19,897 matches
-
asemenea și capitala Iugoslaviei. Din 1945 până în 1963, republica a fost oficial cunoscută că Republica Populară a Șerbiei ("Narodna Republika Srbija"), și din 1963 până în 1990 că ("Socijalistička Republika Srbija"). Republică a fost împărțită în 1974 pentru a include două provincii autonome, Voivodina și Kosovo care aveau aceleași drepturi și privilegii precum republicile constituționale ale Iugoslaviei. În cea mai mare parte a existenței sale în R.S.F.I, Șerbia a fost loială, și în general subordonată guvernului federativ. Acest lucru să schimbat
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
cu privire la modul de a răspunde. O serie de lovituri succesive în conducerea Partidului Comunist din Șerbia, precum și în Muntenegru au avut loc din 1988 până în 1989, condusă de Slobodan Milosevici, care sprijinea naționalismul sârb din Kosovo pentru a elimina autonomia provinciei. În 1989, Milosevici a devenit președintele republicii, si a cerut guvernului federativ iugoslav să acționeze pentru interesele Șerbiei în Kosovo, prin trimiterea Armatei Populare Iugoslave, pentru a prelua conducerea provinciei. Opoziția la o astfel de decizie precum și cererile Șerbiei pentru
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
care sprijinea naționalismul sârb din Kosovo pentru a elimina autonomia provinciei. În 1989, Milosevici a devenit președintele republicii, si a cerut guvernului federativ iugoslav să acționeze pentru interesele Șerbiei în Kosovo, prin trimiterea Armatei Populare Iugoslave, pentru a prelua conducerea provinciei. Opoziția la o astfel de decizie precum și cererile Șerbiei pentru un sistem "un singur membru, un singur vot" în Liga Iugoslavă a Comuniștilor care ar fi dat o majoritate de voturi pentru sârbi, vor duce la revolte etnice și la
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
statul a fost cunoscut doar că Republica Șerbia ("Republika Srbija"), o republică constituțională din rămășită Republicii Federale Iugoslavia, iar apoi că Șerbia și Muntenegru până în 2006, cănd Șerbia a devenit un stat independent. În cadrul Republicii Socialiste Șerbia, au existat două provincii autonome: Provincia Socialistă Autonomă Voivodina și Provincia Socialistă Autonomă Kosovo. Partea centrală din Republică Socialistă Șerbia, situată în afara celor două provincii autonome a fost, în general cunoscut sub numele de "Șerbia proprie" (""Uža Srbija""). În 1971, populația din Republică Socialistă
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
fost cunoscut doar că Republica Șerbia ("Republika Srbija"), o republică constituțională din rămășită Republicii Federale Iugoslavia, iar apoi că Șerbia și Muntenegru până în 2006, cănd Șerbia a devenit un stat independent. În cadrul Republicii Socialiste Șerbia, au existat două provincii autonome: Provincia Socialistă Autonomă Voivodina și Provincia Socialistă Autonomă Kosovo. Partea centrală din Republică Socialistă Șerbia, situată în afara celor două provincii autonome a fost, în general cunoscut sub numele de "Șerbia proprie" (""Uža Srbija""). În 1971, populația din Republică Socialistă Șerbia era
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
Șerbia ("Republika Srbija"), o republică constituțională din rămășită Republicii Federale Iugoslavia, iar apoi că Șerbia și Muntenegru până în 2006, cănd Șerbia a devenit un stat independent. În cadrul Republicii Socialiste Șerbia, au existat două provincii autonome: Provincia Socialistă Autonomă Voivodina și Provincia Socialistă Autonomă Kosovo. Partea centrală din Republică Socialistă Șerbia, situată în afara celor două provincii autonome a fost, în general cunoscut sub numele de "Șerbia proprie" (""Uža Srbija""). În 1971, populația din Republică Socialistă Șerbia era de 8.446.591 de
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
Șerbia și Muntenegru până în 2006, cănd Șerbia a devenit un stat independent. În cadrul Republicii Socialiste Șerbia, au existat două provincii autonome: Provincia Socialistă Autonomă Voivodina și Provincia Socialistă Autonomă Kosovo. Partea centrală din Republică Socialistă Șerbia, situată în afara celor două provincii autonome a fost, în general cunoscut sub numele de "Șerbia proprie" (""Uža Srbija""). În 1971, populația din Republică Socialistă Șerbia era de 8.446.591 de locuitori, dintre care: În 1981, populația din Republică Socialistă Șerbia era de 9.313
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
care a continuat să caute modalități pentru a rezolva disputele, în timp ce mai mulți membrii radicaliști și naționaliști l-au susținut pe Slobodan Milosevici care susținea protecția sârbilor din Kosovo, argumentate de acești că populația lor era presată să plece din provincie din cauza albanezilor separatiști. Milosevici s-a folosit de simțământul și de opoziția publicului la separatismul provinciei Kosovo, pentru a aduna un număr mare de susținători cu scopul de a fi ajutat la eliminarea liderilor comuniști din Voivodina, Kosovo și Republică
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
naționaliști l-au susținut pe Slobodan Milosevici care susținea protecția sârbilor din Kosovo, argumentate de acești că populația lor era presată să plece din provincie din cauza albanezilor separatiști. Milosevici s-a folosit de simțământul și de opoziția publicului la separatismul provinciei Kosovo, pentru a aduna un număr mare de susținători cu scopul de a fi ajutat la eliminarea liderilor comuniști din Voivodina, Kosovo și Republică Socialistă Muntenegru, având ca rezultat așa numita revoluție anti-birocratică. Ca urmare, Liga Comuniștilor Sârbi l-au
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
ales președinte pe Milosevici. Acesta a luat o măsură drastică pentru naționalismul albanez din Kosovo, si a făcut presiuni la guvernul iugoslav pentru a i se oferi puteri urgente cu scopul comunicării cu separatiștii kosovari. În plus, a redus autonomia provinciilor autonome Kosovo și Voivodina, si a instalat politicieni care îi sunt loiali, pentru a servi că reprezentanții lor. La Congresul de la Liga Comuniștilor Iugoslavi din 1990, Milosevici și reprezentanții săi subordonați pentru Metohia, Kosovo, si Republică Socialistă Muntenegru, au încercat
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
lor. La Congresul de la Liga Comuniștilor Iugoslavi din 1990, Milosevici și reprezentanții săi subordonați pentru Metohia, Kosovo, si Republică Socialistă Muntenegru, au încercat să nu se opună la opoziția Republicii Socialiste Slovenia, care s-au opus la măsurile luate împotriva provinciei Kosovo, prin blocarea tuturor reformelor propuse de reprezentanții sloveni. Tactică a eșuat iar Slovenia și aliata acesteia Croația au abdicat de la Partidul Comunist Iugoslav. Acest lucru a dus la destrămarea partidului comunist iugoslav, iar un an mai târziu a republicilor
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
(徳川家康, în japoneză, Tokugawa Ieyasu, Tokugawa fiind numele de familie) (n. 1542; d. 1616) a fost primul șogun din șogunatul Tokugawa. Născut în castelul "Okazaki" (în provincia "Mikawa", astăzi în prefectura Aichi), cu numele de "Tokechiyo Matsudaira" (Matsudaira fiind numele de familie), a fost fiul lui "Hirotada Matsudaira", un fel de mic hatman. Mama sa, care va fi cunoscută ulterior sub numele de "Odai no Kata" (1528-1602
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
la Suruga, conform obiceiurilor vremii. În timpul călătoriei, un vasal al lui Hirotada, un anumit "Norimitsu", a oprit alaiul și l-a predat pe micul Tokechiyo în mâinile lui Nobuhide, care l-a predat la rândul său familiei "Katō" din "Atsuta" (provincia "Owari", actualmente în prefectura Aichi). Nobuhide i-a oferit pace lui Hirotada, dar cu niște condiții atât de aspre încât acesta a preferat să continue războiul, ceea ce a rezultat în încarcerarea lui Tokechiyo în templul "Tennō-bō", unde a suferit mult
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
târziu, în cadrul ceremoniei "genbuku" (atingerea majoratului), va primi numele de "Motonobu". În 1558 se va căsători cu fiica lui "Chikanaga Sekiguchi", un vasal al lui clanului Imagawa, primind la scurt timp după aceasta permisiunea de a se întoarce în propria provincie, unde își va schimba numele în "Motoyasu". Cu tatăl său, Hirotada, decedat în 1549, Motoyasu era acum șeful clanului, și după scurt timp de la revenirea la castelul Okazaki, începe pregătirile de război cu "Nobunaga Oda", care amenința să atace provincia
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
provincie, unde își va schimba numele în "Motoyasu". Cu tatăl său, Hirotada, decedat în 1549, Motoyasu era acum șeful clanului, și după scurt timp de la revenirea la castelul Okazaki, începe pregătirile de război cu "Nobunaga Oda", care amenința să atace provincia Mikawa. Reintrând în posesia celor două castele pierdute de tatăl său, "Terabe" și "Hirose", precum și partea de vest a provonciei Mikawa, Motoyasu ocupă provincia "Suruga" (actualmente în prefectura Shizuoka). În 1561, Motoyasu abandonează alinața cu clanul Imagawa și se aliază
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
de la revenirea la castelul Okazaki, începe pregătirile de război cu "Nobunaga Oda", care amenința să atace provincia Mikawa. Reintrând în posesia celor două castele pierdute de tatăl său, "Terabe" și "Hirose", precum și partea de vest a provonciei Mikawa, Motoyasu ocupă provincia "Suruga" (actualmente în prefectura Shizuoka). În 1561, Motoyasu abandonează alinața cu clanul Imagawa și se aliază în schimb cu Nobunaga Oda, fostul inamic. Pentru a-și arăta independența totală față de clanul Imagawa, Motoyasu își schimbă numele în 1565 în "Ieyasu
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
totală față de clanul Imagawa, Motoyasu își schimbă numele în 1565 în "Ieyasu", deoarce unul din cele două ideograme ale numelui 元安 (Motoyasu) îi fusese dată de "Yoshimoto Imagawa". În 1567 va primi numele de Mikawa no kami ("Conducătorul suprem al provinciei Mikawa"), iar ulterior a primit prin decret imperial permisiunea de a-și schimba numele de familie în "Tokugawa", care era mai prestigios. Cam în aceată perioadă se aliază cu "Shingen Takeda", conducătorul provinciei "Kai", împotriva șefului clanului Imakawa, "Ujizane". Acesta
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
de Mikawa no kami ("Conducătorul suprem al provinciei Mikawa"), iar ulterior a primit prin decret imperial permisiunea de a-și schimba numele de familie în "Tokugawa", care era mai prestigios. Cam în aceată perioadă se aliază cu "Shingen Takeda", conducătorul provinciei "Kai", împotriva șefului clanului Imakawa, "Ujizane". Acesta din urmă îi atacă, dar este învins, iar ca rezultat "Shingen Takeda" va primi provincia Suruga (pe care Ieyasu o pierduse între timp în favoarea clanului Imagawa) iar Ieyasu își ia provincia "Tōtōmi". Alianța
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
de familie în "Tokugawa", care era mai prestigios. Cam în aceată perioadă se aliază cu "Shingen Takeda", conducătorul provinciei "Kai", împotriva șefului clanului Imakawa, "Ujizane". Acesta din urmă îi atacă, dar este învins, iar ca rezultat "Shingen Takeda" va primi provincia Suruga (pe care Ieyasu o pierduse între timp în favoarea clanului Imagawa) iar Ieyasu își ia provincia "Tōtōmi". Alianța între acești doi șefi de clanuri va fi una foarte fragilă, rezultând chiar într-o luptă (1572, la Mikatagahara) în care "Shingen
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
Takeda", conducătorul provinciei "Kai", împotriva șefului clanului Imakawa, "Ujizane". Acesta din urmă îi atacă, dar este învins, iar ca rezultat "Shingen Takeda" va primi provincia Suruga (pe care Ieyasu o pierduse între timp în favoarea clanului Imagawa) iar Ieyasu își ia provincia "Tōtōmi". Alianța între acești doi șefi de clanuri va fi una foarte fragilă, rezultând chiar într-o luptă (1572, la Mikatagahara) în care "Shingen Takeda" îl învinge pe Ieyasu. Când Shingen va muri la scurt timp după aceasta, fiul acestuia
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
pe Ieyasu. Când Shingen va muri la scurt timp după aceasta, fiul acestuia, "Katsuyori", preia șefia clanului. Luptele între clanurile Imagawa și Tokugawa, din 1575 la "Nagashino", și 1581 la "Takatenjin", se termină cu victoria lui Ieyasu, care va prelua provinciile clanului Takeda. În 1579 Ieyasu este obligat să o omoare pe soție (care era dintr-o familie vasală a clanului Imagawa) și să-și oblige fiul cel mai mare, "Nobuyasu", să comită seppuku drept dovadă a loialității față de Nobunaga Oda
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
să-și oblige fiul cel mai mare, "Nobuyasu", să comită seppuku drept dovadă a loialității față de Nobunaga Oda. Amândoi fuseseră suspectați de Nobunaga ca fiind complici ai clanului Takeda. După asasinarea lui Nobunaga Oda în 1582, Ieyasu preia două noi provincii ale clanului Takeda ("Kai" și "Shinano"), făcându-l unul dintre cei mai puternici șefi de oști din regiune. Relațiile sale inițiale cu succesorul lui Nobunaga, Hideyoshi Toyotomi n-au fost dintre cele mai bune, Hideyoshi chiar atacând la un moment
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
lui Ieyasu propria soră (al cărei soț, când i s-a expus planul de către Toyotomi, comite seppuku pentru a nu fi în calea căsătoriei soției cu Ieyasu). În 1590, cei doi aliați îl atacă pe vestitul șef de clan din provincia "Kantō", "Ujimasa Hōjō", la Odawara, și câștigă bătălia. Ca rezultat, va fi nevoit să îi dea lui Toyotomi cele 5 provincii pe care le avea (inclusiv Mikawa), dar în schimb va primi 8 provincii din regiunea Kantō, făcându-l să
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
în calea căsătoriei soției cu Ieyasu). În 1590, cei doi aliați îl atacă pe vestitul șef de clan din provincia "Kantō", "Ujimasa Hōjō", la Odawara, și câștigă bătălia. Ca rezultat, va fi nevoit să îi dea lui Toyotomi cele 5 provincii pe care le avea (inclusiv Mikawa), dar în schimb va primi 8 provincii din regiunea Kantō, făcându-l să aibă venituri de 2 557 000 "koku" de orez. Ca reședință își alege micul port Edo (provincia "Musashi"), unde construiește un
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
pe vestitul șef de clan din provincia "Kantō", "Ujimasa Hōjō", la Odawara, și câștigă bătălia. Ca rezultat, va fi nevoit să îi dea lui Toyotomi cele 5 provincii pe care le avea (inclusiv Mikawa), dar în schimb va primi 8 provincii din regiunea Kantō, făcându-l să aibă venituri de 2 557 000 "koku" de orez. Ca reședință își alege micul port Edo (provincia "Musashi"), unde construiește un castel pe ruinele unei fortărețe pe care o construise în sec. 15 "Dōkan
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]