18,258 matches
-
rezidenți temporari”, iar în anul 2004 ministrul de interne Avraham Poraz le-a acordat statutul de „rezidenți permanenți”. Începând din anul 2004 tinerii din comunitate au început să se înroleze în serviciul militar regulat al armatei israeliene. În anul 2006 așezarea lor a fost recunoscută drept kibuț urban. Membrii acestei comunități nu trebuie confundați cu Beta Israel, evreii etiopieni, nici cu afro-americani convertiți la formele actuale ale iudaismului. Gruparea a fost întemeiată la Chicago de către Ben Carter, muncitor metalurgist care a
Israeliții africani evrei ai Ierusalimului () [Corola-website/Science/327343_a_328672]
-
mediteraneene și atlantice. Arealul său de răspândire se întinde din sudul Europei până în Sudul Suediei, centrul Finlandei și peninsula Kola. Spre est se întinde până în nord-estul Rusiei și centrul Ucrainei. În România și Republica Moldova este destul de răspândit, trăind în apropierea așezărilor umane, atât la munte cât și la șes. Este mai puțin întâlnit în interiorul pădurilor și în Bărăgan. Dihorul poate trăi în orice zonă unde își poate face o vizuină și de unde să-și procure hrana: păduri, zăvoaie, lunci, zone stâncoase
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
în ), este un sat din comuna Homorod, județul Brașov, Transilvania, România. Mercheașa se află la o distanță de 11 km de Rupea. Prima atestare documentară a localității este făcută într-un registru bisericesc de evidență a impozitelor, unde este amintită așezarea "Stristfordia" ca aparținând de Scaunul Rupea. Mercheașa este învecinată la nord de satul Jimbor, la sud de comuna Homorod (de care aparține administrativ), iar la sud-vest de comuna Cața. În subsolul localității se găsește un masiv de sare. Tradiția exploatării
Biserica fortificată din Mercheașa () [Corola-website/Science/327359_a_328688]
-
coasta meridională a Traciei, de către colonizatori ionieni din Asia Mică), ale cărui ruine au fost descoperite în apropiere. Acest nume a fost recunoscut oficial prin actul de constituire a comunității Avdira, din 1924. Denumirea sub care era cunoscută anterior această așezare - folosită în perioada dominației otomane (sec. XVIII-XX) - era „Bulustra”. Spațial, localitatea modernă și orașul antic sunt despărțite de o distanță de aprox. 6 km. Temporal, însă, ele sunt separate de o perioadă de peste cincisprezece secole, în care denumirea antică nu
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
de aprox. 6 km. Temporal, însă, ele sunt separate de o perioadă de peste cincisprezece secole, în care denumirea antică nu a mai fost utilizată. După distrugerea cetății antice (sec. IV d.Hr.), pe acest loc a supraviețuit doar o mică așezare întărită, atestată în izvoarele bizantine (sec. IX-XIV) sub numele de „Polystylon”, toponimic care stă probabil și la originea denumirii „Bulustra”. Numele antic are, în limba greacă, formă de neutru plural (τὰ Ἄβδηρα), dar sunt atestate și forme alternative (τὸ Ἄβδηρον
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
dintre delta râului Nestos (Mesta) și lacul Vistonida. Centrul de comună (satul Avdira), este situat la o altitudine de 40 m. și nu are ieșire directă la mare. În schimb, satele aparținătoare Skala Avdiron și Lefkippos, aflate în apropiere, sunt așezări litorale, situate la vest și respectiv la est de Capul Bulustra, un mic promontoriu pe teritoriului căreia era situată cetatea antică Abdera. Așezarea Skala Avdiron deține un mic port amenajat și o plajă (Paralia Avdiron). În dreptul promontoriului și în imediata
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
are ieșire directă la mare. În schimb, satele aparținătoare Skala Avdiron și Lefkippos, aflate în apropiere, sunt așezări litorale, situate la vest și respectiv la est de Capul Bulustra, un mic promontoriu pe teritoriului căreia era situată cetatea antică Abdera. Așezarea Skala Avdiron deține un mic port amenajat și o plajă (Paralia Avdiron). În dreptul promontoriului și în imediata apropiere a ruinelor antice, funcționează astăzi o tabără de vacanță a copiilor (Pedikes Kataskinosis). Înspre est, litoralul continuă cu un golf larg deschis
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
secolului al XVIII-lea. El s-a format, în condiții neclare, în perioada dominației otomane din regiune, între sec. XV și XVIII. Cele mai vechi construcții păstrate datează din jurul anului 1720. Nelămurit rămâne deocamdată și raportul dintre populația acestei noi așezări și populația vechii așezări bizantine Polystylon din vecinătate. Tradiția locală orală susține că locuitorii vechii cetăți, greu încercate de numeroase războaie și de atacurile frecvente ale piraților, s-au refugiat înspre interior, întemeind noua așezare. În sprijinul acestei versiuni este
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
El s-a format, în condiții neclare, în perioada dominației otomane din regiune, între sec. XV și XVIII. Cele mai vechi construcții păstrate datează din jurul anului 1720. Nelămurit rămâne deocamdată și raportul dintre populația acestei noi așezări și populația vechii așezări bizantine Polystylon din vecinătate. Tradiția locală orală susține că locuitorii vechii cetăți, greu încercate de numeroase războaie și de atacurile frecvente ale piraților, s-au refugiat înspre interior, întemeind noua așezare. În sprijinul acestei versiuni este invocată și existența unui
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
raportul dintre populația acestei noi așezări și populația vechii așezări bizantine Polystylon din vecinătate. Tradiția locală orală susține că locuitorii vechii cetăți, greu încercate de numeroase războaie și de atacurile frecvente ale piraților, s-au refugiat înspre interior, întemeind noua așezare. În sprijinul acestei versiuni este invocată și existența unui loc numit „Paliochora” (însemnând, în greacă: „satul vechi”), situat între ruinele de la Polystylon și actuala localitate Avdira. De-a lungul timpului, localnicii au relatat că au descoperit acolo diverse relicve antice
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
însemnând, în greacă: „satul vechi”), situat între ruinele de la Polystylon și actuala localitate Avdira. De-a lungul timpului, localnicii au relatat că au descoperit acolo diverse relicve antice (refolosite ca materiale de construcții). Cel mai probabil, însă, e că noua așezare a fost construită de locuitorii sosiți din imprejurimi, pentru a lucra la salinele de pe coasta Bulustrei. Treptat, ocupația principală a locuitorilor a devenit cultivarea tutunului, care se menține în mare măsură până în zilele noastre. În a doua jumătate a sec
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
de la cetatea antică Abdera. Fostul sat Bulustra era singurul sat existent, înainte de 1922, pe teritoriul din 1924 al comunei Avdira, el fiind înconjurat în trecut numai de câteva „ciflicuri” (mici moșii, în turcă). Celelalte sate aparținătoare s-au format ca așezări de refugiați greci proveniți din Asia Mică și Tracia Orientală, mai ales în urma schimburilor de populații impuse prin Convenția de la Lausanne (1923). Astfel, satul Mandra Tsikour a fost întemeiat de refugiați din orașul Serdivan din Bitinia. Ei și-au părăsit
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
sprijinul statului grec, au întemeiat satul Mandra Tsikour. Satele Kalfalar și Kousiabali au fost întemeiate de refugiați greci proveniți din regiunea din jurul orașului Adrianopol (Edirne) din Tracia Orientală. Nu se cunosc date despre populația turcă din Bulustra care a părăsit așezarea pentru a se refugia în Turcia. Cert este faptul că, în urma acestor mișcări de populații, componența etnică a populației noii comune Avdira s-a modificat în favoarea elementului grec. De la data constituirii ei și până la sfârșitul anului 1944, comuna Avdira a
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
că modificarea structurii etnice aduce la suprafață și modificări pe plan religios: Vântul reformei a bătut cu intensitate și-n afara granițelor Germaniei: Wittenberg a fost urmat de orașele Zürich, Geneva și de Estul Europei (Transilvania). Orașul fiind înconjurat de așezările sașilor (Bistrița, Sighișoara, Mediaș) luteranismul a pătruns foarte repede. Totuși prima parohie evanghelică a fost înființată numai în 1918. Edificiul religios a fost așezat pe colțul străzii Baros Gábor (azi "Horea"), pe Piața Trandafirilor, în vecinătatea Palatului Culturii. Construcția simplă
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
acceptat, chiar dacă acest fenomen a fost unul dintre catalizatoarele conflictului interetnic de la Târgu Mureș. În 16 martie 1990 în jurul fostei farmacie nr. 28 din strada Înfrățirii se aduna mulțimea ca să-și manifeste dezacordul față de gestul conducerii unității, care a decis așezarea inscripțiilor bilingve. Astăzi mentalitatea multiculturală pe planul comunicării se practică atât în micile magazine, cât și în centrele comerciale operate de către marile lanțuri internaționale.
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
al XIII-lea și figurează pe lista monumentelor istorice 2010 sub codul . Vărd, mai demult "Vordu" (în dialectul săsesc "Wierd, Viert", în , în ) este un sat în partea de est a județului Sibiu, în Podișul Hârtibaciului. Aparține de comuna Chirpăr. Așezarea se află la doar cinci kilometri de Agnita. Prima atestare documentare este în anul 1319 într-un document care amintește și de biserica din localitate cu hramul Sfânta Maria ("ecclesia sanctae Mariae de Wert"). Biserica evanghelică cu hramul Sfintei Maria
Biserica fortificată din Vărd () [Corola-website/Science/327397_a_328726]
-
mai timpurii, cum ar fi obiectele de obsidian din Melos ce s-au găsit în Grecia continentală (peșteră Franchthi Argolida), care sunt datate din mileniul VIII î.en. Din perioada neolitica târzie sunt datate o mulțime de descoperiri din străvechile așezări urbane de pe insulă Saliagkos din apropierea orașului Antiparos, a căror ruini au fost găsite, în timp ce ruinele care s-au găsit în Cape Kefala datează din epoca timpurie a bronzului (3200 î.en.) Dezvoltarea culturii cicladelor a fost favorizată de poziția geografică
Civilizația cicladică () [Corola-website/Science/330590_a_331919]
-
lângă alta, delimitate de străduțe mici între ele (Kastri Syros, Naxos, Kynthos din Delos). Aceast proces implică pierderea controlului asupra mării și amenințarea unui inamic extern, poate Cretă minoică. În a treia fază, influența Cretei a fost puternică, fiind stabilite așezări pe litoral (Milos-Filakopi I, Păros, Amorgos, Thera), constituind centre de conduită al comerțului cretan. În perioada următoare, care a acoperit prima jumătate a mileniului III, numită perioadă Mijlocie a Cicladelor (2000-1550 î.en.), s-au dezvoltat noi așezări coastale că
Civilizația cicladică () [Corola-website/Science/330590_a_331919]
-
fiind stabilite așezări pe litoral (Milos-Filakopi I, Păros, Amorgos, Thera), constituind centre de conduită al comerțului cretan. În perioada următoare, care a acoperit prima jumătate a mileniului III, numită perioadă Mijlocie a Cicladelor (2000-1550 î.en.), s-au dezvoltat noi așezări coastale că Melos (Filakopi ÎI), Păros (Paroikia), Kea ( Agia Irini), Thera, Therasia, Delos, Tinos, Syros, Sifnos și Amorgos, influențând comerțul dintre Cretă și restul Greciei. Cicladicii erau navigatori activi. Bărcile lor erau conduse de peste 50 de vâslași și le utilizau
Civilizația cicladică () [Corola-website/Science/330590_a_331919]
-
central și cornul mai mare este fibroasă. Următorii mușchi sunt atașați osului hioid: Osul hioid este prezent la multe mamifere. El permite o varietate mai mare de mișcări a limbii, faringelui sau a laringelui prin legarea fiecăruia una de cealaltă. Așezarea sa inferioară nu e unică la Homo sapiens, și nu permite scoaterea unui număr mai mare de sunete: cu un laringe mai coborât, bărbații nu produc o gamă mai largă de sunete decât femeile sau copii de de 2 ani
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
Lubusz. Împărțirea țării și alocare lui Boleslav și Zbigniew la co-guvernare, l-a alarmat pe Sieciech, care a început pregătirea de a-i învinge pe ambii frați. Sieciech a înțeles că divizarea țării ar submina poziția lui. A inițiat o așezare militară și a obținut sprijinul prințului pentru ea. Poziția lui Vladislav a fost văzută ambiguu în alegerea de a-l susține pe Sieciech, în loc să-și susțină prorpii săi fii. Ca răspuns la pregătirile lui Sieciech, Boleslav și Zbigniew au intrat
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
confruntare cu Lehia la acea perioadă, încercând să-și extindă influența în sud-vestul Poloniei (Pocuția) Izvoare bine informate arată că ceata de răsculați pornise din Moldova, alăturându-i-se treptat țărani ruteni, până ce ajunse să numere 9-10.000 de oameni. Așezările feudale au fost devastate, nobilii prinși au fost uciși, iar Sniatinul, Colomeea și Haliciul pustiite. La cele dintâi vești ajunse la curtea regală a Poloniei, se credea chiar că merge vorba de o expediție armată trimisă de domnul Moldovei. Ulterior
Răscoala lui Muha () [Corola-website/Science/330660_a_331989]
-
de schimb comercial din Marea Egee revitalizată din secolul al X-lea, datorită urmelor de ceramică găsite în Creta și Samos , în largul coastei Asiei Mici. Cipru a fost locuit de un popor mixt din " pelasgi " și fenicieni , formându-se primele așezări grecești . Olarii din Cipru au inițiat stilul cel mai elegant: "" cypro - fenician"" în pictura pe ceramică din secolele X-IX î.en. , care constau în vasele mici și ulcioare pictate , care conțineau ulei parfumat. Obiecte de ceramică din Eubeea a fost
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
a urmărit și completarea colecțiilor și ameliorarea procesului de vizitare. Expoziția permanentă a fost închisă în 2011 în contextul activității de reabilitare și a fost redeschisă parțial în toamna 2015. Există intenția de realiza sub patronajul Muzeului Județan, reconstrucția unui așezări sătești reprezentative pentru viața materială din perioade diferite ale epocilor timpurii ale existenței umane, lângă situl arheologic Cârlomănești - Cetățuia. Acesta va conține case din Epoca Pietrei, Epoca Bronzului, Epoca Fierului și Epoca Migrațiilor, anexe specifice și un sanctuar. Deasemeni, instituția
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
o numeau "Benderul Nou". În această comunitate locuiau estimativ o mie de suedezi, finlandezi și reprezentanți ai altor popoare baltice. Cei mai mulți dintre ei erau soldați, dar mai erau și funcționari publici, slujitori de la curtea Regelui, femei și copii. În împrejurimile așezărilor suedeze locuiau aproximativ 3 000 de cazaci și polonezi (adversarii lui August al II-lea), aliații suedezilor, precum și negustori armeni, greci, tătari și evrei. Pentru aproape patru ani cele două așezări de la vest și, respectiv, de la est de Nistru au
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]