este de cel puțin patru metri, pentru ca și căruța încărcată cu fân să poată trece sub ea. Înălțimea porții mici este de aproximativ doi metri și are o structură separată: grindă frontală, contrafișe, portiță în poartă. Porțile
Poartă secuiască () [Corola-website/Science/314555_a_315884]
-
familiile înstărite pentru decorarea vilelor și grădinilor. Alături de sculptura decorativă, tipică pentru școlile din Rodos și Alexandria, se dezvoltă și una mai sobră destinată templelor și locurilor publice. Dar chiar și acestea produc efecte dramatice și plastice neobișnuite pentru canoanele estetice ale artei grecești clasice. Unele dintre cele mai cunoscute sculpturi elenistice, ca "Victoria din Samotrace", "Venus din Milo", "Soldat gal murind" sau "Grupul Laocoon", reprezintă teme clasice, dar prelucrarea lor este mult mai senzuală, emotivă, plină de "pathos" și de
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
mulțumită mișcării de conservare și căciulilor de mătase, castorul - cel mai mare rozător din Canada - trăiește bine, sănătos pe întreg teritoriul țării. Copacii au jucat un rol semnificativ în dezvoltarea istorică a Canadei și continuă să aibă o importanță comercială, estetică și de mediu pentru toți canadienii. Arțarii contribuie cu produse valoroase din lemn, susțin industria zahărului de arțar și ajută la înfrumusețarea peisajului. Lemnul de arțar, cu proprietăți variabile în ce privește duritatea, rezistența și altele, este foarte căutat pentru podele, mobilă
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
la Liceul de Muzică și Arte Plastice din Timișoara, specializându-se pe instrumentul pian. În anul încheierii liceului, 1967, este admis în Conservatorul din București. Aici îi are ca profesori pe Tudor Ciortea (forme muzicale), Adrian Rațiu (armonie), Theodor Bălan (estetică) și Viorel Cosma (istoria muzicii). Va absolvi în 1972. Șirli s-a făcut remarcat pentru talentul și seriozitatea sa din anii de facultate, astfel încât în 1972 devine redactor la Editura Muzicală, unde va lucra până în 1980. În intervalul 1980-1984 este
Vasile Șirli () [Corola-website/Science/314762_a_316091]
-
apară în Franța. O altă caracteristică a acestui curent este acea de a promova nu numai cititorul ci și artistul, artiștii fiind spirite universaliste, în același timp arhitecți, pictori, sculptori sau chiar filosofi. Construcțiile vor fi frumoase conform noilor percepte estetice și funcționale dacă fațadele lor vor fi echilibrate, proporționate și decorate după modele și canoane antice clasice, modele care au existat la tot pasul în Europa. Erau apreciate încăperile mari, bine luminate. Asta în ceea ce privește palatul, un program urban nou al
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
crescut la o fermă în primii ani ai vieții sale. Împreună cu familia sa, Terra s-a mutat în Cleveland, , unde a locuit șase ani înainte de a se stabili definitiv într-o suburbie a orașului New York City. Tatăl său, un chirurg estetic, era originar din acele zone. Mama Terrei este asistență socială, iar din familia sa mai fac parte doi membri, un frate mai mare și unul mai mic decât Terra. În adolescență, Naomi a urmat cursuri de canto și de pian
Terra Naomi () [Corola-website/Science/313523_a_314852]
-
s-a născut în comuna Dognecea, județul Caraș-Severin, fiind descendent a mai multor generații de mineri. A fost pasionat de mic de geologie, minerale și roci. Adunând cu pasiune toată viața exponate minerale, a întemeiat în 1945 Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului în localitatea Ocna de Fier (vechi centru minier din Munții Dognecei). În prezent, este membru al Societății Geografice Române și ghid al vizitatorilor în muzeul ce-i poartă numele, din propria casă. Încă din tinerețe s-a preocupat
Constantin Gruescu () [Corola-website/Science/313522_a_314851]
-
Gruescu este cel care a descoperit o anumita formatțune de roci, Macla Gruescu, o juxtapunere de două cristale de curat de 7 centimentri intersectate într-un unghi de 90 de grade, cristale care formează o cruce albă. Muzeul de Mineralogie Estetică “Constantin Gruescu”, construit în una din camerele din propria casă a lui Constantin Gruescu din Ocna de Fier este vizitat și aprecitat de numeroși specialiști din România, Norvegia, Rusia, Marea Britanie, Franța, Italia, Egipt, Liban sau Ungaria, iar cristalele din colecția
Constantin Gruescu () [Corola-website/Science/313522_a_314851]
-
de președinți ai României, de regina Beatrice a Olandei și de alte personalități. În muzeul lui Constantin Gruescu din Ocna de Fier, denumit în localitate “Casă Binelui” se află expuse sute de piese unicat. Este primul muzeu particular de minerale estetice din România care funcționează de prin anii 1950 și dintotdeauna intrarea a fost gratuită. Multe dintre exponatele strânse de Constantin Gruescu de-a lungul timpului au luat drumul muzeelor - Muzeul din Iași, Muzeul Banatului din Timișoara, locuri unde sălile respective
Constantin Gruescu () [Corola-website/Science/313522_a_314851]
-
pietrele lui intrând și în colecția reginei Beatrice a Olandei. Constantin Gruescu este membru al Societății Române de Stiinte Naturale și membru al Asociației Interanționale a Mineralogilor din Basel, Elveția. Este cunoscut ca fiind o personalitate remarcabilă din domeniul mineralogiei estetice atât în România, cât și pe plan internațional.
Constantin Gruescu () [Corola-website/Science/313522_a_314851]
-
un material folosit în placarea unor suprafețe care se doresc să arate ca fiind din cărămidă obișnuită: fațade de clădiri, ziduri exterioare, unii pereți interiori de clădire, arcade, șemineu etc. O astfel de cărămidă este folosită în principal în scop estetic. În cazul cărămizii aparente, nu mai este necesar să se aplice tencuiala. Presiune, umiditate. Cărămida este utilizată în domeniul construcțiilor deoarece acest material este rezistent la presiune și umiditate. Temperatură. În cazul termoblocurilor (cărămida mai eficientă), se folosesc proprietățile termoizolante
Cărămidă () [Corola-website/Science/313585_a_314914]
-
o apropiere între profilul cadrelor de lemn ale ușilor de la aceste biserici și profilul cadrelor din piatră, de origine getică. Proporțiile generale ale ansamblului, verticalitatea impusă de silueta turnului, constituie, alături de elementele enumerate mai sus, tot atâtea argumente ale specificității estetice ce individualizează civilizația lemnului din Maramureș. Interiorul are ancadramentul ușii naosului bogat decorat, iar iconostasul se distinge prin ușile sale deosebite. Fragmente ale picturii interioare parietale se păstrează fragmentar în naos, respectiv în altar (sfinții părinți). Dintre icoanele păstrate se
Biserica de lemn din Sat-Șugatag () [Corola-website/Science/313642_a_314971]
-
Sercey, André Beucler, Lucien Fabre, Louise Leveque de Vilmorin și alții. Tot în această perioadă a început să scrie lucrările sale de estetică, publicând în 1927, la Paris, prima sa lucrare "Esthetique des proportions dans la nature et" "les arts" "(Estetica proporțiilor în natură și în artă"). Având în vedere experiența sa atât în probleme navale cât și în domeniul dipomatic, în 1928 Matila Ghyka a fost numit consilier al delegației române la Comisia Europeană a Dunării, care își avea sediul
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
Sturdza, "op.cit".) În același timp, Matila Ghyka a continuat să scrie, publicând volumul " Sortilèges du verbe", prefațat de Léon-Paul Fargue, prefața cunoscând mare vizibilitate în epocă. Dintre lucrările lui Matila Ghyka ies în evidență cele din domeniul esteticii. Teoriile estetice ale lui Matila Ghyka pornesc de la analiza valabilității principiului al doilea al termodinamicii, în cazul proceselor biologice, problemă care îl preocupa încă din perioada în care studia pentru obținerea diplomei de inginer. Acest principiu, enunțat de matematicianul german Rudolf Clausius
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
în facultățile de medicină, eliminând astfel devierile, uneori doar de ordinul milimetrilor, datorite mușchilor, pielii sau părului. Matila Ghyka arată că aceste măsurători au dovedit că proporțiile corpului uman sunt bazate pe numărul formula 8. În afară de considerentele matematice și de cele estetice care stau la baza numărului de aur, Matila Ghyka le mai ia în considerare și pe cele de ordin psihologic. El se bazează pe studiile efectuate de fizicianul german Gustav Fechner, fondatorul psihofizicii, o știință având drept obiect măsurarea fenomenelor
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
Matila Ghyka le mai ia în considerare și pe cele de ordin psihologic. El se bazează pe studiile efectuate de fizicianul german Gustav Fechner, fondatorul psihofizicii, o știință având drept obiect măsurarea fenomenelor psihologice. Fechner a încercat să cuantifice percepția estetică. Matila Ghyka citează testele efectuate de Fechner cu privire modul de percepere a proporțiilor dreptunghiurilor. Experiența a arătat că majoritatea subiecților au considerat că dreptunghiurile respectând proporția de aur sunt preferabile din punct de vedere estetic față de alte dreptunghiuri. Dintre
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
încercat să cuantifice percepția estetică. Matila Ghyka citează testele efectuate de Fechner cu privire modul de percepere a proporțiilor dreptunghiurilor. Experiența a arătat că majoritatea subiecților au considerat că dreptunghiurile respectând proporția de aur sunt preferabile din punct de vedere estetic față de alte dreptunghiuri. Dintre lucrările mai recente despre secțiunea de aur, care stau la baza gândirii lui Matila Ghyka, mai sunt de menționat cele ale lui Heinrich Emil Timerding care, analizând modul în care principiul secțiunii de aur a fost
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
fundamental al universului și considera că acest număr este înrădăcinat în ființa umană și în general în materia vie, care își manifestă preferința pentru proporțiile legate de acest număr în moduri foarte variate. În mod particular, din punct de vedere estetic, oamenii preferă proporțiile numărului de aur oricăror altor proporții. Faptul că diferite opere de artă și lucrări arhitectonice, de la piramidele din Egipt și templele Greciei antice la catedralele gotice respectă proporțiile respective, fără a fi fost dimensionate în mod conștient
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
asupra utilizării lui în operele de artă, amintind doar în treacăt alte asemenea manifestări, de exemplu necesitatea „comodulării” în muzică. Ghyka utilizează termenul de simetrie în sensul inițial al acestei noțiuni, anume definirea unei proporții plăcute din punct de vedere estetic. În prezentarea sa, el arată importanța „simetriei dinamice” descrise de Jay Hambridge. Față de simetria statică caracterizată prin dreptunghiuri având raportul laturilor egal cu: formula 12, formula 13, formula 14, etc. (pe care Luca Pacioli le numește „proporții discrete”), simetria suținută de Matila Ghyka
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
aur formula 18, cu rădăcina patrată a acestuia formula 19 sau cu pătratul acestuia formula 20 . Este de remarcat că standardul ISO 216 (bazat pe standardul DIN 476 din 1922) a adoptat raportul formula 21 pentru formatele de hârtie. În opoziție cu această cerință estetică de bază se află curentele care se opun acestei proporționalități, pe care o înlocuiesc cu module aritmetice statice, așa cum este cazul curentului academist din arta franceză a secolului al XVIII-lea. Ca un exemplu specific al acestei „fosilizări a artei
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]