18,182 matches
-
statornică”, iar vânătoarea și pescuitul devin prilejuri de a te bucura de frumusețea naturii; scriitorul înlocuiește senzația de melancolie de tip eminescian în fața naturii cu o vitalitate de tip flamand, astfel că Moldova lui Sadoveanu poate fi comparată cu „Olanda pictorilor de acum câteva secole, cu oameni în zdrențe, umflându-se cu vin și contemplând cu ochi lacomi mari bucăți de cărnuri fripte”. Prefațând o ediție recentă a acestui volum, Alex. Ștefănescu afirmă că recitirea cărții îi produce o „nestăpânită încântare
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
ieșeau la munca câmpului. Între aceste două porți era stradela principală a lagărului, lungă de vreo 400 m. A treia poartă era în sus spre deal; ea dădea la locul de apel și inspecții. În anul 1916, la începutul Primului Război Mondial, pictorul român Ghelman Lazăr se afla în Germania și, deoarece Germania se afla în război cu România și el era cetățean român, a fost ținut prizonier civil pe toată durata războiului și a fost internat în Lagărul 2 de la Holzminden. A
Lagărul de prizonieri de la Holzminden () [Corola-website/Science/334753_a_336082]
-
fost înființată în anul 1692 că o școală privată, similară Academiei din Sân Luca ("Accademia di Sân Luca") și a Academiei Regale de Pictură și Sculptură din Paris ("Académie royale de peinture et de sculpture") avându-l că fondator pe pictorul Peter Ștrudel care ulterior a căpătat titlul de "Praefectus Academiae nostrae". În anul 1701, Peter Ștrudel a fost înnobilat cu titlul de baron al imperiului de către împăratul Iosif I. La moartea să petrecută în anul 1814, Academia de Arte Frumoase
Academia de Artă din Viena () [Corola-website/Science/334800_a_336129]
-
temporar. Împăratul Carol al VI-lea l-a numit pe francezul Jacob va Schuppen că prefect și director al Academiei în data de 20 ianuarie 1725. Acesta a reînființat institutul de învătământ cu numele de Academia Imperiala și Regală de pictori, sculptori și arhitecți ("der kk Hofakademie Maler, Bildhauer und Baukunst"). După moartea lui Carol al VI-lea din 1740, activitatea Academiei a suferit o diminuare importantă a activității, pentru că o dată cu venire la putere a Mariei Terezia să primească un nou
Academia de Artă din Viena () [Corola-website/Science/334800_a_336129]
-
(n. 24 februarie 1619 - d. 12 februarie 1690) a fost un pictor și decorator francez, prim pictor al regelui Ludovic al XIV-lea, director al Academiei regale de pictură și sculptură. A fost declarat de către Ludovic al XIV-lea cel mai mare artist francez din toate timpurile” și a fost cea mai
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
(n. 24 februarie 1619 - d. 12 februarie 1690) a fost un pictor și decorator francez, prim pictor al regelui Ludovic al XIV-lea, director al Academiei regale de pictură și sculptură. A fost declarat de către Ludovic al XIV-lea cel mai mare artist francez din toate timpurile” și a fost cea mai dominantă figură a artei franceze
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
toate timpurile” și a fost cea mai dominantă figură a artei franceze din secolul al XVII-lea. Născut la Paris, a început să ia lecții de sculptură de la tatăl său, Nicolas Le Brun. În 1632 a intrat ucenic în atelierul pictorului François Perrier. Doi ani mai târziu el a fost remarcat de cancelarul Séguier, care l-a recomandat pictorului Simon Vouet. L-a părăsit pe Simon Vouet pentru Nicolas Poussin.. În 1642, deja cunoscut la Paris și aflat în grațiile cancelarului
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
la Paris, a început să ia lecții de sculptură de la tatăl său, Nicolas Le Brun. În 1632 a intrat ucenic în atelierul pictorului François Perrier. Doi ani mai târziu el a fost remarcat de cancelarul Séguier, care l-a recomandat pictorului Simon Vouet. L-a părăsit pe Simon Vouet pentru Nicolas Poussin.. În 1642, deja cunoscut la Paris și aflat în grațiile cancelarului, a plecat la Roma în compania lui Poussin. În timpul sejurului italian, Le Brun a copiat pentru Séguier tablouri
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
și aflat în grațiile cancelarului, a plecat la Roma în compania lui Poussin. În timpul sejurului italian, Le Brun a copiat pentru Séguier tablouri de Guido Reni, Rafael precum și galeria Farnèse pictată de familia Carracci. După patru ani petrecuți în Italia, pictorul a părăsit Roma la sfârșitul anului 1645 și s-a întors la Paris în 1646, după un scurt sejur la curtea din Lyon. La întoarcerea în capitala Franței, Le Brun a obținut comenzi importante grație lui Séguier. În anul următor
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
la sfârșitul anului 1645 și s-a întors la Paris în 1646, după un scurt sejur la curtea din Lyon. La întoarcerea în capitala Franței, Le Brun a obținut comenzi importante grație lui Séguier. În anul următor a fost numit "Pictor și valet de cameră al regelui". De asemenea, este ales să picteze pentru Notre-Dame de Paris; a pictat "Martirul Sfântului Andrei". În același an, Le Brun se căsătorește cu Suzanne Butay. Împreună cu Philippe de Champaigne, el obține de la Mazarin întemeierea
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
variate lucrări: scene ecvestre, fresce mari, decorațiuni de grădină, tapiserii, mobilier și obiecte decorative. Marele său talent, energia sa, simțul său pentru decor și stilul său emfatic și pompos, perfect în ton cu gusturile regelui fac din Le Brun un pictor foarte apreciat de suveran, care este deosebit de impresionat de lucrările pe care le-a creat pentru intrarea lui triumfală în Paris și decorațiunile realizate la Vaux-le-Vicomte. Regele îi cere crearea unei serii de picturi de mari dimensiuni care descriu istoria
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
De asemenea, el lucrează pentru alte personalități importante ale regatului.<br> În 1663, este numit director al Academiei regale de pictură și sculptură de către Colbert, pe atunci intendent al finanțelor, care dorea să reorganizeze academia. Le Brun este numit "Primul pictor al Regelui" în 1664, funcție care a inclus plata unui venit anual de 12.000 de livre, adică aceeași sumă pe care a primit-o atunci când a fost în serviciul lui Fouquet. În același an, el devine responsabilul general de
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
liber ales înțelegeau să perpetueze, apolitic, spiritul Helladei. Interiorul de tip biserică sală, împărțit atât longitudinal cât și transversal prin stâlpi poligonali cu capitel fitomorf ce sprijină o arcadă și cu balcoane pe trei laturi, a fost zugrăvit de un pictor adus de la Muntele Athos, Aghiograf. Imaginile deteriorate de timp au fost înlocuite după 1984. Scările și pavimentul au fost lucrate din marmură adusă din Grecia. Credincioșii au adus de-a lungul anilor, costisitoare obiecte de cult, achiziționate de la Constantinopol și
Biserica „Schimbarea la față” din Constanța () [Corola-website/Science/334845_a_336174]
-
împotriva lui Nicolas Fouquet (1661). Din 1631 a fost interesat de opera lui Charles Le Brun, căruia i-a prilejuit mai târziul studiul artelor la Roma. A fost mecena lui Le Brun, înainte ca acesta să devină în 1662 primul pictor de curte al lui Ludovic al XIV-lea. În 1639 a fost însărcinat cu oprimarea revoltei desculților din Normandia. A organizat un veritabil sistem opresiv și a ordonat execuția mai multor revoluționari. În 1642, după moartea lui Richelieu, Séguier a
Pierre Séguier () [Corola-website/Science/334826_a_336155]
-
și a domeniului Vaux-le-Vicomte, care a fost precursorul Versailles ca măreție și splendoare. Pentru reconstruirea și redecorarea Castelului Vaux-le-Vicomte, el a adus împreună trei artiști pe care mai târziu îi va lua și regele pentru Versailles: arhitectul Louis Le Vau, pictorul Charles Le Brun și designerul de peisaje André Le Nôtre. În august 1661, Ludovic al XIV-lea, deja hotărât pentru îndepărtarea lui Fouquet (dizgrația a fost în secret decisă la 4 mai) a fost încântat la Vaux cu o sărbătoare
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
românească, membru ICOM - UNESCO, Paris. A făcut călătorii de studii în mai toate țările Europei, în SUA și câteva țări din Africa și Asia. face parte din echipa de evaluare a casei de licitații Grimberg din București, ca expert în pictorii din Oltenia și Ion Țuculescu, Constantin Brâncuși, Theodor Aman, Eustațiu Stoenescu, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Ipolit Strâmbu și Ion Sălișteanu. Este unul dintre organizatorii expozițiilor retrospective Brâncuși de la București și Craiova (1976 ), New York (1990 ), Paris și Philadelphia (1995). Paul Rezeanu a văzut
Paul Rezeanu () [Corola-website/Science/334839_a_336168]
-
Melun și Vaux, superintendent al finanțelor regelui Ludovic al XIV-lea, castelul a fost o lucrare de arhitectură influentă de la mijlocul secolului al XVII-lea în Europa. La Vaux-le-Vicomte, arhitectul Louis Le Vau, arhitectul de peisaj André Le Nôtre și pictorul decorator Charles Le Brun au lucrat împreună pentru primul proiect amplu. Parteneriatul lor a marcat începutul "stilului Ludovic al XIV-lea" combinând arhitectura, designul interior și designul de peisaj. Axa vizuală pronunțată a grădinii castelului este un exemplu al acestui
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
1802 să se întoarcă la Tihany, precum și la Pannonhalma. În 1889 au început să se execute lucrări importante de renovare a bisericii și de decorare a pereților cu picturi murale. Lucrarea de pictare a bisericii a fost încredințată la trei pictori renumiți: Lajos Deák-Ébner, Károly Lotz și Bertalan Székely. Tavanul bisericii este decorat cu fresce realizate de Károly Lotz, cu reprezentări alegorice ale credinței, speranței și iubirii. În anul 1921, după o încercare nereușită de a restabili monarhia, ultimul împărat austro-ungar
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
farsă, și ulterior a fost întemnițată pentru fraudă. Scandalul și batjocura publică care a urmat a creat panică în rândul profesiei medicale. Carierele mai multor chirurgi proeminenți au fost distruse și au fost produse multe lucrări satirice despre acest caz. Pictorul satiric și criticul social William Hogarth a fost deosebit de critic de credulitatea profesiei medicale. Toft a fost în cele din urmă eliberată fără taxă și s-a întors acasă.
Mary Toft () [Corola-website/Science/332049_a_333378]
-
urmele activității economice trecute.<br> Unii colecționari găsesc în aceste titluri vechi un mod de a reuni adevărate bijuterii grafice: între 1880 și 1950, acțiunile și obligațiunile unor anumiți emitenți (bănci, mari întreprinderi, state, etc.) făceau apel la artiști (desenatori, pictori, gravori pe lemn și metal, tipografi, etc.) pentru ilustrarea acestor documente, dându-le astfel o identitate specifică. Colecționarii sunt scripofili sau scriptofili. Scripofilia este o pasiune relativ recentă, apărută la sfârșitul anilor 1960. Se estimează că ar fi între câteva
Scripofilie () [Corola-website/Science/332071_a_333400]
-
Securității. Pe listele lor, reunind peste 400 practicanți cuprinde alături de Prof. Victor Sahleanu (la nr. 96) un număr semnificativ de personalități culturale: Acad. Ștefan Milcu, Andrei Pleșu, Octavian Paler, Adrian Păunescu, Aurora Liiceanu, Marin Sorescu, Gheorghe Zamfir, sculptorul Ovidiu Maitec, pictorul Sorin Dumitrescu, profesorul de filozofie Mihai Sora, șamd). Speriat de posibilitaea creerii unei rețele subversive ostilă regimului comunist, Ceaușescu decide că toți cei care au avut contact cu MT (cercetători, artiști, scriitori, ingineri, medici, etc.) să fie trimiși „la muncă
Victor Săhleanu () [Corola-website/Science/332212_a_333541]
-
Anna Vasilievna Timiriova (născută Anna Vasilievna Safonova) (n. 18 iulie 1893 — d. 31 ianuarie 1975) a fost o poetă rusă, amanta amiralului Aleksandr Kolceak, mama pictorului Vladimir Sergheievici Timiriov (1914 - 1938). Anna Vasilievna Safonova s-a născut în Kislovodsk la 30 iulie (s.v. 18 iulie) 1893. Părinții ei au fost Vasili Ilici Safonov (1852-1918), pianist, dirijor și compozitor, și Varvara Ivanovna Vîșegradskaia (1863-1921). Anna avea trei
Anna Timiriova () [Corola-website/Science/332368_a_333697]
-
Sindicatului Artelor Frumoase din str. C. A. Rosetti nr. 14 colț cu b-dul I.C. Brătianu. În 1940, Leon Alexandru Biju a solicitat înlocuirea conducerii sindicatului cu un reprezentant legionar. La 12 octombrie 1940, Sindicatul Artelor Frumoase i-a exclus pe pictorii și sculptorii evrei și pe cei căsătoriți cu evrei. Din acest motiv, o serie de artiști consacrați, între care Samuel Mützner, Iosif Iser, Mina Byck Wepper, Margareta Sterian, M. H. Maxy, care au fost excluși din Sindicatul Artelor Frumoase, s-
Sindicatul Artelor Frumoase () [Corola-website/Science/332398_a_333727]
-
Dărăscu, George Talaz, M. H. Maxy și Lucian Grigorescu. În numele acestei comisii, la 4 ianuarie 1945, M. H. Maxy a făcut cunoscută autorităților lista artiștilor plastici propuși pentru epurare. Într-o primă serie au fost epurați și anchetați 39 de pictori, gravori și sculptori, între care Nicolae Brana, Oscar Han, Vladimir Frimu, Puiu Anastasescu, Dan Ialomițeanu, Nicolae Stoica, Horia Igiroșanu, Eugen Ispir, Mac Constantinescu, Ștefan Băeșan, Lucia Dem. Bălăcescu, Gustav Müller, Milița Petrașcu, Hans Eder, Paul Miracovici, Ion Vlasiu și mulți
Sindicatul Artelor Frumoase () [Corola-website/Science/332398_a_333727]
-
(n. 19 mai 1593 la Anvers - d. 18 octombrie 1678 la Anvers) a fost, alături de Peter Paul Rubens (căruia i-a fost discipol) și Anthony van Dyck, unul dintre marii pictori ai barocului flamand. A fost un exponent de seamă al Școlii de pictură de la Anvers și a jucat un rol important în evoluția picturii flamande a secolului al XVII-lea. Precum majoritatea reprezentanților școlii de pictură menționate, a reprezentat diverse
Jacob Jordaens () [Corola-website/Science/332421_a_333750]