18,699 matches
-
mai multe ori cu următoarele ordine: În revista World Handball nr. 2 din 2002 a fost publicat un clasament al celor mai mari antrenori de handbal din lume, în care Niculae Nedeff se afla pe primul loc, devansându-i pe rușii Igor Turcin și Vladimir Maximov (care au în palmares doar câte 4 titluri mondiale).
Niculae Nedeff () [Corola-website/Science/322215_a_323544]
-
(n. 16 decembrie 1896 — d. 12 februarie 1984) a fost cea mai cunoscută impostoare ce s-a dat drept Marea Ducesă Anastasia a Rusiei. Anastasia, cea mai tânără fiică a țarului rus Nicolae al II-lea, a fost ucisă împreună cu toată familia ei de către revoluționarii comuniști, la data de 17 iulie 1918 în Ekaterinburg; trupul ei nu a fost găsit până în 1991. În 1920, Anderson a fost internată într-un spital de
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
descris ca fiind „rusesc”. La începutul lui 1922, Clara Peuthert, pacientă a azilului, a susținut că femeia necunoscută era Marea Ducesă Tatiana a Rusiei, una dintre fiicele țarului Nicolae al II-lea. Ieșită din azil, Peuthert i-a povestit căpitanului rus Nicolas von Schwabe că ar fi văzut-o pe Tatiana la Dalldorf. Schwabe a vizitat azilul și a devenit convins că femeia este Tatiana. El i-a convins și pe alți nobili ruși să o viziteze pe femeia necunoscută. Printre
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
din azil, Peuthert i-a povestit căpitanului rus Nicolas von Schwabe că ar fi văzut-o pe Tatiana la Dalldorf. Schwabe a vizitat azilul și a devenit convins că femeia este Tatiana. El i-a convins și pe alți nobili ruși să o viziteze pe femeia necunoscută. Printre aceștia s-a numărat Zinaida Tolstoi, o prietenă a țarinei Alexandra, care a venit la azil împreună cu baroneasa Sophie Buxhoeveden, o fostă doamnă de onoare a țarinei. Văzând-o pe femeie, Buxhoeveden a
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
personale ale Marii Ducese Anastasia. În iulie 1926, Ceaikovski a fost mutată la sanatoriul Stillachhaus din Oberstdorf, în Alpii Bavarezi. La Oberstdorf, a fost vizitată de Tatiana Melnik, născută Botkin. Melnik era nepoata lui Serghei Botkin, șeful Biroului pentru refugiați ruși din Berlin, și fiica medicului personal al familiei țariste, dr. Evgheni Botkin, care a fost ucis de comuniști alături de familia țarului, în 1918. Tatiana Melnik o cunoscuse pe Marea Ducesă Anastasia în copilărie și o văzuse pentru ultima oară în
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
roemisch-germanisches-museum Ca urmare a unei donații, făcute orașului Köln, a fost inaugurat în anul 1976 acest muzeu ce cuprinde cea mai mare colecție de artă pop, existentă în afara Statelor Unite. La aceasta se adaugă o colecție de tablouri ale artiștilor avantgardiști ruși, din perioada 1906-1930 și o colecție, cu statut semi-permanent, de pictură și grafică, semnată Pablo Picasso, aceasta fiind a treia ca mărime pe plan mondial. Program: marți-duminică 10:00-18:00. Adresa: Heinrich-Böll-Platz Sit: www.museum-ludwig.de Pornind de la Dom, o
Obiective turistice în Köln () [Corola-website/Science/322263_a_323592]
-
și a casei cu bani. Divergențele dintre sârbii și grecii ortodocși din Viena s-au cronicizat pe parcursul secolului al XVIII-lea. Grecii nu au acceptat jurisdicția sârbească, ci au preferat să folosească o capelă pusă la dispoziție de ambasadorul imperial rus la Viena, contele . În aceste condiții împărăteasa Maria Terezia a acordat prin intermediul unui decret din 3 martie 1776 privilegii grecilor ortodocși din Viena, în sensul folosirii publice a capelei din "Steyrer Hof" de către Frăția Sf. Gheorghe, a grecilor ortodocși. De
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
Imperiul Rus și Austria pe de alta. Imperiul Otoman dorea ca prin acest război să-și recapete pământurile care fuseseră anexate la Imperiul Rus ca uramare a Războiului Ruso-Turc din 1768—1774, inclusiv Crimeea. Războiul s-a finalizat cu victoria rușilor și încheierea Păcii de la Iași. După încheierea Tratatului de pace de la Kuciuk-Kainargi la 24 iulie 1774, care acorda Hanatului Crimeii independența, Rusia a început să-și retragă trupele de pe peninsulă. Sankt Petersburgul spera să-și extindă influența sa asupra hanatului
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
Ea i-a poruncit în 1776 lui Piotr Rumianțev-Zadunaiski să conducă o parte din armată în Crimeea, să-l înlăture pe Devlet Ghirai și să-l declare Han pe Șahin Ghirai. În noiembrie 1776 cneazul Prozorovskiy a ajuns în Crimeea. Rușii au ocupat cetățile din Crimeea revenite Rusiei conform cu Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, fără nicio opunere. Turcii au fost nevoiți să se retragă, Devlet Ghirai a fugit în Turcia, iar tronul Crimeii a fost obținut de fratele lui Sahib II Ghirai - Șahin
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
tătarilor din Kuban la Imperiul Rus. Turcia a fost nevoită să cedeze, și sultanul, în decembrie 1783 a recunoscut peintr-un act formal anexarea teritoriilor date la Imperiul Rus. Imperiul Otoman și statele europene au recunoscut formal anexarea Crimeii la Imeriul Rus. Teritoriile nou-anexate au fost numite Taurida(rus. Таврида). Favoritul imperatriței, Grigori Potiomkin, cneaz de Taurida, trebuia să se ocupe de popularea teritoriilor, dezvoltarea economiei, construcția orașelor, porturilor, cetăților. Baza principală a Flotului Mării Negre, care se crea, a devenit Sevastopolul. 24
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
a fost nevoită să cedeze, și sultanul, în decembrie 1783 a recunoscut peintr-un act formal anexarea teritoriilor date la Imperiul Rus. Imperiul Otoman și statele europene au recunoscut formal anexarea Crimeii la Imeriul Rus. Teritoriile nou-anexate au fost numite Taurida(rus. Таврида). Favoritul imperatriței, Grigori Potiomkin, cneaz de Taurida, trebuia să se ocupe de popularea teritoriilor, dezvoltarea economiei, construcția orașelor, porturilor, cetăților. Baza principală a Flotului Mării Negre, care se crea, a devenit Sevastopolul. 24 iulie (4 august) 1783 a fost încheiat
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
începe războiul împotriva Imperiului Rus. Spre sfârșitul anului 1786 Ecaterina a II-a s-a decis să acționeze mai aspru. Grigori Potiomkin a fost desemnat drept comandant al armatei și a primit dreptul de a acționa la propria discreție. Reprezentantului rus de la Constantinopol, Iacov Bugalkin, i s-a ordonat să ceară de la Poarta Otomană: Cerințele lui Iacov Bugalkin n-au fost ascultate, iar Poarta Otomană, din partea ei cerea, ca guvernul rus să nu mai sprijine Georgia, să cedeze Turciei 39 de
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
cerință, a fost închis în Castelul cu Șapte Turnuri (Edikule). Acestă acțiune era echivalentă cu declararea războiului. Ambele părți au început pregătirea perntru război. În 1787 Turcia, folosindu-se de susținerea Marii Britanii, Franței și Prusiei, a înaintat un ultimatul Imperiului Rus de a reinstala vasalitatea Hanatului Crimeii și Georgiei, dar și permisiunea din partea Rusiei de a controla corăbiile care treceau prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. La 13 august 1787 Imperiul Otoman, primind refuz, declară război Rusiei, însă pregătirile Turciei erau nesatisfăcătoare
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
Nistru și Bug, să amenințe Benderul și să mențină legătura cu austriecii; în sfârșit, detașamentul generalului Tekeli (18 000) se afla în Kuban pentru apărarea hotarelor ruse din partea estică a Mării Negre. Pacea de la Iasi Razboiul s-a încheiat cu victoria rușilor.
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
căzut de acord asupra primei împărțiri a Poloniei, în lumina posibilei alianțe austro-otomane, doar cu mici obiecții din partea Austriei, care în schimb ar fi preferat să primească mai multe teritorii otomane în Balcani, regiune râvnită de multă vreme de către Habsburgi. Rușii s-au retras și din Moldova, depărtându-se astfel de frontierele Austriei. Încercarea confederaților de la Bar de a-l răpi pe regele Poniatowski la 3 noiembrie 1771 a dat celor trei curți un nou pretext de a arăta cu degetul
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
sfârșitul lui iulie 1772; Częstochowa, sub comanda lui Kazimierz Pułaski, a rezistat până la sfârșitul lui august. În cele din urmă, Confederația de la Bar a fost învinsă, și membrii ei au fugit în străinătate sau au fost deportați în Siberia de către ruși. Tratatul de divizare a fost ratificat de semnatarii săi la 22 septembrie 1772. A reprezentat un mare succes pentru Frederick al II-lea al Prusiei: Porțiunea prusacă, deși era cea mai mică, era și cea mai bine dezvoltată și mai
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
nu se întrezărea niciun ajutor și armatele vecinilor aliați au ocupat Varșovia pentru a impune prin forța armelor convocarea adunării, nu a mai rămas nicio variantă în afara supunerii la dorințele lor. Senatorii care s-au opus au fost amenințați de ruși, prin intermediul ambasadorului lor, Otto von Stackelberg, care a declarat că, în caz de refuz, întreaga capitală Varșovia avea să fie distrusă. Printre alte amenințări se numărau cele cu execuția, confiscarea moșiilor și mărirea teritoriilor anexate; așa cum arată Edward Henry Lewinski
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
declarat că, în caz de refuz, întreaga capitală Varșovia avea să fie distrusă. Printre alte amenințări se numărau cele cu execuția, confiscarea moșiilor și mărirea teritoriilor anexate; așa cum arată Edward Henry Lewinski Corwin, unii senatori au fost chiar arestați de ruși și deportați în Siberia. Adunările locale (Sejmikurile) au refuzat să aleagă deputați pentru Seim și, după mari dificultăți, mai puțin de jumătate din numărul membrilor Seimului s-au întrunit în ședința prezidată de mareșalul Seimului, Michał Hieronim Radziwiłł și de
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
și, după mari dificultăți, mai puțin de jumătate din numărul membrilor Seimului s-au întrunit în ședința prezidată de mareșalul Seimului, Michał Hieronim Radziwiłł și de Adam Poniński; cel din urmă era unul dintre numeroșii nobili poloni aflați în solda rușilor și răspunzând la comenzile acestora. Acest seim a primit titulatura de Seimul Împărțirii. Pentru a preveni perturbarea deciziilor Seimului prin liberum veto (deciziile unui Seim normal se luau în unanimitate) și pentru a asigura îndeplinirea scopurilor invadatorilor, Poniński a transformat
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
sau Sosire neașteptată (în ) este un tablou pictat în ulei pe pânză în perioada 1884-1888, de către pictorul și sculptorul realist rus Ilia Repin. Pictura prezintă revenirea neașteptată a unui exilat politic din Siberia. În camera de zi dotată cu un pian, o masă, câteva scaune și tablouri pe pereți intră un bărbat. Îmbrăcat într-un șorț, servitoarea deschide larg ușa camerei
Vizitator neașteptat () [Corola-website/Science/329548_a_330877]
-
cu utilizarea umoristică a erudiției. Autor al unor scrieri filozofice de factură precumpănitor scolastică ("Icoana de nezugrăvit a științei sacrosancte"); ulterior, o gândire mai accentuat umanistă și raționalistă, influențată de stoicism și neoaristotelism. Antioh Cantemir (1708-1744), scriitor iluminist și diplomat rus. Este fiul lui Dimitrie Cantemir și unul dintre inițiatorii clasicismului in literatura rusă. El a reușit sa produca satire ("Minții mele sau celor ce iubesc știința"), tratate filozofice ("Scrisori despre cultură și om"), ode, fabule, epopeea eroică "Petrida". <br>
Familia Cantemir () [Corola-website/Science/329584_a_330913]
-
Boris Martinovici Șelkovnikov (în ) (n. 1837 - d. 10 februarie 1878) a fost un general rus din armata imperială. Descendent al unei vechi case nobiliare armene, Șelkonikov s-a născut în Nukha (în prezent Shaki în Azerbaidjan). A participat la Războiul Crimeii. În 1865, în Caucazul de Nord, iar în 1876 a fost numit comandant al
Boris Șelkovnikov () [Corola-website/Science/329597_a_330926]
-
au donat sfeșnice, vase sfinte, veșminte, chivot, țesături lucrate cu mâna pentru a împodobi biserica, sunt înscriși cu toții în Cartea de Aur care se găsește în arhiva parohiei. Clopotele bisericii sunt în număr de trei: două sunt cumpărate de Ioan Rus din Feiurdeni și unul de Pop Ștefan din Pădureni. În 1917, la 15 ianuarie, autoritățile austro-ungare au rechiziționat un clopot pentru a fabrica din el tunuri. Din această cauză preotul a propus oamenilor să se facă o colectă și să
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
a reușit să planifice și să coordoneze cu multă competență, timp de aproape un an, acțiunile armatei române: acoperirea strategică a frontierei de sud, forțarea Dunării, ocuparea dispozitivului de luptă din regiunea Plevnei, organizarea și conducerea, împreună cu Marele Cartier General rus, a celui de-al treilea asalt general și a asediului asupra Plevnei (august-noiembrie 1877), precum și a asediului orașelor fortificate Vidin și Belogradcik, operație condusă exclusiv. De-a lungul campaniei din 1977-1878, conducerea Marelui Cartier General a fost schimbată de mai
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
arabii și Imperiul Roman de Răsărit folosind în deplasare cursurile de apă pe direcția nord-sud: Nistrul, Niprul și Volga. Au atacat Constantinopolul pe apă de mai multe ori dar au fost respinși. Au luptat mai târziu ca mercenari pentru prinții ruși dar și în garda personală a împăratului de la Constantinopol. Au luptat și cu românii (blakumenn) în bătălia de la râul Alta din anul 1019. În urma unei expediții asupra Constantinopolului, vikingii au lăsat inscripții și reprezentări grafice la bisericuța de cretă de la
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]