191,608 matches
-
alternativ, "Sa" a fost folosit frecvent până în anii 1920. Precedent descoperirii tehnologiei de separare a schimbului de ioni din anii 1950, samariul nu avea nicio utilizare comercială în formă pură. Totuși, un rest din urma purificării cristalizării fracționale a neodimului conținea un amestec de samariu și gadoliniu care a primit numele de "Amestecul Lindsay" după denumirea companiei care îl fabrica. Se crede că acest material a fost folosit în tijele de protecție din cele mai timpurii reactoare nucleare. În prezent, același
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
regim de coacere neechilibrată cu schimb de temperatură rapid între limita de 400 °C și 700 °C. Astfel se poate confirma caracterul tranzitiv acestei faze a samariului. De asemenea, pojghițele subțiri de samariu obținute prin depunerea de vapori ar putea conține fazele hexagonale compacte și hexagonale compacte cu două fețe în condiții ambiante. Samariul (și sescvioxidul său) sunt paramagnetici la temperatura camerei. Momentele magnetice efective corespunzătoare acestora, mai mici de 2 µ, sunt pe locul al treilea printre lantanide (și oxizii
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
gaz inert ca argonul. Samariul este complet electropozitiv și reacționează lent cu apa rece și foarte repede cu cea fierbinte pentru a forma hidroxidul de samariu: Samariul se dizolvă repede în acid sulfuric diluat pentru a forma o soluție ce conține ioni de samariu (III) de culoare galbenă-vernil , care există sub formă de complecși [Sm(OH)]: Samariul este unul dintre singurele lantanide care prezintă starea de oxidare +2. Ionii Sm sunt roșii-sângerii în soluție. Cel mai stabil oxid al samariului este
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
cu cea a clorurii de plumb PbCl. Aceleași rezultate se obțin și în cazul triiodurii de samariu (cu densitatea de 5,97 g/cm). Pudrele de sintetizare din oxid de samariu și bor, în vid, produc o nouă pudră ce conține câteva boruri de samariu al căror raport de volum poate fi controlat prin intermediul proporțiilor din amestec. Pudra poate fi convertită în cristale mai mare al unei boruri de samariu folosindu-se metoda topirii cu arc sau metoda zonei de topire
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
aer și așadar sunt studiate doar sub atmosfere inerte. Monofosfura de samariu SmP este un semiconductor asemănător siliciului cu conductivitate electrică mare de tipul n. Aceasta poate fi preparată prin coacerea la 1100 °C a unei capsule de cuarț ce conține un amestec de pudre de fosfor și samariu. Fosforul este foarte volatil la temperaturi mari și poate exploda, astfel rata de creștere a temperaturii trebuie să fie mai mică de 1 °C/minut. Aceeași procedură este folosită pentru monoarseniura SmAs
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
8 ppm), samariul este al 40-lea element ca abundență din crusta Pământului. Este al cincilea lantanid ca abundență și este mult mai comun chiar decât staniul. Concentrația samariului în soluri variază între 2 și 23 de ppm, iar oceanele conțin aproximativ 0,5-0,8 părți pe trilion. Distribuția samariului în sol depinde foarte mult de starea chimică a acestuia și este foarte neomogenă: în solurile nisipoase, concentrația de samariu este de aproape 200 de ori mai mare la suprafață decât
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
samariu este de aproape 200 de ori mai mare la suprafață decât din apa prinsă în sol, iar acest raport poate depăși 1000 în solurile argiloase. Samariul nu se găsește liber în natură, dar, ca și alte pământuri rare, este conținut de multe minerale, printre care se numără monazitul, bastnäsitul, ceritul, gadolinitul și samarskitul; monazitul (în care samariul apare în concentrații de 2,8% sau mai mari) și bastnäsitul sunt utilizate pe larg ca surse comerciale. Resursele mondiale de samariul sunt
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
în rinichi, iar în sânge există dizolvate cam 8 micrograme de samariu pe litru. Samariul nu este absorbit de către plante într-o concentrație măsurabilă așa că nu face parte din dieta umană în mod normal. Totuși, unele plante și legume pot conține mai mult de o parte pe milion de samariu. Sărurile insolubile de samariu sunt non-toxice și doar cele solubile sunt ușor toxice. Când sunt ingerate, doar 0,05% din sărurile de samariu ajung în fluxul sanguin iar restul sunt eliminate
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
fi pus problema în acest fel. Pentru el era semnificativ mai important, fără îndoială, orizontul de bogății care îl puteau reprezenta pentru teologii creștini știința și filosofia greco-arabă. Ceea ce a înțeles el este faptul că textele ce trebuiau acum recuperate conțineau o știință superioară celei de care dispuneau creștinii. Totuși, atât de diferită, încât nici măcar nu se putea pune problema unei acceptări sau a unei negări. Ea trebuia mai întâi cunoscută. În acest sens, cazul lui Albert este văzut de E.
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
ale diferitelor țări. Astfel, pe 6 martie 538 a scris episcopului "Caesar de Arles" în ceea ce privește penitența regelui austrasian "Theodobert", fiindcă se măritase cu văduva fratelui său. Pe 29 iunie 538, un decret a fost trimis episcopului "Profuturus de Braga" care conținea deciziile diferitor întrebări asupra disciplinei bisericești. Episcopul "Auxanius" și succesorul său, "Aurelian de Arles", care au intrat în discuție cu papa asupra acordării palium-ului ca însemn al demnității și puterii legatului papal pentru zona Galiei, ca răspuns, papa a
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
era cineva care "profana proditione immaculatem fidem subvertere conatus est" ("...încerca să distrugă credința pură printr-o trădare ordinară"). Din punctul de vedere al infailibilității papale, cuvintele lui au dus de asemenea la o dispută. Îndeosebi textul grecesc trimis Împăratului conține o formulă diferită, mai blândă. Scriind "subverti permisit" în loc de "subvertere conatus est", reproșul la adresa lui Honoriu este redus de la o răspândire activă a ereziei la tolerarea acesteia, ceea ce probabil reflecta mai bine atitudinea lui Leon față convingerile predecesorului său (vezi: Conciliengeschichte
Papa Leon al II-lea () [Corola-website/Science/305411_a_306740]
-
antivirale, antimicotice, antiinflamatorii, anestezice, analgezice, regeneratoare, antitoxice) cunoscute încă din Antichitate, având și o acțiune bioactivă puternică. ul este folosit ca produs apicol terapeutic în medicina populară pentru tratarea diferitelor afecțiuni, iar în Egiptul Antic era folosit pentru mumificarea cadavrelor. Conține un complex de antibiotice vegetale și elemente chimice de care organismul uman are nevoie (Fe, Zn, Cu, Co, Mn, Mo, Al, V, Ca, Si, St, Ba). Cuvântul "propolis" vine din limba greacă și înseamnă „partea dinaintea cetății”. Învățații greci l-
Propolis () [Corola-website/Science/305452_a_306781]
-
balsamuri, fermenți, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, stronțiu), substanțe antibiotice, rășini, acizi aromatici, acizi. Compoziția propolisului variază în funcție de specia vegetală de pe care s-a cules, dar, în medie, acesta conține 55% rășini și balsamuri, 30% ceruri și 10% uleiuri eterice, proporții care sunt asemănătoare pentru orice fel de propolis. Având în vedere veniturile enorme generate de tratamentele tradiționale, incluzând propolisul, dar și a medicamentelor farmaceutice moderne precum acyclovir, nu este
Propolis () [Corola-website/Science/305452_a_306781]
-
Oxford. Opera filosofică este o combinație de erudiție masivă, cu modificări uneori derutante: de la marxism trece la un revizionism moderat, încă stângist, pentru ca în ultima parte a activității să i se atribuie atitudini conservatoare sau chiar de dreapta. Polemicile sale conțin raportări critice la adresa modernității dar și a postmodernismului ca opțiune și soluție. În "Încercările modernității" (1990) susține că modernitatea este o sursă de discomfort deoarece orice fel de program consistent, politic sau religios, conține un dezechilibru latent, conducând la absolutizare
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
sau chiar de dreapta. Polemicile sale conțin raportări critice la adresa modernității dar și a postmodernismului ca opțiune și soluție. În "Încercările modernității" (1990) susține că modernitatea este o sursă de discomfort deoarece orice fel de program consistent, politic sau religios, conține un dezechilibru latent, conducând la absolutizare și autodistrugere. Astfel, teoria creștină a drepturilor inalienabile ale omului considerat ca valoare în sine a fost asimilată de statul laic și transformată în teza drepturilor individuale inalienabile garantate și distribuite de stat, facilitându
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
stohastice, de la impunerea forțată, transformând ideile nu în instrumente de tortură ci în adevăruri empirice. Din punct de vedere ontologic, Kolakowski profesează un antirealism. El critică realismul aristotelic, conform căruia universul are realitate proprie iar limbajul „copiază” diviziunile și obiectele conținute de acest univers („Self-Identifying Objects”, în terminologia lui Putnam) încearcă să evite realismul moderat (după care universul conține o infinitate de clasificări iar noi, prin limbaj, o selectăm pe cea adecvată propriului nostru uz), pledând explicit pentru antirealism, conform căruia
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
vedere ontologic, Kolakowski profesează un antirealism. El critică realismul aristotelic, conform căruia universul are realitate proprie iar limbajul „copiază” diviziunile și obiectele conținute de acest univers („Self-Identifying Objects”, în terminologia lui Putnam) încearcă să evite realismul moderat (după care universul conține o infinitate de clasificări iar noi, prin limbaj, o selectăm pe cea adecvată propriului nostru uz), pledând explicit pentru antirealism, conform căruia lumea în sine este nediferențiată iar noi creăm obiecte inventând clasificări. Universul este dependent de minte. În ultimii
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
atât în Evanghelii sau Apocalipsa lui Ioan, cât și în tradiția vie, orală, transmisă de la Hristos, absentă din textele canonice datorită caracterului lor inițiatic. Gnosticii se considerau urmași și păstrători ai acestei tradiții orale și postulau că revelația este stratificată, conținând mai multe niveluri de înțelegere, în acord cu puterea intelectivă a fiecărui om. Valentin, de exemplu, considera că oamenii se împart în hylici (materialiștii sortiți pierzaniei), psihici (oameni dominați de activitate sufletească și care se vor mântui prin fapte bune
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
neoplatonismului) sau gnostici, fără ca cele două curente să se confunde. Miezul filosofiilor neoplatonice stătea pe doctrina emanației (indiferent de particularitățile acesteia, de la Plotin la Proclus, de pildă), în vreme ce gnosticii trebuie reperați prin cosmologia lor dualistă. Cu toate acestea, sistemele gnostice conțin elemente emanaționiste și chiar par uneori mai platonice decât celelalte prin ipostazierea la nivel inteligibil a unui număr aparent excesiv de entități și niveluri. Ceea ce îi apropie este și soteriologia: ambele sisteme mizau pe rolul cunoașterii (inițierii) în salvarea sufletului. Totuși
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
secretă. Acest sistem este o cosmologie și o teologie în același timp, o supra-doctrină menită a unifica toate noțiunile cunoscute și a justifica gnoza. Ea este în fond un amestec de învățături recognoscibile în operele lui Platon, Philos și Plotin, conținând însă și elemente ortodox creștine. În esență, ei susțineau opoziția fundamentală între spirit și materie, precum și doctrina emanației. Dumnezeu creează „emanând” acest număr de eoni care în final se vor întoarce la El printr-o mântuire universală (aceasta este doctrina
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
și gamopetal. Caliciul gamosepal. Corola caducă, gamopetală. Androceu din 4-5 sau 2 stamine concrescute de tubul corolei. Gineceu superior, 2-carpelar. Ovar unilocular, rareori 5-locular sau 4-locular, placentația centrală, de obicei bazală. Fructul este o bacă sau o capsulă. Flora României conține 31 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 12 genuri, iar flora Republicii Moldova conține 22 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 11 genuri. le reprezintă una din familiile de plante cu o mare importanță agricolă, industrială și
Solanacee () [Corola-website/Science/303426_a_304755]
-
tubul corolei. Gineceu superior, 2-carpelar. Ovar unilocular, rareori 5-locular sau 4-locular, placentația centrală, de obicei bazală. Fructul este o bacă sau o capsulă. Flora României conține 31 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 12 genuri, iar flora Republicii Moldova conține 22 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 11 genuri. le reprezintă una din familiile de plante cu o mare importanță agricolă, industrială și medicală. Ca plante alimentare se cultivă : cartoful (tuberculi), pătlăgelele vinete (fructe), pătlăgelele roșii (fructe), ardeiul
Solanacee () [Corola-website/Science/303426_a_304755]
-
plante cu o mare importanță agricolă, industrială și medicală. Ca plante alimentare se cultivă : cartoful (tuberculi), pătlăgelele vinete (fructe), pătlăgelele roșii (fructe), ardeiul (fructe). Ca plante industriale pentru frunze: tutunul, mahorca. Întrebuințările medicinale se bazează pe alcaloizii pe care îi conțin: atropina, hiosciamina, scopolamina ș.a. în mătrăgună, măsălariță, ciumăfaie, mutulică; nicotina în tutun, capsicina în ardei: din părțile verzi ale cartofului se extrage solanina. Mult apreciate ca plante ornamentale sunt: petunia hibridă, tutunul de pădure ("Nicotiana silvestris"), regina nopții. Solanaceele sunt
Solanacee () [Corola-website/Science/303426_a_304755]
-
simple sau sectate, iar florile sunt solitare sau grupate în inflorescențe. Solanaceele prezintă unele caractere de superioritate în ceea ce privește alcătuirea florilor, ale căror petale sunt concrescute, iar dispunerea elementelor florale se face pe 4 cicluri. => 1..2..3..4 Flora României conține 31 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 12 genuri: Flora Republicii Moldova conține 22 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 11 genuri: Familia Solanacee este este împărțită în 8 subfamilii: Browallioideae, Duckeodendroideae, Goetzeoideae, Nicotianoideae, Petunioideae, Schizanthoideae, Schwenckioideae
Solanacee () [Corola-website/Science/303426_a_304755]
-
caractere de superioritate în ceea ce privește alcătuirea florilor, ale căror petale sunt concrescute, iar dispunerea elementelor florale se face pe 4 cicluri. => 1..2..3..4 Flora României conține 31 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 12 genuri: Flora Republicii Moldova conține 22 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 11 genuri: Familia Solanacee este este împărțită în 8 subfamilii: Browallioideae, Duckeodendroideae, Goetzeoideae, Nicotianoideae, Petunioideae, Schizanthoideae, Schwenckioideae și Solanoideae.
Solanacee () [Corola-website/Science/303426_a_304755]