19,058 matches
-
instrument, a cărui voce se amplifică în colectiv. Nu este condus de recunoaștere, nici nu e stăpânul aplauzelor care se aud la sfârșitul unei piese. Un actor care nu urmărește nici banii, nici gloria, ci trebuie să se pună în slujba comunității și să fie interpretul viselor și dorințelor muncitorilor. Un actor anarhist are norocul să îi reprezinte pe tovărășii săi și de aceea are responsabilitatea să o facă cu pricepere și determinare.” (document inedit citat în Arrecha et al. 2013
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
au enunțat-o răspicat cu fiecare ocazie - era ca numele comun FABRICA DE PENSULE să nu fie folosit niciodată în aplicații care interesau, fragmentar, doar o parte a comunității, iar imaginea și munca membrilor comunității să nu fie pusă în slujba unor interese personale sau de grup. Lucrurile nu s-au întâmplat în timp așa cum s-a sperat, și credem că asta vine, în principal, din proasta definire a „ce este Fabrica” în contextul unei comunități care e compusă, în mare
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
de nefrecventat, ci și demnă de a fi negata și combătuta prin toate mijloacele. Aflând cum este arta burgheza, înțelegem cum trebuie să fie artă realist socialistă, pentru a reuși să producă efectul opus față de primă. Artistul plastic aflat în slujba construirii noii societăți trebuie să combată antirealismul, antiumanismul, iraționalismul, individualismul, naționalismul, pesimismul artei contemporane burgheze. (Kemenov, 10) și trebuie să trateze tema ”om” fără să ucidă în el tot ce e omenesc, adică să nu folosească reprezentarea artistică într-un
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
Gorbaciov. Îmi amintesc discuțiile de la noi din camera de gardă: ” Se termină socialismul, dar ce-o să fie după el?” Se termină socialismul rău și o să fie un socialism bun.” Așteptam... citeam ziarele... În scurt timp soțul meu și-a pierdut slujba, institutul lor s-a închis. Era o mare de șomeri, toți cu studii superioare. Au apărut chioșcuri, iar apoi supermarketuri, în care se găseau de toate ca în basme, dar n-aveai cu ce să cumperi. Intram și ieșeam. Cumpăram
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
de capacitate, însă din cauza greutăților materiale se hotărăște să renunțe la școală. În timpul verii nu mai revine în sat: „"Aveam impresia că dacă mă întorc, n-o să mai pot pleca"”. Nereușind să publice nimic și nici să-și găsească o slujbă, Marin Preda o duce din ce în ce mai greu: „"Mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui '41-'42. Doar lucruri fără legătură, nefirești... N-aveam unde dormi, era
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
Teodor Ibrăileanu se recăsătorește, în 1877, după cum îi caracterizează fiul său gestul, în "Amintiri", din „combinații gospodărești”. În septembrie 1878, Garabet este înscris la o școală din Bacău, dar e mutat curând la Roman, deoarece tatăl său își găsise o slujbă de administrator la o moșie din apropierea orașului. Copilul se îmbolnăvește și este retras de la școală. Între 1879 - 1883, studiază la școala primară din Roman, iar între 1883 - 1887, urmează cursurile Gimnaziului „Roman-Vodă”, luând, începând cu clasa a II-a, a
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
armene de astăzi. Armeana veche a fost statornicită în scris de Sfântul Mesrob Mașdoț (sec. V), care a creat și trei alfabete: alfabetul armean, alfabetul georgian și alfabetul alban, astăzi ieșit din uz. Armeana clasică e încă folosită astăzi în slujbele liturgice ale ritului armean, atât în Biserica Apostolică Armeană, cât și în Biserica Armeano-Catolică. Cea mai veche mărturie a limbii armene datează secolul 5 d.Hr. (Biblia tradusă de Mesrob Mashtots). Istoria anterioară a limbii este neclară și obiectul unor
Limba armeană () [Corola-website/Science/297616_a_298945]
-
același timp, mai colaborează la "Universul literar", Libertatea și Viața românească. Printre scriitorii săi favoriți se numărau Marcel Proust, André Gide, Aldous Huxley, Simone Weil. După 1947 este dat afară din barou, i se refuză publicarea textelor și execută câteva slujbe mărunte, adesea necalificate. Între 1948 și 1959 suferă o nouă perioadă de privațiuni, alături de pleiada intelectualității românești interbelice. În 1958 este arestat Constantin Noica și grupul său de prieteni din care făceau parte și Nicu Steinhardt, alături de Dinu Pillat, Alexandru
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
Teofil Herineanu, care îl iau sub aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul Serafim Man, starețul mănăstirii Rohia, îl integrează în obștea mănăstirii. La mănăstire pune în ordine cele peste 23.000 de volume ale mănăstirii, se integrează în viața mănăstirii (participă la slujbe, povățuiește pelerinii, predică), iar, în paralel, își intensifică activitatea literară. Volume publicate în această perioadă: "Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului" (1982), "Critică la persoana întâi" (1983), "Escale în timp și spațiu" (1987) și
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
anul 1943 face cunoștință cu Costache Olăreanu și Radu Petrescu, viitorul nucleu a ceea ce se va numi peste aproximativ 30 de ani Școala de la Târgoviște. Din anul 1950 lucrează la ziarul Scânteia, ca redactor; părăsește gazetăria în 1969, pentru o slujbă de funcționar pe lângă C.C. al P.C.R. și în Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1969-1971). Devine director al Operei Române între anii 1971-1973, este pensionat în anul 1974.<br> Este afiliat Școlii de la Târgoviște, alături de Radu Petrescu, Costache Olăreanu și Tudor
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
D. Nanu; i-a avut colegi pe George Vâlsan și Nicolae N. Beldiceanu. Nanu scria în acea perioadă: „Este o clădire plină cu oameni de litere. Aici nu se lucrează. Oamenii fumează, își beau cafeaua, creează vise, poeme și proză [...]." Slujba sa administrativă este întreruptă de o a doua încorporare în 1906, în Forțele Terestre, fiind înaintat la gradul de sublocotenent. Fiindcă era deja supraponderal, marșul de la Probota, din centrul Moldovei, până în Bucovina, i-a cauzat mari suferințe. Sadoveanu s-a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Rebreanu a fost arestat și deținut la Văcărești. Într-un "Memoriu" adresat autorităților românești în luna mai, tânărul scriitor a menționat că adevărata pricină a cererii de extrădare constă în activitatea sa publicistică pe care, anterior, a desfășurat-o în slujba "românilor de peste munți". În închisoarea Văcărești, a terminat nuvela "Culcușul". Publicând în "Convorbiri critice" nuvela "Culcușul", criticul Mihail Dragomirescu a ținut să o prefațeze astfel: După detenția din închisoarea Văcărești, este transferat la închisoarea din Gyula, Imperiul Austro-Ungar. Aici scrie
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
deschis șirul unei însemnate colaborări: "Proștii", "Culcușul", "Golanii", "Dintele" (1910). A început să primească scrisori de încurajare de la Mihail Dragomirescu care se interesa îndeaproape de ce scrie, l-a invitat acasă și s-a oferit să-l ajute să primească o slujbă la un ziar. A fost angajat la " Ordinea," unde redactor-șef era Ștefan Antim: în "Răscoala" apare ca personajul Antimiu. A fost secretar de redacție la "Falanga literară și artistică", condusă de Mihail Dragomirescu, funcție pe care a deținut-o
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
ridicau impozitele indirecte, plătind o sumă globală în avans guvernului și păstrau pentru ei tot ce puteau adună peste această sumă. Impozitele directe erau colectate de sute de slujbași, și de multe ori, foloseau banii în scopuri personale, cumpărându-și slujbele. Nu puteau fi demiși, slujbele fiind considerate forme de proprietate privată. Pentru că lipsea o vistierie centrală, către care să fie plătite toate veniturile statului, controlorul nu știa niciodată câți bani au fost cheltuiți într-un an. Stările provinciale și parlamentele
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
sumă globală în avans guvernului și păstrau pentru ei tot ce puteau adună peste această sumă. Impozitele directe erau colectate de sute de slujbași, și de multe ori, foloseau banii în scopuri personale, cumpărându-și slujbele. Nu puteau fi demiși, slujbele fiind considerate forme de proprietate privată. Pentru că lipsea o vistierie centrală, către care să fie plătite toate veniturile statului, controlorul nu știa niciodată câți bani au fost cheltuiți într-un an. Stările provinciale și parlamentele reprezentau obstacole în calea puterii
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
alcătuiau "noblesse de robe" (după roba pe care o purtau funcționarii de stat), căci funcția lor le conferea titlu nobiliar. Pentru că magistrații își cumpărau funcțiile, nu puteau fi demiși decât dacă regele le restituia suma cu care și-au plătit slujba. Nobilimea de robă avea și un rol politic. Nici o lege nu putea fi aplicată până când nu era înregistrată de toate parlamentele. Înainte de a înregistra un edict, ele îl puteau critică într-un "remontance" (protest) trimis regelui. Dacă dorea, regele putea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
fi ruinați. Se opuneau schimbărilor și se cramponau de privilegiile lor ca fiind singurele care îi distingeau de oamenii de rând. În 1781, s-a dat ordonața Segur, menită să sprijine nobilimea săracă de provincie, pentru care armata era singură slujba, împotriva bogaților "anoblis" (recent înnobilați) care puteau să-și cumpere grade militare. La sfârșitul secolului XVIII, nobilimea nu era însă o castă închisă, oricine putând deveni nobil printr-o favoare acordată direct de către rege, fie cumpărând anumite slujbe. Erau în
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
era singură slujba, împotriva bogaților "anoblis" (recent înnobilați) care puteau să-și cumpere grade militare. La sfârșitul secolului XVIII, nobilimea nu era însă o castă închisă, oricine putând deveni nobil printr-o favoare acordată direct de către rege, fie cumpărând anumite slujbe. Erau în serviciul civil regal 50.000 de funcții venale, care puteau fi cumpărate, vândute și moștenite că orice altă proprietate, 12.000 dintre acestea conferind titlu nobiliar. 2.200 de familii au fost înnobilate prin cumpărarea de funcții, iar
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
volumului schimburilor comerciale de 440% între 1715-1789. Alți burghezi erau financiari, latifundiari, membri ai profesiilor liberale, medici, scriitori, juriști și funcționari publici, dintre care mulți dețineau funcții ce puteau fi cumpărate. Burghezia ocupă 39 000 din cele 50 000 de slujbe venale. Până în 1789, existau 2,3 milioane de burghezi-8% din totalul populației. Burghezia se afla în ascensiune ca număr și bogăție. Finanțele, industria și sistemul bancar asigurau 20% din averile personale în Franța, cel mai mare procent aparținând burgheziei. Averile
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
bunurile personale, fără să plătească stăpânului drepturi considerabile. Țăranul săraci nu avea speranța de mai bine și trăia într-o stare de nesiguranță cronică. Vremea rea sau epidemiile îl puteau aduce în rândul vagabonzilor care trăiau din cerșit, furt și slujbe ocazionale. Toți țăranii erau obligați să plătească dijma bisericii, impozite statului și drepturi feudale seniorului lor. Proprietarii de pământ se bucurau de drepturi și privilegii, iar țăranii le datorau dări și obligații prin muncă, ca corvoada-"la corvee", "la champart
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de 610 de Starea a Treia erau instruiți, capabili să se exprime și toți erau bogați, pentru a deputații erau obligați să-și acopere singuri cheltuielile. Nu a fost ales nici un țăran sau un meșteșugar. Majoritatea erau cei care dețineau slujbe venale, avocații, comercianți și industriași. Guvernul nu a preluat controlul asupra situației, nu a propus nici un program și nu s-a pomenit de nicio constituție. Starea a Treia a insistat că mandatele celor care se declarau aleși să fie verificate
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
fost uciși. Atacul asupra castelelor, inspirat de evenimentele de la Paris, a fost inclus într-o serie de evenimente denumit Marea Spaimă, care s-a menținut de la 20 iulie până la 6 august 1789, plecând de la zvonul că bandele de tâlhari în slujba aristocrației vor distruge recolta. Țăranii s-au înarmat pentru a-i aștepta pe bandiți și când aceștia n-au apărut, și-au întors furia asupra moșierilor. Marea Spaimă s-a extins în toată Franța, exceptând zonele periferice că Bretania, Alsacia
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
comunele rurale nu-și îndeplineau pe deplin datoria, iar în unele consilii, mulți membri erau analfabeți. Au fost încasate puține impozite după colapsul administrației regale în 1789. Adunarea avea nevoie de bani, mai ales după ce a decis ca deținătorii de slujbe venale trebuiau să fie despăgubiți pentru pierderea slujbelor lor. Un nou sistem de impozitare nu a fost stabilit imediat, s-a decis ca sistemul existent de impozitare directă și indirectă să funcționeze în continuare până în 1791. Oamenii doreau ca cererile
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
iar în unele consilii, mulți membri erau analfabeți. Au fost încasate puține impozite după colapsul administrației regale în 1789. Adunarea avea nevoie de bani, mai ales după ce a decis ca deținătorii de slujbe venale trebuiau să fie despăgubiți pentru pierderea slujbelor lor. Un nou sistem de impozitare nu a fost stabilit imediat, s-a decis ca sistemul existent de impozitare directă și indirectă să funcționeze în continuare până în 1791. Oamenii doreau ca cererile formulate în caiete să fie aplicate, iar după
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
nevoită să plece în Țara Românească, pentru a se adăposti la rudele de acolo, la stolnicul Constantin Cantacuzino. Ea mai era însoțită de mama ei, Iordăchioaia, și de fratele ei, Iordachi stolnicul. În 1691 se întoarce în Moldova, unde capătă slujba de postelnic. În 1700 era vătaf de aprozi, apoi devine vel-agă ( mare agă, rang boieresc, echivalent șefului poliției), fiind însărcinat cu găzduirea solului polon Rafael Leszczynski în Iași. În aceeași perioadă s-a căsătorit cu Maria, fiica biv-hatmanului Lupu Bogdan
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]