18,730 matches
-
de Iisus Hristos prin care omul își manifestă acordul de a încheia un legământ cu Dumnezeu. Alte mișcări care s-au opus anabaptiștilor ca cea a spiritualiștilor au respins, asemeni catarilor, botezul cu apă. Interesul lor era orientat spre botezul duhului. Reacția catolică la aceste teorii protestante a dus la o nouă redefinire a învățăturii scolastice despre botez la conciliul din Trient. Acolo s-a hotărât obligativitatea botezului copiilor din punct de vedere al disciplinei bisericești. Ea trebuia să reprezinte simbolic
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
cu apă este trimis la una din bisericile neoprotestante care mai păstrează acest ritual. Mișcarea penticostală propovăduiește o dobândire a mântuirii în trepte, în care, după pocăință, urmează botezul cu apă care trebuie completat în interiorul sufletului de un botez al Duhului. Carl Heinz Ratschow, un filosof luteran, a argumentat că botezul derivă din spălările rituale prezente și în alte religii și a deschis astfel cadre interpretative mai largi care să lămurească însemnătatea religioasă a apei. Botezul în zilele noastre se bazează
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
târziu, prin baptiști și alte grupări neoprotestante. Astăzi este practicată în majoritatea comunităților bisericești baptismale. Cu privire la formula de botezare există doar deosebiri minore în formula de introducere a botezului, pe când continuarea ei "...numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh/Spirit" este identică în majoritatea bisericilor și confesiunilor creștine. În Biserica Ortodoxă introducerea se face cu cuvintele "Se botează robul lui Dumnezeu N.N., în numele Tatălui. Amin. și al Fiului. Amin. și al Sfântului Duh. Amin. acum și pururea și în
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
și al Fiului și al Sfântului Duh/Spirit" este identică în majoritatea bisericilor și confesiunilor creștine. În Biserica Ortodoxă introducerea se face cu cuvintele "Se botează robul lui Dumnezeu N.N., în numele Tatălui. Amin. și al Fiului. Amin. și al Sfântului Duh. Amin. acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.", în cea romano-catolică și în cea anglicană se folosesc cuvintele "N.N., eu te botez pe tine în..." , iar în cea evanghelică se folosește traducerea lui Martin Luther "N.N., eu te botez
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
da un sens final și a exprima o autoritate divină. În Noul Testament se extinde această formulă autoritatea numelui divin trecând și asupra persoanei lui Iisus (Ioan 14,13) La botezul "în/întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh" se realizează integrarea catihetului în Hristos și părtășia lui la moartea și învierea acestuia. Câteva comunități creștine folosesc o formulă de botezare "în numele lui Iisus (Hristos)," fără ca aceste comunități să vadă vreo contradicție între practica lor și dispoziția de a
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
și învierea acestuia. Câteva comunități creștine folosesc o formulă de botezare "în numele lui Iisus (Hristos)," fără ca aceste comunități să vadă vreo contradicție între practica lor și dispoziția de a propovădui și boteza „în numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh” ( Matei 28). Aceste grupări argumentează cu practica creștinismului primar (de ex. Faptele Apostolilor 2, 36; 4, 12) și cu argumentul că în Evanghelia după Matei expresia „în numele” este folosită la singular. Spre deosebire de majoritatea creștinilor, Martorii lui Iehova botează în numele lui
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
Adventiste de ziua a Șaptea amintesc formula cea ma des folosită pentru botezarea viitorilor membri: "„Iubite frate N.N. / Stimată soră N.N., pe temeiul mărturisirii credinței tale în Isus Hristos ca Mântuitor personal, te botez în numele Tatălui, al Fiului și a Sfântului Duh." (urmează scufundarea) "Amin."" Botezul este efectuat de către un pastor hirotonit, în cazuri speciale chiar nehirotonit sau chiar de către un prezbiter. Procedura este prin scufundare, candidatul fiind adolescent sau matur, botezul fiind o decizie personală. André Benoît, Charles Munier: Die Taufe
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
ii (din , preluat din , însemnând "trimis") sunt, în mai multe religii, ființe spirituale pozitive sau negative (îngerii căzuți, în creștinism), ele fiind duhuri cu sau fără trup venite din Rai. Învățăturile religioase variază între ele, în special la aspectul în care îngerii ori au voință proprie, ori sunt extensii ale voinței supreme ale lui Dumnezeu. Deși înfățișarea îngerilor diferă, aceștia primesc o înfățișare
Înger () [Corola-website/Science/299691_a_301020]
-
săvârșește des, ba chiar zilnic în anumite mănăstiri și parohii. Biserica suedeză săvârșește si celelalte cinci ierurgii care sunt taine pentru catolici și ortodocși. Viața monahală a fost restaurată în anii 1950, prin benedictini, "fiicele Mariei" și prin ordinul Sfântului Duh. Începând cu 1961, Biserica suedeză hirotonește și femei întru preot. La 5 iunie 1996, sinodul a hotărît admiterea femeilor la episcopat. Christina Odenberg a fost hirotonită în episcopat pe 5 octombrie 1997 și înscăunată ca episcop de Lund. Pe 27
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
km de Nazaret, deoarece Betleemul Iudeei nu poate fi luat în seamă din lipsă de dovezi arheologice că ar fi fost locuit în timpul lui Isus. În ortodoxism Dumnezeu este unul în ființă și întreit în persoane (Tatal, Fiul și Sfântul Duh). Acestă dogmă arată că Iisus ca ființă divină a existat în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh, înainte de întrupare. Astfel se păstrează egalitatea între persoanele Sfintei Treimi. Conform unei doctrine ontologice, Iisus ar fi preexistat în ceruri, înainte de concepția sa, concept legat
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
dovezi arheologice că ar fi fost locuit în timpul lui Isus. În ortodoxism Dumnezeu este unul în ființă și întreit în persoane (Tatal, Fiul și Sfântul Duh). Acestă dogmă arată că Iisus ca ființă divină a existat în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh, înainte de întrupare. Astfel se păstrează egalitatea între persoanele Sfintei Treimi. Conform unei doctrine ontologice, Iisus ar fi preexistat în ceruri, înainte de concepția sa, concept legat de Sfânta Treime. Isus a fost menționat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
dulgher. Înainte de nașterea sa, Biblia spune că o Fecioară din Nazaret, pe nume Maria, a fost vizitată de un înger, Gabriel/Gavril, ce i-a prezis venirea pe lume a lui Isus și faptul că ea îi va fi mamă. Duhul Sfânt se pogorâse asupra ei, a „umbrit-o” și ea a rămas însărcinată, mit care se regăsește inclusiv in mitologia greacă și care abordează inseminarea femeilor de către zei. Aflând că și verișoara ei, Elisabeta, era însărcinată (soțul acesteia din urmă
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
scria că Isus fabrica juguri și pluguri, existând alte referințe similare din vremea lui Iustin. Venirea lui Isus a fost profețită de către Ioan Botezătorul, (vărul său, în conformitate cu Luca), cel care l-a botezat pe Isus în râul Iordan. În timpul botezului, Duhul lui Dumnezeu a coborât ca un porumbel asupra lui Isus, și s-a auzit vocea lui Dumnezeu. În conformitate cu sinopticii, Duhul Sfânt l-a dus pe Isus în deșert, unde a postit patruzeci de zile și a trecut cu succes prin
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
profețită de către Ioan Botezătorul, (vărul său, în conformitate cu Luca), cel care l-a botezat pe Isus în râul Iordan. În timpul botezului, Duhul lui Dumnezeu a coborât ca un porumbel asupra lui Isus, și s-a auzit vocea lui Dumnezeu. În conformitate cu sinopticii, Duhul Sfânt l-a dus pe Isus în deșert, unde a postit patruzeci de zile și a trecut cu succes prin mai multe ispite la care a fost supus de către Diavol. Nu apare nicio mențiune despre acest episod în Evanghelia după
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
Ioan Botezătorul, când, la o vreme după botezul lui Isus, auzindu-l pe Ioan Botezătorul spunând despre Isus: „Iată mielul lui Dumnezeu !” (Ioan 1,36) i-a urmat lui Isus, devenind astfel primul apostol. După învierea lui Isus și Pogorârea Duhului Sfânt (la Rusalii), apostolii au mai rămas câțiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.Hr. la Ierusalim, apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide
Andrei (apostol) () [Corola-website/Science/299127_a_300456]
-
Sfinților Îngeri laolaltă. Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea și ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creștin. Despre îngeri, Biserica învață că ei sunt "duhuri slujitoare" (Evrei, 1, 14), adică ființe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu și totodată prieteni și ocrotitori ai noștri, puși de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria nostră cerească, la " Cerul nou și pământul nou" ce vor să
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
Ioachim și Ana că din ei va să se nască Doamna, Stăpâna noastră, Maria, Născătoarea de Dumnezeu. În Legea nouă, Gavriil descoperă preotului Zaharia, nașterea lui Ioan, Botezătorul Domnului (Luca, 1, 19). Tot Gavriil anunță Fecioarei din Nazaret nașterea de la Duhul Sfânt a Domnului Hristos, Mântuitorul lumii (Luca 1, 28). Unii zic că tot Arhangelul Gavriil a fost îngerul în veșmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe ușa mormântului și a șezut deasupra ei, la ceasul Învierii
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
o resping. Din cauza stilului congregațional de guvernământ bisericesc, doctrina despre următoarele probleme variază mult într-o biserică și alta: Asupra unora din aceste puncte, baptiștii români manifestă o relativă unitate. Baptiștii de peste tot cred în divinitatea lui Isus și a Duhului Sfânt, ceea ce îi face susținători ai Trinității: că există Un Dumnezeu în Trei Persoane, Trei Persoane într-un Singur Dumnezeu. Cei mai mulți baptiști cred în revenirea literală a lui Cristos, când Dumnezeu va judeca și va împărți omenirea între mântuiți și
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
unele mai moderne. Poveștile romantice au fost reduse la intrigi ieftine și abrupte semănând cu benzile desenate moderne. Primele colecții de romane nu erau neapărat proiecte considerabile. Ele au apărut într-o varietate enormă, de la povești populare cu vorbe de duh, până la poveștile spuse de Boccaccio sau Chaucer, acum autori venerabili. O piață mai consistentă a “romanțelor” s-a dezvoltat în secolul al XVI-lea, o dată cu operele în mai multe volume care ținteau spre o audiență care să “contribuie” la această
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
ca și celelalte confesiuni creștine, are la bază Vechiul și Noul Testament și arată omului drumul pe care acesta trebuie să îl urmeze pentru a se mântui. În acord cu Vechiul Testament, ortodoxismul recunoaște un același Dumnezeu Treimic, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Întreit în Persoane, dar unic în ființă, Dumnezeu Atotputernic, Preexistent firii și complet Independent în raport cu orice, deosebindu-Se astfel fundamental de celelalte religii, în care dumnezeul / dumnezeii iau naștere într-un univers preexistent. Ca ramură a creștinismului, ortodoxismul are la
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
au o mare importanță teologică și au fost traduse pe tot globul. Sf. Vasile a scris câteva cărți împotriva lui Eunomius și a arianismului în general, în care apără teza Trinității. În "De Spiritu Sancto", Sf. Vasile tratează chestiunea Sfântului Duh și combate anumite mișcări din Macedonia care negau existența Duhului Sfânt. El a scris de asemenea un mare număr de lucrări exegetice despre Psalmi, Isaia și Iov, 24 de predici și a ținut multe discursuri. Alte importante scrieri ale sale
Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/299845_a_301174]
-
tot globul. Sf. Vasile a scris câteva cărți împotriva lui Eunomius și a arianismului în general, în care apără teza Trinității. În "De Spiritu Sancto", Sf. Vasile tratează chestiunea Sfântului Duh și combate anumite mișcări din Macedonia care negau existența Duhului Sfânt. El a scris de asemenea un mare număr de lucrări exegetice despre Psalmi, Isaia și Iov, 24 de predici și a ținut multe discursuri. Alte importante scrieri ale sale sunt: Regulile Monahale, Moralele, Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie
Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/299845_a_301174]
-
chiar ordinar în lupta și polemicele duse nu numai cu oamenii papalității, ci și cu foștii lui colaboratori, prieteni ori țărani răsculați, sau anabaptiști răsculați, Luther a fost prezentat uneori ca un apostol sau profet prin gura căruia a grăit Duhul Sfânt cum n-a mai făcut-o de la Sf. Ap. Pavel încoace (Joule. Kostlin), alte ori ca un erou și ca o personalitate puternică, plină de calități geniale (Thomas CarlyleCarlyle, Thiele), ori ca cel mai genial creator de sistem filosofic
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
În riturile orientale, aceasta e rostită de regulă de preot. În ritul bizantin, această doxologie sau ecfonis are o formă trinitară: "Că a Ta este împărăția, și puterea, și mărirea (slava), a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit (Duh), acum și totdeauna (pururea) și în vecii vecilor. Amin" În versiunea diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de către Bartolomeu Valeriu Anania, Mitropolitul Clujului, textul apare astfel: „Când vă rugați, ziceți: Carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vină împărăția
Tatăl nostru () [Corola-website/Science/299894_a_301223]
-
virtuozitate și ironie elegantă. Literatura română, după începuturi modeste, cunoaște în a doua jumătate a acestui secol o dezvoltare furtunoasa. În genul satirei se remarcă Vasile Alecsandri (în piesele "Iorgu de la Sadagura" și ciclul cu "Coana Chiriță"), Grigore Alexandrescu ("Satiră duhului meu"), Mihai Eminescu (mai ales în cele cinci "Scrisori"). Maestru al genului este însă Ion Luca Caragiale, atât în "Momente și Schițe", cât și în opera să dramatică ("De-ale Carnavalului", "O noapte furtunoasa", "O scrisoare pierdută"). Satiră literară modernă
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]