21,512 matches
-
atunci; și nu mult după aceea muri Ștefan, palatinul Moldovei, slăbit de bătrânețe și de podagră. Ungurii și polonii se temeau că, după moartea domnului, turcii și tătarii vor ataca cele două regate. La 25 februarie 1504, regele Vladislav se temea că, odată cu moartea lui Ștefan, tătarii ar putea năvăli în regat. Ardelenii, în schimb, se temeau de un atac turcesc acum, când Ștefan voievod e bătrân și i se apropie moartea”. La 14 aprilie, când se știa că se apropie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ungurii și polonii se temeau că, după moartea domnului, turcii și tătarii vor ataca cele două regate. La 25 februarie 1504, regele Vladislav se temea că, odată cu moartea lui Ștefan, tătarii ar putea năvăli în regat. Ardelenii, în schimb, se temeau de un atac turcesc acum, când Ștefan voievod e bătrân și i se apropie moartea”. La 14 aprilie, când se știa că se apropie moartea domnului, Vladislav lua măsuri pentru întărirea frontierei răsăritene a regatului. La câteva zile după moartea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
boieri au făcut parte din Sfatul lui Petru al II-lea, care ajunsese în scaun cu ajutorul cumnatului său, Iancu de Hunedoara. El întărește domeniile unor mari boieri ca Mihail logofăt, Cernat Ploscarul, Ivan Porcu sau Ulea, cu fratele său Iuga. Temându-se ca Moldova să nu devină o țară vasală supusă coroanei ungare, polonii îl sprijină pe Alexădrel, fratele lui Roman, să ajungă domn. La 8 aprilie 1449, acesta confirma o danie făcută de boierul Oană Pântece mânăstirii Moldovița, privilegiu în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Este greu de susținut că boierii l-au obligat pe Ștefan să-l recheme în țară pe Mihul, din moment ce ceilați pribegi se întorseseră și ocupaseră locuri înalte în Sfatul Domnesc. Cronicarul polon Ioan Dlugosz știa că Ștefan cel Mare se temea de trădarea unor boieri din cauza severității sale. Sau, se poate spune, mai aproape de realitate, din cauza spiritului său de ordine și de dreptate. Iar faptul că domnul știa să-și impună autoritatea ne-o arată și cazul vornicului Crasnăș, cel care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Neagoe Basarab scria că, atâta vreme cât vor sta alături de domn marii dregători, “atât cei dintâi, cât și cei de-ai doilea, și cei de-ai treilea împreună cu dregătorii tăi cei mai aleși și mai de frunte, de nimic să nu vă temeți și să nu vă îndoiți, pentru că Dumnezeu este cu voi și veți birui pe dușmanii voștrii și pe vrășmașii care se bat cu voi”. În împrejurări speciale, Ștefan cel Mare a făcut apel numai la oastea mică: incursiunile din Polonia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și prisăcarii de la Botna. Sunt pomenite mai multe curți boierești în secolul al XV-lea, chiar și în documentele date în vremea domniei lui Ștefan cel Mare. Domnul nu ar fi acordat unor boieri posesia unor curți întărite, dacă se temea de puterea acestora. Curțile boierești se deosebeau de cele ale țăranilor doar prin întinderea lor și pentru că aveau garduri bine închegate, care să ocrotească averea boierului de atacul unor tâlhari. Întrebarea, care ar trebui să se pună, este de ce în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în sudul Moldovei: „dacă tu vei avea în mâna ta Moldova, atunci drumul ne va fi deschis în toate părțile lumii”. Leonardo Massari, medicul lui Ștefan cel Mare, scria dogelui că în Ungaria era o mare spaimă, deoarece ungurii se temeau de un atac turcesc, în cazul în care turcii ocupau Moldova. Moldova era ca un scut pentru Europa și trebuia ajutată împotriva turcilor, altfel „Polonia și Ungaria și ca urmare toată Italia și toată creștinătatea ar fi înfrânte”. În raportul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îl socotea că va fi credincios Porții. O explicație a acestui deznodământ este dată de Anton Verancsics (Antonio Verancici), care ajunge arhiepiscop și vicerege al Ungariei. Verancici scria, după anul 1538, deci după campania sultanului din Moldova: „dar s-a temut Soliman ca nu cumva, când ar încerca el să ocupe Transilvania sau Țara Românească sau Moldova, toate aceste țări să se unească împreună și să se apere în parte prin curse, în parte - ceea ce nu este greu de crezut - prin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fațada de vest a bisericii din Pătrăuți, îndată după zidirea bisericii, temă reluată la Sfântul Gheorghe de la Voroneț, în 1547, la inițiativa mitropolitului Grigore Roșca, vărul după mamă al lui Petru Rareș. Înălțarea Sfintei Cruci și Judecata de Apoi sunt teme care le găsim reflectate în arta europeană. Nu este vorba de simple coincidențe, ci de o anumită stare de spirit determinată de primejdia pe care o reprezenta ofensiva turcescă în a doua jumătate a secolului al XV-lea. S-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu o nouă sugestie a identității erou-vânat. Imaginea stă sub regim dinamic și solar, specific principiului masculin. Colindele din Dobrogea conturează un neofit asemenea zeilor, ce poartă veștminte pictate cu însemnele stelare și telurice: „Iar (cutare) flăcău voinic,/ Nu se teme de nimic;/ Că vestmântu-i zugrăvit:/ Scrisă-i marea rotocoală/ Cam cu nouă vădurele;/ Iar în urmă de vădurele,/ Sînt nouă corăbele” (T. Vladimirescu - Tulcea). Simbolistica cifrei nouă este „a căutărilor fructuoase și a încununării eforturilor, desăvârșirea unei creații”. Solaritatea chipului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
jertfei inițiatice, e, contrar purificării, acela de-a fi un târg, un zălog, un troc de elemente contrarii încheiat cu divinitatea”, „. de fiecare dată, sub forma unei dureri adecvate, se avansează prețul avantajului urmărit. Paralel, se scapă de un rău temut renunțându-se de voie bună la vreun bun oarecare”. Bunul pierdut de fecioara repudiată aparține exclusiv lumii profane și duratei; brațele de carne puteau crea doar întru contingent, iar picioarele întregi parcurgeau doar drumuri în lumea istorică, asemenea surorilor mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mult l-am plâns eu că mi-a fost foarte drag. Apoi mama a născut o copilă Frăsina, care a trăit numai 3 ani. Și parcă era gospodină de când lumea, așa vorbea și spunea ghidușii. Iar mama zicea: "tare mă tem să nu facă broasca mușuroi"! Și a făcut broasca mușuroi, că Frăsinica a răcit și așa voinicuță și foarte deșteaptă a murit și ea! A născut mama altă copilă foarte frumoasă și i-a pus numele Zamfira. Era o copilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe plaiurile moldovenești. Deși, în contextul globalizării atotcuprinzătoare, spațiile intelectuale și spirituale își pierd mereu mai mult coloritul autohton, propriu și ceea ce pentru mine, aici, reprezintă o valoare, pentru actuala generație, tot de aici, să nu spună mai nimic. Mă tem că în această diluare a valorii proprii a intrat și Camino de Santiago, dar voi vedea. Incă nu sunt pe el. Toate acestea sunt gânduri, simțăminte ce- mi umplu mintea și inima în mersul trenului spre Pamplona, admirând în același
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
aceste trei hanuri și alte 5-6 case a fost un șoc psihic. Tot satul este o ruină, la propriu și la figurat. Acoperișurile caselor sunt prăbușite, sau nu mai există deloc, zidurile sunt parțial sau total dărâmate, și parcă mă tem să nu iasă dintre ele vreo jivină, sau vreun șarpe de sub nenumăratele dărâmături. Localnici nu prea văd, în afară de personalul de la hanuri. Mă întâlnesc cu trei câini și o bătrână care pare foarte bolnavă și cu mintea rătăcită. Hanul parohial
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
9 august în dimineața aceasta, pelerinii s-au trezit încă de la ora 5 așa că la ora 6 eram deja gata de plecare. Era încă întuneric și pentru prima dată am folosit lanterna pe drum. Pe întuneric am părăsit această localitate temându-mă sa nu-mi iasă în cale câinele cel negru și rău. Drumul urcă ușor fiind când mai îngust ca o potecă, când mai larg cât să meargă mai mulți pelerini unul lângă altul. Am un sentiment interesant în inimă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
aceeași trezire la ora 5 a multora, ceea ce mă face să mă ridic și eu din pat. în dimineața aceasta cerul este înnorat, iar luna nu se vede deloc, nu mai luminează drumul, așa că am folosit lanterna din plin. Mă temeam să nu se termine bateria, și după câțiva km m-am oprit la un bar, unde era și un han pentru pelerini, la Mercadoiro, așteptând să se lumineze de ziuă. Cu o cafea cu lapte în față ascult cu plăcere
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ți-a spus săți faci vaccinul? Suntem îngrozitor de dezorganizați. Poate există persoane în minister cărora nu le place deplasarea mea la Lima. Orice este posibil, deși cei avizați, din direcție cel puțin, ori nu sunt suficient de pregătiți, ori se tem de ambasador, ori au alte speranțe. Atunci, nu văd rațiunea acestei răutăți, poate fi numai o neglijență, dar a cui? Eu nu știam, căci nu am avut niciodată de lucru cu zonele africane și latino-americane, colegii de la D.R. V considerau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
siguranță ședința de sancționare a diplomatului, pentru a evita transmiterea în țară a făcăturii ce trebuia să se soldeze cu trimiterea de la post înainte de termen a singurului diplomat real și stabil din misiune. Pe plan personal, nu aveam de ce mă teme, întrucât în minister toți cei care îl cunoșteau bine pe Ardeleanu, șeful misiunii, mă avertizaseră să încerc să îl ajut, să evit dezacordurile cu el, "întrucât acesta este răzbunător, are un caracter de activist limitat...". A doua zi, după ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
obiectul a peste 170 de memorii, articole și note originale publicate în reviste din țară și străinătate. În acestea nu se cuprind, bineînțeles, numeroasele sale articole privind popularizarea matematicii. Multe din publicațiile sale figurează în monografii, lucrări de sinteză și teme de doctorat (exemplu: la Tomsk - Rusia, au stat la baza elaborării multor lucrări și dizerații). Prof. Gh. Gheorghiev a participat la numeroase reuniuni științifice în țară și în străinătate, conferind la universitățile din Bologna, Debreceen, Jena, Londra, Moscova, Oxford, Padova
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
1969 a fost ales membru de onoare al Academiei de științe Agricole și Silvice din România. A fost rector al Institutului Agronomic din Iași între anii 1951-1956 și 1961-1965. Prof. Dr. Doc. Constantin Pântea a desfășurat o rodnică activitate stiințifică, abordând teme din domeniul chimiei agricole, al biochimiei, industriilor agricole, istoriei învățământului agronomic. În ultimii ani ai activității sale l-au preocupat aspecte de biochimie vegetală. A publicat peste 100 lucrări științifice, multe dintre ele în reviste din țară și de peste hotare
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
dar Antonescu ne informează că aliații refuză să garanteze securitatea transportului stop. Binevoiți a raporta ambasadorului Statelor Unite și altor persoane pe care le credeți utile, pentru a aviza mijloace mai bune pentru punerea la adăpost stop. Rugăm comunicați rezultatul stop. Temându-ne că Guérin de la Moscova n-a primit telegramele mele, vă rog să-i transmiteți aceasta. Ministru de Finanțe, /ss/ N. Titulescu 41 1917, noiembrie 28/decembrie 11, Iași. Telegrama nr. 25.195 trimisă de ministrul de Finanțe, N. Titulescu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
nu vor lupta contra rușilor, care se angajează să ne apere granița despre sud. La 10/23 oct., ziua de naștere a Reginei Maria, fiind la dejun la Familia Regală, Suveranul, îngrijorat de cotropirea tot mai insistentă a trupelor rusești, temându-se ca ei, cunoscând valoarea odoarelor noastre bisericești să nu și le însușească, mă întrebă dacă aș consimți să le salvez, începând cu lăcașurile din Moldova, cele mai expuse unei eventuale cotropiri moscovite. Primind misiunea, a doua zi chiar, Principele
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de bolșevici; arestarea ministrului României la Petrograd, Constantin Diamandi; protestul corpului diplomatic; confiscarea Tezaurului României (fragmente). Doritori să le fie pe plac bulgarilor și germanilor, rușii proclamară necesitatea autonomiei Dobrogei care ar fi, astfel, luată nenorocitei Românii; socialiștii ruși se tem însă să vorbească despre autonomia Transilvaniei. De la începutul revoluției, guvernul Reichului căuta să profite de influența tot mai mare a socialiștilor ruși pentru a determina încheierea unei păci separate. Lenin, abia debarcat din vagonul în care traversase teritoriul german fără
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
că-i o propunere glumeață. De ce credeți că se practică atât de mult tămâierile în "segmentul critic" românesc? Să fie vorba de o influență venită din ortodoxia românească, acea a tămâierii viilor și morților, nediferențiat, fără o minimă evaluare...? Mă tem că aici avem impresii oarecum disonante. Nu-i chiar un cor de osanale la fiecare carte apărută. Nu toate cărțile sunt primite cu salve beatificante. Se mai dau ghionturi, se mai practică pișcătura, la nevoie și răstălmăcirea. Criticii sunt însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
știu bine (de la Călinescu, dar nu asta e important; important e că maliția a devenit un comportament) că "un critic trebuie să fie rău și să muște" ori măcar "să latre", pentru că altminteri "mănâncă coloanele degeaba". Călinescu voia să fie temut pentru a fi respectat (și, apoi, pentru a putea convinge), iar această cultură a spaimei și a sperieturii proliferează azi sub penele vioaie. Inteligența e prin sine malițioasă (deși nu sunt convins că, la rândul ei, maliția e prin sine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]