18,023 matches
-
Mateuți, județul Orhei - d. 24 mai 2003, Chișinău), arheolog și istoric medievist din Republica Moldova, doctor în istorie (1960), dizident în știința istorică sovietică (anii 60-80 ai secolului al XX-lea). Studii secundare: satul Mateuți; studii superioare: facultatea istorie a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă” (1951-1955); studii postuniversitare (doctorale, aspirantura): Institutul de Arheologie al Academiei de Științe a URSS, Moscova (1955-1958). Academia de Științe a Moldovei: Sectorul de Arheologie al Institutului de Istorie - laborant superior (1958-1959), cercetător științific inferior (1959-1962), cercetător
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
Silva, Adolfo Casais Monteiro, Sant'Anna Dionísio și José Marinho, printre alții. După terminarea studiilor, și-a început stagiul la Liceul Național José Falcăo, din Coimbra (1931-1932), întrerupându-l în anul școlar următor pentru a-și completa studiile cu disciplinele pedagogice la Universitatea din Coimbra și terminând în Lisabona, la Liceul Normal Pedro Nunes (1933-1934), unde, în iulie 1934, a dat Examenul de stat. A urmat cariera pedagogică în calitate de profesor asociat la Liceul Gil Vicente (până în 1935). În octombrie 1935, a
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
întrerupându-l în anul școlar următor pentru a-și completa studiile cu disciplinele pedagogice la Universitatea din Coimbra și terminând în Lisabona, la Liceul Normal Pedro Nunes (1933-1934), unde, în iulie 1934, a dat Examenul de stat. A urmat cariera pedagogică în calitate de profesor asociat la Liceul Gil Vicente (până în 1935). În octombrie 1935, a plecat la Viena pentru doi ani, ca bursier al Instituto de Alta Cultura (Institutul de Înaltă Cultură) pentru a studia cu filozofii Moritz Schlick, Karl Bühler și
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
române, cu care se împrietenește și va purta corespondență, Eliade menționându-l în "Jurnalul Portughez", precum și în "Jurnalul" pe care-l va scrie mai târziu în Franța. În 1946 a concurat pentru postul de profesor extraordinar la secția de științe pedagogice a Facultății de Litere a Universității din Lisabona cu dizertația "Fundamentarea Existențială a Pedagogiei", iar în 1950 a devenit primul profesor de pedagogie din Portugalia. A condus catedrele de Istoria educației, Organizare și administrație școlară, Morală, și Istoria filozofiei antice
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
de Filozofie din Mendoza, Argentina; împreună cu alți intelectuali portughezi a luat parte, în 1954, la festivitățile celui de-al IV-lea Centenar al Întemeierii orașului Săo Paulo. În 1962, a propus Fundației Calouste Gulbenkian să înființeze un Centru de cercetare pedagogică (Centro de Investigaçăo Pedagógica) în cadrul acestei fundații, devenind directorul acestui centru din 1963 și până la moartea sa, survenită în 1966. A fost membru al Academiei de științe din Lisabona și, în onoarea sa, o școală din Lisabona, precum și diverse străzi
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
al Academiei de științe din Lisabona și, în onoarea sa, o școală din Lisabona, precum și diverse străzi din Portugalia, respectiv din Lisabona (Telheiras), din Outorela (Carnaxide), din Évora și din Custóias (Matosinhos) îi poartă numele. Aproape întreaga sa operă filozofică, pedagogică, critică și epistolară a lui DS a fost publicată în patru volume de Fundația Calouste Gulbenkian, cuprinzând de la teme esențialmente filozofice și pedagogice până la teme de cultură și de actualitate ce reflectă preocupările vremii sale: individul printre mase, umanitatea în
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
din Outorela (Carnaxide), din Évora și din Custóias (Matosinhos) îi poartă numele. Aproape întreaga sa operă filozofică, pedagogică, critică și epistolară a lui DS a fost publicată în patru volume de Fundația Calouste Gulbenkian, cuprinzând de la teme esențialmente filozofice și pedagogice până la teme de cultură și de actualitate ce reflectă preocupările vremii sale: individul printre mase, umanitatea în război, omul și tehnica, toate climate cu efect de dezumanizare. Se evidențiază următoarele studii: Sensibil la valoarea pedagogică a filmului și la potențialitățile
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
de la teme esențialmente filozofice și pedagogice până la teme de cultură și de actualitate ce reflectă preocupările vremii sale: individul printre mase, umanitatea în război, omul și tehnica, toate climate cu efect de dezumanizare. Se evidențiază următoarele studii: Sensibil la valoarea pedagogică a filmului și la potențialitățile sale didactice, DS a dedicat comentarii și conferințe unor filme, printre care Fiul risipitor (, Germania, 1934), Al treilea om (Carol Reed, SUA, 1949) și Umberto D. (Vittorio de Sica, Italia, 1952). Unele articole și scrisori
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
a sistemelor și soluțiilor. În fine, explorează posibilitățile unei antropologii filozofice cu caracter existențial și aplicarea ei în pedagogie. Căutând să realizeze o sinteză 'existențială' între filozofie și pedagogie, a desfășurat o importantă activitate de actualizare și renovare a gândirii pedagogice portugheze prin diferite propuneri de structuri organice școlare și curriculare pentru toate nivelurile, de la grădiniță la universitate. S-au bucurat de o reflectare specială în opera sa problemele învățământului tehnic-profesional, cele ale orientării vocaționale și ale relevanței caracterologiei pentru educație
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
mea frumoasă», «Băieții veseli». Lucrările dumnealui au fost interpretate în fosta URSS, România, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Italia, Franța, Israel și SUA. Din 1990 și până în 1995 A. Luxemburg a lucrat ca profesor de pian și teoria muzicii la Colegiul pedagogic David Yellin din Ierusalim. Orchestră Israeliană din orașul Raanana, dirijor Yeruham Scharovsky, a selectat pentru turneul în Franța și în Israel Suita nr.1 pentru coarde. În 1997 la comanda Youth Orchestră a orașului Grand Rapids, Michigan, Statele Unite ale Americii
Arkady Luxemburg () [Corola-website/Science/315288_a_316617]
-
(n. 25 octombrie 1948 Telciu, județul Bistrița-Năsăud) este prozator, eseist și istoric literar român. Institutul Pedagogic de Institutori, Cluj-Napoca-1970 Suverana clipă, Bistrița, 1978, Spații posibile, 1980, Bistrița, Poem pentru orașul natal, antologie, Ed. George Coșbuc, Scriitori Bistrițeni, 2007, Ed. George Coșbuc. Revista-magazin „VIAȚA-AZI”, 1997-funcția: director-fondator; Revista literară „Litera Nordului”-director-fondator; Revista „Săptămâna politică”-director-fondator; Editura George
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
Universitatea din București, după care s-a întors în Japonia. A publicat o serie de traduceri din română, în paralel cu activitatea didactică care a început în 1969: lector, apoi conferențiar, iar la urmă profesor universitar la Facultatea de Științe Pedagogice a Universității Tokio. Din 1989, când s-a pensionat de la Universitatea Tokio, este profesor emerit al aceleiași universități. Până în 2004 a fost profesor și șef de catedră la secția de literatură a Universității Bunka Joshi Daigaku din Tokio.
Atsushi Naono () [Corola-website/Science/315464_a_316793]
-
(* 1944 la București), este o cântăreață de muzică ușoară din România, de origine armeană. a absolvit Facultatea de Muzică din cadrul Institutului Pedagogic bucureștean, ulterior devenind profesoară la o școală medie (gimnazială) din oraș. A activat în a doua jumătate a anilor 1960, interpretând piese ale compozitorilor Henry Mălineanu, Temistocle Popa, Radu Șerban, Ramon Tavernier, Nicolae Kirculescu, George Grigoriu ș.a. S-a făcut
Anca Agemolu () [Corola-website/Science/317453_a_318782]
-
Brad (1942-1949) și Secretar-șef la Institutul de Medicină și Farmacie din Iași (1949-1951). A devenit apoi profesor la Liceul Economic din Iași (1946-1949), predând disciplinele: Statistică, Economie politică și Legislație economică. Tot la Iași a absolvit, în 1948, Seminarul Pedagogic Universitar. Din anul 1950, a funcționat fără întrerupere în învățământul superior economic. În 1950, este numit Asistent la Institutul de Științe Economice și Planificare Iași, unde a predat până în 1955. Apoi, între 1955 și 1963, a predat ca Lector la
Ioan Burduja () [Corola-website/Science/321804_a_323133]
-
Haber berichtet, Was sucht der Mensch im Weltall". El a fost unul din întemeietorii revistelor științifice "Bild der Wissenschaft" și "X-Magazin". După 40 de ani se mai poate urmări și azi, la postul TV Bayer (Bavaria) emisiunile cu o valoare pedagogică deosebită ale lui . Din viața lui privată, Heinz Haber are din prima căsătorie 2 copii, iar din a doua căsătorie un fiu. Mormântul lui se află în cimitirul Blankenese (Hamburg).
Heinz Haber () [Corola-website/Science/321889_a_323218]
-
acesta a fost citat ca un factor important de către utilizatorii Moodle. Alți utilizatorii Moodle cum ar fi Open University din Marea Britanie, au arătat că Sistemele de Gestionare a Învățării pot fi văzute ca fiind ”relativ neutre din punct de vedere pedagogic”. Filosofia declarată a sistemului Moodle include un constructivism și o abordare social constructivistă în ceea ce privește educația, subliniind că cei care învață (și nu doar profesorii) pot contribui la o experiență educațională. Acronimul Moodle vine din englezescul "Modular Object-Oriented Dynamic Learning Environment
Moodle () [Corola-website/Science/321955_a_323284]
-
este o enciclopedie online liberă și colaborativă de matematică. Se pune în special accentul pe rigoare, deschidere, prezentare pedagogică, conținut de timp real, precum și pe o comunitate de aproximativ 24000 de persoane care sunt interesate de variatele probleme matematice existente. Intenția acestei enciclopedii este de fi cât mai completă. Proiectul ei este deținut de Digital Library Research Lab din
PlanetMath () [Corola-website/Science/321364_a_322693]
-
fizică a profesorului Vintilă Mihăilescu, șef de lucrări (1946), conferențiar (1950), profesor (1970) la Facultatea de Geologie și Geografie a Universității din București. Între 1960 și 1972 se află în rândurile corpului didactic "chemat să asigure "autoritate geografiei în Institutul Pedagogic din București"" În 1971 comisia Ministerului învățământului prezidată de N. Al. Rădulescu îi va acorda titlul de doctor docent. Din 1972 se întoarce la Catedra de Geografie fizică a Facultății de Geografie a Universității din București, de unde se va pensiona
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
de Geografie a Universității din București, de unde se va pensiona în anul 1975. a fost un profesor prin excelentă și un cercetător înnăscut. În învățământ a susținut, atât în cadrul Facultății de Geologie-Geografie, cât și la Facultatea de Istorie-Geografic a Institutului Pedagogic din București, cursuri de geografie fizică și regională, de geomorfologie generală și a României, de cuaternar, etc. În condițiile perioadei postbelice și ale învățământului reformat de după 1948, a suferit, din păcate, rigorile politice ale epocii. Nu i s-a îngăduit
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
un cerc de prieteni nu prea numeroși. Îți făcea impresia, la prima vedere, că e posomorât, dar era plin de umor și când era cazul, te pișca nemilos cu ironia sa usturătoare. A fost un dascăl de o neîntrecută măiestrie pedagogică. Datorită persecuției protopopului, din cauza unor schițe în care criticase preoțimea, este nevoit să plece în 1905 din Caransebeș la Sibiu, unde va lucra la "Telegraful român", cu o mică întrerupere, pentru că în 1919, i s-a încredințat organizarea școlii normale
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
al IV-lea al Spaniei și familia sa". Educația lui Francisco de Paula a fost diferită de cea oferită celor doi frați mai mari Ferdinand, Prinț de Asturia și Infantele Don Carlos. Planul de studii a fost inspirat de teoriile pedagogice ale lui Johann Heinrich Pestalozzi. Încercând să pună în aplicare acest sistem de învățământ în întreaga Spanie, Godoy a convins cuplul regal să-l aplice și fiului lor cel mai mic. Deși părinții lui i-au destinat lui Francisco de
Infantele Francisco de Paula al Spaniei () [Corola-website/Science/322485_a_323814]
-
de aproximativ 3 hectare. Este cunoscut sub două denumiri: Universității sau Areni. O altă denumire, folosită uneori de localnici, este Parcul Institutului. Istoria și dezvoltarea parcului sunt strâns legate de universitatea din imediata apropiere, înființată în 1963, inițial ca Institut Pedagogic de 3 ani, iar apoi, în 1976, transformată în Institutul de Învățământ Superior. Accesul principal în campusul universitar se realizează prin incinta parcului. În anul 2011, parcul a intrat într-un amplu proces de reabilitare și de modernizare. Lucrările presupun
Parcul Universității din Suceava () [Corola-website/Science/316842_a_318171]
-
cartierul halei (1943), Case pe Bucsinescu (1943), Colț de stradă (1944). Într-un alt plan, Nicolae Popa a fost și un bun pedagog, fapt remarcat și de discipolii săi de la Academia de arte frumoase, Școala medie de artă și Institutul Pedagogic din Iași. S-a stins din viață pe 25 octombrie 1962, la Iași, si este inmormintat la Cimitirul Eternitatea din Iași. Nicolae Popa este un ieșean autentic și nedezmințit. Trecut prin experiențele mistuitoare ale primei jumătăți a veacului trecut, pe
Nicolae Popa (pictor și grafician) () [Corola-website/Science/316980_a_318309]
-
legăturile cu Diaspora evreiască. Yuli -Yoel Edelstein s-a născut într-o familie de evrei din Cernăuți, în acea vreme în Uniunea Sovietică, (în R.S.S Ucraineană, azi Ucraina independentă). Părinții săi, Yuri și Anita erau conferențiari la un Seminar pedagogic. În copilărie familia a ajuns la Kostroma. Tatăl, fiu al unui tata evreu si al unei mame creștine,a devenit disident, iar după 1979 s-a convertit la creștinismul ortodox sub numele Gheorghi Edelstein și a devenit preot pravoslavnic. Până
Yuli-Yoel Edelstein () [Corola-website/Science/328881_a_330210]
-
regiunea Kostroma în Rusia. După terminarea studiilor de liceu la Kostroma, Yuri Edelstein junior a dorit să se înscrie la Școala Înaltă de Limbi, dar nu a fost acceptat din cauza originii evreiești. A început să învețe filologie engleză la Institutul pedagogic din Kostroma, apoi din anul 1978 la facultatea de limbi străine a Institutului pedagogic din Moscova, dar a fost exclus după ce în 1979 s-a înscris pentru plecare în Israel. Cererile sale de emigrare au fost, însă, respinse în anul
Yuli-Yoel Edelstein () [Corola-website/Science/328881_a_330210]