18,730 matches
-
Un aspect bun din secolul al XIII-lea îl dă palatul Fondaco dei Turchi, edificiu ridicat probabil în secolul al XIII-lea, este cel mai vechi palat venețian. El a servit ulterior drept reședința a negustorilor turci. Clădirea este o mărturie importantă a stilului veneto-bizantin, în pofida unor falsificări datorate renovărilor secolului al XIX-lea. Tipică pentru o casă comercială din evul mediu timpuriu este structurarea pe două etaje; parterul, la nivelul apei, folosea stocării mărfurilor, etajul era locuit. Colțurile clădirii sunt
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
i-a permis, ulterior, să dea informații inedite, să corecteze erori factuale ori istoriografice, interpretări greșite sau tendențioase ale istoriei și politicii interbelice, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din perioada postbelică și din cea comunistă . Astfel, o mărturie a lui Corneliu Coposu din perioada statului național legionar arată că Partidul Național Țărănesc a fost una dintre țintele terorismului criminal legionar. În notele inedite ale lui Corneliu Coposu, publicate abia în 2014, ”Seniorul” povestește că la zece minute după
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
de jurnal o carte numită "Cele 6000 de bărbi ale Athosului", publicată în 1935, în care atinge din punctul de vedere al homosexualului care era și chestiunea homosexualității din comunitățile de călugări atoniți. În aceeași decadă în care era publicată mărturia englezului Brewster, un jurnalist grec publica și el o amplă relatare privitoare la homosexualitatea călugărilor atoniți, însă și despre alte excese ale membrilor comunității atonite a vremii. Scriitorul, eruditul și militarul britanic Patrick Leigh Fermor, considerat în timpul îndelungatei lui vieți
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
complex mânăstiresc este o "elaborată organizație homosexuală". Scriitori francezi precum François Augiéras ("Un voyage au Mont Athos", Grasset 2006) descriu și ei cu (adesea un mult prea mare) lux de amănunte aventurile lor homosexuale printre călugării din "Grădina Fecioarei". Comentând mărturiile de voiaj ale scriitorului francez de literatură de călătorie Jacques Lacarrière, Francis Martens constată în 2011 în revista de psihanaliză "Le Coq-héron" că "în republica monastică ortodoxă de la muntele Athos, homosexualitatea nu pare a avea dificultăți să-și facă simțită
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
sora regelui mitic Diomede. Etimologia numelor „Abderos” și „Abdera” este controversată. Opinia cel mai larg acceptată argumentează în favoarea originii feniciene a acestor nume. Ea se bazează pe existența unei așezări feniciene omonime în sudul Peninsulei Iberice (vezi Abdera, Spania), pe mărturiile scrise cu privire la prezența fenicienilor în insula Thasos din imediata vecinătate și pe faptul că primele monede bătute de Abdera urmau (după câte se credea, mai ales în trecut) un sistem de unități de măsură fenician. Conform acestei etimologii, numele reprezintă
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
să se miște cu îndrăzneală și absolută dezinvoltură într-o zonă care se află la granița dintre lumea interioară și cea exterioară care, deși nu este foarte precisă, posedă o deplină realitate (suprarealitate!) fizică și psihică." Operele pictorilor suprarealiști sunt mărturie a căutărilor unor terenuri virgine, a unei lumi niciodată reprezentate până atunci, pe care suprarealismul dorește să o descopere prin revoluția mentală ai cărei moștenitori mai suntem încă și astăzi. Pictorii expresioniști abstracți americani, Jackson Pollock, Mark Rothko și Arshile
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
Orașul moldovenesc Orheiul Vechi a avut o importanță strategică. Faptul că era situat în apropierea Nistrului - calea comercială de importanță ce lega Europa centrală cu Mediterana și țările Orientului - a favorizat transformarea lui într-un mare tîrg de iarmaroace. Prima mărturie documentare referitoare la Orhei pe locul actual datează din 1554 într-un act emis de către Movilă Voievod. În acel document, domnitorul dăruia mănăstirilor Dragomirna și Secu "„un iaz cu iezătură, lângă Orhei”" . Totodată, aflăm că la data respectivă localitatea deja
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
Aici s-a înființat și un cămin pentru elevii și studenții ceangăi (Căminul Ceangău din Miercurea Ciuc), în care acestea sunt ajutați în studiile lor în limba maghiară de profesori de specialitate (lecții particulare) și de călugării piariști al orașului. Drept mărturie a prezenței ceangăilor de limbă maghiară în Moldova stau unele toponime românești păstrate până în prezent. Cele mai frecvente nume de familii ceangăi sunt: Andor, Ádám "(Adam)", Baka "(Baca, Boca ~ 'soldat')", Balázs "(Balazs, Blaj)", Balog "(Balogh, Bologh, Bolog, Bulug)", Bartha "(Barta
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
complex alcătuit din bănci, un pod, un pom - executate din fier forjat și lemn și o terasă. În zona de luncă, la marginea cursurilor de apă, din Soroca a fost identificat limaxul "Deroceras agreste", o specie mezofilă. Cele mai vechi mărturii a existenței oamenilor pe aceste meleaguri, precum uneltele de cremene, datează din paleolitic (sec. XL-XII î.e.n.). În anii 5000-4000 î.e.n. au existat 2 așezări omenești, pe vetrele lor fiind identificate urme de locuințe, așchii și unelte de cremene, din oase
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
lor, descoperim urmele artiștilor care, în lipsa unei formații profesioniste, propuneau un teatru ce venea din rândurile muncitorilor și se adresa lor”. (Fos în Arrecha et al. 2013, 71) Exemplele acestor spectacole sunt deosebit de relevante, atât în plan local, unde depun mărturie pentru amploarea istorică și rafinamentul de mijloace al mișcărilor politice radicale, cât și în plan mondial, unde se constituie în precursori ai teatrului proletar practicat de partidele comuniste din Germania sau Franța în anii 1920, precum și al teatrului proletar militant
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
de Laura SanduVolumul Vremuri second-hand reunește mărturii și povești de viață ale locuitorilor și locuitoarelor din spațiul ex-sovietic, adunate pe parcursul mai multor ani de jurnalista Svetlana Aleksievici, laureată, în 2015, a Premiului Nobel pentru Literatură. Faptul că Aleksievici nu se arată tocmai scrupuloasă când consemnează momentele în
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
90 sau după 2000), sau informațiile despre persoanele intervievate este, probabil, o opțiune strategică (și criticabilă) în interiorul metodei sale pe care o numește „polifonică”. Acest tip de tratare prea puțin individualizată a materialului permite însă concentrarea pe tonul comun al mărturiilor și pe câteva elemente recurente, a căror identificare și analiză ne ajută să rămânem, după ce am citit cartea, cu ceva mai mult decât impresia că am parcurs o mulțime de povești personale foarte diverse, încărcate emoțional și de multe ori
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
credința că toți au fost înșelați în anii '90 creează coeziune prin declanșarea un reflex autocritic nemilos. Ne-am vândut țara (sau „am dat socialismul”) pe cârnați, jeanși, banane, haleală etc. sunt afirmațiile care apar probabil cel mai des în mărturiile protagoniștilor, alături de conștiința unui fel de raportare fantasmatică la vremurile noi care se anunțau: Primele reviste glossy le-am citit ca pe clasici, cu credința pioasă că sub coperta aceea, între foile acelea, se afla o viață minunată.”( p.166
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
abundenței, a unei vieți strălucitoare, pline de bunuri de consum, nu rezistă în fața ”realității” și nu împlinește aceleași nevoi. Și probabil că, din perspectiva unei critici a naționalismului, aceasta e una dintre cele mai serioase teme de reflecție deschise de mărturiile din Vremuri second-hand: cum funcționează mecanismele apartenenței naționaliste, ce nevoi împlinește aceasta și cum altfel pot fi ele împlinite? Metafora teatrului apare și în alt context, în legătură cu regimul sovietic, în mărturia unui fost deținut: ”E ca la teatru. Din sală
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
dintre cele mai serioase teme de reflecție deschise de mărturiile din Vremuri second-hand: cum funcționează mecanismele apartenenței naționaliste, ce nevoi împlinește aceasta și cum altfel pot fi ele împlinite? Metafora teatrului apare și în alt context, în legătură cu regimul sovietic, în mărturia unui fost deținut: ”E ca la teatru. Din sală vezi o poveste frumoasă - scena e curată, actorii sunt străluciți, e o lumină magică, dar când treci în culise... Deodată, în spatele cortinei, sunt resturi de scânduri, cârpe, decoruri pe jumătate vopsite
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
Un accent pe impactul emoțional pe care îl au schimbările sociale. Toate sunt elemente care caracterizează, în bună parte, narațiunile din Vremuri second-<b>h</b><b>and.</b><i> </i>Prin ele și prin forța extraordinară a unora dintre mărturii, are locvizibilizarea și restabilirea importanței unor elemente asociate în mod tradițional în gândirea occidentală, cu „feminitatea”, în calitatea ei de concept opus și inferior „masculinității”.</p> Poveștile femeilor sunt desigur interesante, pentru marea cultură, dar secundare. La fel și afectul
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
de la Păltiniș" (stațiune de munte în care filozoful Constantin Noica își desfășura, prin seminarii private, împreună cu câțiva discipoli, proiectul cultural de recluziune formativa voluntară în fața realității regimului comunist), ca elev preferat al lui Noica. Volumele "Jurnalul de la Păltiniș" și "Epistolar", mărturii ale acestui parcurs formativ, au în epoca un ecou important în rândul publicului cultivat. Prin ideile valorizate și comentate cu precădere în opera (alienarea, contingenta, libertatea, aporia morală, facticitatea), tematica gândirii sale poate fi definită că existențialista și agnostica („Unei
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
editorial de excepție a fost publicarea în 1996 a ediției princeps a jurnalului scriitorului român cu origini evreiești Mihail Sebastian, carte care supraviețuise în manuscris de la moartea autorului (în 1945). Jurnalul a avut un impact foarte mare, întrucat reprezenta prima mărturie din interior a fascizării și antisemitismului generației '27. Au avut loc numeroase dezbateri și polemici despre modul în care ar trebui să se raporteze lumea intelectuală la operele indubitabil valoroase al vârfurilor generației criterioniste (cât și alte teme aferente). Gabriel
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
Roman Patapievici si Claudiu Secașiu a fost învinsă de către Gheorghe Onișoru (PNL), Constantin Buchet (PRM), Viorel Nicolescu (PNTCD) si Ladislau Csendes (UDMR), datorită dreptului lui Onișoru, ca președinte al Colegiului, de a exprima două voturi. Astfel, deși existau la dosar mărturii că Tudor înaintase chiar și lui Ceaușescu liste cu persoane care urmau să fie disciplinate, acesta a fost curățit de orice vină. Pe data de 7 octombrie 2004, în cadrul unei conferințe de presă extraordinare, Andrei Pleșu a demisionat din Consiliul
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
fost racolat de Securitate ca informator. Alexandru Paleologu a fost bun prieten cu Nicu Steinhardt. l. Paleologu a declarat (în Tudorel Urian, op. cit., p. 65): Când i-am mărturisit [lui Steinhardt] prima oară - pentru că lui i-am mărturisit, înainte de apariția mărturiei mele publice din volumul "Sfidarea" "memoriei"-, mi-a replicat: "Eu eram sigur demult de lucrul acesta, mă așteptam, dar nu m-am ferit de tine nicio clipă..." A fost grațiat în 1964 și iese din închisoare la 24 iunie 1964
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
a fost primul caz de recunoaștere și asumare publică și explicită a acestei colaborări. În primele luni ale lui 1990 a fost primul și unul dintre cei foarte puțini oameni de cultură români care și-au recunoscut colaborarea cu Securitatea. Mărturia sa va fi publicată mai târziu (în 1995) într-un volum de convorbiri cu istoricul și romancierul Stelian Tănase, "Sfidarea memoriei". De asemeni, își cere public iertare pentru ceea ce va numi „o obnubilare a inteligenței”. Racolarea sa ca informator s-
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
75 de ani. Este sărbătorit și i se consacră o solemnitate la Uniunea Scriitorilor. Impresionantul "Caiet albastru", o biografie spirituală și colecție saint-simoniană de portrete ale contemporanilor săi, se citește ca romanul pasionant al unui destin și, parțial, ca o mărturie asupra epocii pe care a străbătut-o, una dintre cele mai complexe apărute după 1990.
Nicolae Balotă () [Corola-website/Science/297602_a_298931]
-
creat și trei alfabete: alfabetul armean, alfabetul georgian și alfabetul alban, astăzi ieșit din uz. Armeana clasică e încă folosită astăzi în slujbele liturgice ale ritului armean, atât în Biserica Apostolică Armeană, cât și în Biserica Armeano-Catolică. Cea mai veche mărturie a limbii armene datează secolul 5 d.Hr. (Biblia tradusă de Mesrob Mashtots). Istoria anterioară a limbii este neclară și obiectul unor speculații de mult. Primul text scris în limba armeană a fost traducerea Bibliei în armeană de către Sf. Mesrob
Limba armeană () [Corola-website/Science/297616_a_298945]
-
este convocat la Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării, punându-i-se în vedere că dacă refuză să fie martor al acuzării, va fi arestat și implicat în "lotul intelectualilor mistico-legionari". Anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, este condamnat în "lotul Pillat-Noica" la 12 ani de muncă silnică, 7 ani degradare civică și confiscarea totală a averii personale, sub acuzația de "infracțiune de uneltire contra ordinii sociale". Acest eveniment înlătură "orice dubiu, șovăială
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
mareșalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoți romano-catolici, doi preoți uniți și unul protestant, "spre a da botezului un caracter ecumenic" (cf. "Jurnalul fericirii"). Episodul dă naștere cărții Jurnalul fericirii, care reprezintă, după propria-i mărturie, testamentul lui literar. Redactat la începutul anilor '70, această primă variantă - circa 570 de pagini dactilografiate - este confiscată de Securitate în 1972 și îi va fi restituită în 1975, după numeroase intervenții pe lângă Uniunea Scriitorilor. Între timp, autorul finalizează a
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]