18,068 matches
-
scufundând crucișătorul ușor "Yura" și avariind distrugătorul "Akizuki". În ciuda eșecului ofensivei terestre japoneze și pierderii crucișătorului "Yura", la data de 25 octombrie restul Flotei Combinate a continuat manevrele la sud de Insulele Solomon, în speranța de a se întâlni cu forțele navale aliate și de a-i atacă. Forțele navale japoneze includeau patru portavioane, deoarece "Hiyō" pe 22 octombrie a suferit accidental un incendiu, care l-a forțat să se întoarcă la Truk pentru reparații. Forțele navale japoneze erau împărțite în trei
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
În ciuda eșecului ofensivei terestre japoneze și pierderii crucișătorului "Yura", la data de 25 octombrie restul Flotei Combinate a continuat manevrele la sud de Insulele Solomon, în speranța de a se întâlni cu forțele navale aliate și de a-i atacă. Forțele navale japoneze includeau patru portavioane, deoarece "Hiyō" pe 22 octombrie a suferit accidental un incendiu, care l-a forțat să se întoarcă la Truk pentru reparații. Forțele navale japoneze erau împărțite în trei grupe: Kondo era și comandantul celor trei forțe
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
a se întâlni cu forțele navale aliate și de a-i atacă. Forțele navale japoneze includeau patru portavioane, deoarece "Hiyō" pe 22 octombrie a suferit accidental un incendiu, care l-a forțat să se întoarcă la Truk pentru reparații. Forțele navale japoneze erau împărțite în trei grupe: Kondo era și comandantul celor trei forțe , care aveau în dotare în total 212 avioane. Pe partea americană grupul operativ era format din portavioanele Horneț și Enterprise sub comanda generală a amiralului Thomas C.
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
dotare în total 212 avioane. Pe partea americană grupul operativ era format din portavioanele Horneț și Enterprise sub comanda generală a amiralului Thomas C. Kinkaid - a trecut la nord de insulele Santa Cruz la 25 octombrie în căutare de forțelor navale japoneze. Navele de război americane s-au desfășurat în două grupuri de portavioane separate, formate în jurul celor două portavioane Horneț și Enterprise, si deplasându-se separat unii de alții la aproximativ 19 km. Pe lângă cele două portavioane forțele americane mai
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
ca să rămână în afara razei de acțiune a avioanelor de pe portavioanele americane. Astfel că forța de atac american a revenit pe portavion fără a găsi sau a ataca navele de luptă japoneze . La ora 02:50 pe data 26 octombrie, forțele navale japoneze s-au întors și forțele navale ale celor doi adversari au redus distanță dintre ele, pana cand la ora 5:00 această a fost doar de 370 km Ambele părți au lansat avioane de căutare și au pregătit avioanele
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
avioanelor de pe portavioanele americane. Astfel că forța de atac american a revenit pe portavion fără a găsi sau a ataca navele de luptă japoneze . La ora 02:50 pe data 26 octombrie, forțele navale japoneze s-au întors și forțele navale ale celor doi adversari au redus distanță dintre ele, pana cand la ora 5:00 această a fost doar de 370 km Ambele părți au lansat avioane de căutare și au pregătit avioanele rămase pentru atac, de îndată ce navele celeilalte părți
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
din cele 16 avioane torpiloare au pierit în acest atac. După suprimarea celor mai multe incendii de la bord, la 11:15 "Enterprise" și-a redeschis puntea de zbor pentru a primi avioane care se întorceau din atacurile americane de dimineață asupra forțelpor navale japoneze. Cu toate acestea, doar câteva avioane au aterizat înainte de următorul val de avioane de atac japoneze care sosind au început atacurile lor asupra lui Enterprise, forțând suspendarea operațiunilor de aterizare a avioanelor. Între orele 09:05 și 09:14
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
navelor lui Kondo și flotă lui Abe se apropia, distrugătoarele "USS Mustin" și "USS Anderson" a încercat să sabordeze Horneț cu mai multe torpile și peste 400 de proiectile, dar ea a rămas pe linia de plutire. Cu apropierea forțelor navale japoneze, care erau la numai 20 de minute, cele două distrugătoare americane la ora 20:40 au abandonat portavionul Horneț incendiat. La ora 22:20, restul navelor de război ale lui Abe lui Kondo au ajuns la locul unde se
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
puntea de zbor: „Enterprise împotriva Japoniei." "Enterprise" a fost parțial reparat în Noua Caledonie și, deși încă destul de avariat, a revenit la zona de sud ale insulelor Solomons cu doar două săptămâni mai tarziu, pentru a sprijini forțele aliate în timpul bătăliei navale din Guadalcanal, jucând un rol important în ceea ce s-a dovedit a fi lupta navală decisivă în campania globală pentru Guadalcanal. Deși a fost o victorie tactică pentru japonezi în privința navelor americane scufundate, a fost o victorie costisitoare pentru forțele
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
încă destul de avariat, a revenit la zona de sud ale insulelor Solomons cu doar două săptămâni mai tarziu, pentru a sprijini forțele aliate în timpul bătăliei navale din Guadalcanal, jucând un rol important în ceea ce s-a dovedit a fi lupta navală decisivă în campania globală pentru Guadalcanal. Deși a fost o victorie tactică pentru japonezi în privința navelor americane scufundate, a fost o victorie costisitoare pentru forțele navale japoneze. Ambele portavioane avariate au fost forțate să se întoarcă în Japonia pentru reparații
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
din Guadalcanal, jucând un rol important în ceea ce s-a dovedit a fi lupta navală decisivă în campania globală pentru Guadalcanal. Deși a fost o victorie tactică pentru japonezi în privința navelor americane scufundate, a fost o victorie costisitoare pentru forțele navale japoneze. Ambele portavioane avariate au fost forțate să se întoarcă în Japonia pentru reparații extinse și pentru retehnologizare. După reparații, portavionul "Zuihō" a revenit la Truk la sfârșitul lunii ianuarie 1943. Portavionul "Shōkaku" a fost în reparații până în martie 1943
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
sau în atingerea obiectivelor mari ale conflictului militar. Aici termenul este aplicat la o simplă evidență a numărului de pierderi de fiecare parte. Acest lucru se poate complica de „greutatea" asociată unor pierderi materiale. Un exemplu de o victorie tactică navală în funcție de pierderile suferite ar fi Bătălia din Marea Coralilor. Bătălia a fost considerată o victorie strategică pentru Aliați, deoarece a oprit o invazie japoneză, dar japonezii au pierdut nave mai puțin valoroase. Aliații au pierdut un portavion, un distrugător și
Victorie tactică () [Corola-website/Science/331732_a_333061]
-
este denumirea uzuală din anii 1930 până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a desemna un crucișător, având ca armă principală tunuri cu calibru peste 155mm, până la 203mm, conform "Tratatului naval de la Londra (1930)", un deplasament de peste 1.850 de tone engleze (de 1016 kg) și sub 10.000 de tone conform "Tratatului de la Washington (1922)". Dacă distincția între crucișător greu și crucișător ușor a fost mult timp clar, apariția după
Crucișător greu () [Corola-website/Science/331754_a_333083]
-
puternic decât crucișătoarele ușoare, dar nu atât de mari și de costisitoare ca un crucișător de linie, care să poată fi produse în număr suficient de mare încât să apere navele comerciale și să participe la susținerea flotei în luptele navale. Aceste tipuri de nave erau concepute pentru a profita de progresele în domeniul tehnologiei navale și design. În mod uzual erau propulsate de turbine cu aburi folosind combustibil petrolul și nu motoare cu pistoane cu aburi.
Crucișător greu () [Corola-website/Science/331754_a_333083]
-
de linie, care să poată fi produse în număr suficient de mare încât să apere navele comerciale și să participe la susținerea flotei în luptele navale. Aceste tipuri de nave erau concepute pentru a profita de progresele în domeniul tehnologiei navale și design. În mod uzual erau propulsate de turbine cu aburi folosind combustibil petrolul și nu motoare cu pistoane cu aburi.
Crucișător greu () [Corola-website/Science/331754_a_333083]
-
The Influence of Șea Power Upon History: 1660-1783 este o carte scrisă de către Alfred Thayer Mahan în anul 1890 despre istoria confruntărilor navale. Cartea detaliază rolul puterii navale în secolul al XVII-lea și secolul al XVIII-lea, și discută diverși factori necesari pentru a sprijini și a obține superioritatea navală maritimă, cu accent pe ce anume se impune pentru a avea cea
The Influence of Sea Power upon History () [Corola-website/Science/331790_a_333119]
-
The Influence of Șea Power Upon History: 1660-1783 este o carte scrisă de către Alfred Thayer Mahan în anul 1890 despre istoria confruntărilor navale. Cartea detaliază rolul puterii navale în secolul al XVII-lea și secolul al XVIII-lea, și discută diverși factori necesari pentru a sprijini și a obține superioritatea navală maritimă, cu accent pe ce anume se impune pentru a avea cea mai mare și cea mai
The Influence of Sea Power upon History () [Corola-website/Science/331790_a_333119]
-
carte scrisă de către Alfred Thayer Mahan în anul 1890 despre istoria confruntărilor navale. Cartea detaliază rolul puterii navale în secolul al XVII-lea și secolul al XVIII-lea, și discută diverși factori necesari pentru a sprijini și a obține superioritatea navală maritimă, cu accent pe ce anume se impune pentru a avea cea mai mare și cea mai puternică flotă. Oamenii de știință consideră că această carte a fost cea mai influență carte în domeniul strategiei navale. Politicile sale au fost
The Influence of Sea Power upon History () [Corola-website/Science/331790_a_333119]
-
și a obține superioritatea navală maritimă, cu accent pe ce anume se impune pentru a avea cea mai mare și cea mai puternică flotă. Oamenii de știință consideră că această carte a fost cea mai influență carte în domeniul strategiei navale. Politicile sale au fost adoptate rapid de majoritatea puterilor maritime militare majore, în cele din urmă provoacând cursa înarmării navale în Primul Război Mondial.
The Influence of Sea Power upon History () [Corola-website/Science/331790_a_333119]
-
cea mai puternică flotă. Oamenii de știință consideră că această carte a fost cea mai influență carte în domeniul strategiei navale. Politicile sale au fost adoptate rapid de majoritatea puterilor maritime militare majore, în cele din urmă provoacând cursa înarmării navale în Primul Război Mondial.
The Influence of Sea Power upon History () [Corola-website/Science/331790_a_333119]
-
(în limba germană: "Skagerrakschlacht") a fost o bătălie navală purtată de "Grand Fleet" a Marinei Regale Britanice (care includea de asemenea nave și personal de la Marina Regală Australiană și Marina Regală Canadiană ) împotriva Marinei Imperiale Germane în Primul Război Mondial. Bătălia s-a purtat în perioada 31 mai 1916
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
și Marina Regală Canadiană ) împotriva Marinei Imperiale Germane în Primul Război Mondial. Bătălia s-a purtat în perioada 31 mai 1916 - 1 iunie 1916 în Marea Nordului, în largul coastei peninsulei Iutlanda, Danemarca. Această bătălie a fost cea mai mare bătălie navală și singura ciocnire pe scară largă dintre cuirasate în război. A fost doar a patra bătălie navală (în ordine cronologică) între nave de luptă de oțel, după Bătălia de la Port Arthur, Bătălia din Marea Galbenă (1904) și Bătălia din Strâmtoarea
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
perioada 31 mai 1916 - 1 iunie 1916 în Marea Nordului, în largul coastei peninsulei Iutlanda, Danemarca. Această bătălie a fost cea mai mare bătălie navală și singura ciocnire pe scară largă dintre cuirasate în război. A fost doar a patra bătălie navală (în ordine cronologică) între nave de luptă de oțel, după Bătălia de la Port Arthur, Bătălia din Marea Galbenă (1904) și Bătălia din Strâmtoarea Tsushima (1905), din timpul Războiului Ruso-Japonez. Marea Flotă Britanică ("Grand Fleet") era condusă de către amiralul britanic Sir
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
era condusă de către amiralul britanic Sir John Jellicoe iar Flota germană de ocean "Hochseeflote" de viceamiralul Reinhard Scheer. Intenția "Hochseeflote" era de a atrage în larg "Grand Fleet" și într-o ambuscadă să distrugă o parte a flotei, deoarece forțele navale germane erau insuficiente să lupte cu succes împotriva întregii flote britanice. Aceasta făcea parte din intenția germanilor de a sparge blocada britanică și de a permite flotei comerciale germane să iasă în larg pe oceane. Între timp, Royal Navy urma
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
a sparge blocada britanică și de a permite flotei comerciale germane să iasă în larg pe oceane. Între timp, Royal Navy urma o strategie de a se atrage în luptă și de a distruge "Hochseeflote", sau de a menține forțele navale germane izolate și departe de căile maritime ale Angliei. Bătălia, care a implicat în total în jur de 250 de nave de toate tipurile, a început la ora 18:30, pe data de 31 mai 1916 și a durat două
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]