179,090 matches
-
său a fost locul de muncă al tatălui. Pe atunci existau unități de învățământ pentru copiii ceferiștilor, astfel că a urmat, gratuit, cursurile Școlii Nr. 40 C.F.R. și ale Liceului C.F.R. „Aurel Vlaicu”. Aici a jucat rugby, fiind coleg de clasă și de echipă cu Dragoș Țenescu, unul dintre cei trecuți în „cartea de aur” a rugby-ului din România. Mai greu i-a fost din anul 1942, atunci când a fost admis la Facultatea de Arhitectură și când, pentru a se
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
jumătate de normă, la S.T.A.C.O. A făcut parte din colectivele care au câștigat concursurile publice pentru proiectele: Sistematizarea Pieței Nicolae Bălcescu București, Teatrul Național București, Sistematizarea Pieței „Liga Națiunilor” Geneva. A fost decorat de către autoritățile vremii cu Ordinul Muncii clasa III-a (1974), A 25-a Aniversare a Eliberării Patriei (1969), A 50-a Aniversare a P.C.R. (1971), A 25-a Aniversare a Proclamării Republicii (1972). În anul 1977 a fost pensionat pentru invaliditate. A decedat în anul 1980 la
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
astfel inechitățile sociale din România. Romanul se axează pe formarea intelectuală și morală a tânărului Ion Sântu sub influența principalelor evenimente istorice din perioada antebelică (Răscoala din 1907 și Primul Război Mondial), a realității sociale din acei ani (inechitatea între clase), a teoriilor filozofice și politice ale epocii și a ideilor socialiste propagate de un intelectual rus. Crescut inițial în casa din București a bunicului său, moșierul parvenit Iancu Urmatecu, Ionuț deprinde un comportament de stăpân în relația cu cei de
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
relatând istoria îmbogățirii fără scrupule a lui Iancu Urmatecu, un arhivar obscur de la tribunalul bucureștean, prin spolierea averii bătrânului și decrepitului baron Barbu. Scriitorul prezintă un proces istoric profund reprezentat de apariția și ascensiunea burgheziei românești prin eliminarea treptată a clasei sociale boierești, reconstituind cu precizie și culoare ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Criticii literari au considerat acest roman ca fiind o „capodoperă românească de tip balzacian”. "" era proiectat să fie primul volum al trilogiei "Lume", din care a
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Mihnea Băiatu al lui Gib I. Mihăescu. Parvenitismul a fost un fenomen social caracteristic ascensiunii burgheziei din România, el prelungindu-se o vreme îndelungată și având particularități specifice perioadei istorice în care a avut loc. Profitând de lenea și desfrâul clasei boierești, arendași și funcționari energici încep să se ridice pe plan social, cumpărând moșii și imobile și devenind tot mai prosperi. Noii îmbogățiți din România proveneau adesea de la periferia societății, fiind inculți, vulgari și cu maniere grosolane. Ascensiunea burgheziei și
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
pe plan social, cumpărând moșii și imobile și devenind tot mai prosperi. Noii îmbogățiți din România proveneau adesea de la periferia societății, fiind inculți, vulgari și cu maniere grosolane. Ascensiunea burgheziei și consolidarea situației materiale, pe de o parte, și dezagregarea clasei boierești din România, pe de altă parte, au fost procese istorice de lungă durată, așa după cum remarca plastic Perpessicius în recenzia făcută acestui roman: „orice tunel, chiar acela pe care-l perforează sobolii, cere timp, după cum timp cere și opera
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
și de a mânca elegant. Transformarea sa nu este una completă așa că arhivarul amestecă uneori politețea cu grosolănia, afișând o stare de risipă pe care o consideră a fi un semn al „boieriei”. Spre deosebire de lenea, apatia și blazarea boierimii, noua clasă socială se remarcă prin vitalitate și prin înclinația epicureică spre plăcerile vieții. Spre deosebire de modelele literare anterioare, Iancu Urmatecu își dorește doar schimbarea condiției sociale, urcarea câtorva trepte pe scara socială și nu ajungerea în vârful piramidei precum Rastignac sau Julien
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
variată a tuturor arivismelor este susținută de un elan neobosit și de un instinct vital primitiv către cele două mobiluri eterne ale vieții: banul și puterea. Ridicarea pe plan social a burgheziei a avut loc concomitent cu dispariția treptată a clasei boierești. Obișnuiți să trândăvească și să ducă o viață de huzur, boierii din România modernă și-au pierdut rapid simțul practic și nu au mai reușit să țină pasul cu schimbările socio-economice. Ei își irosesc averea agonisită în decursul mai
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
urmare a cheltuielilor impuse de ducerea unei vieți de desfrâu. Dezagregarea treptată a averilor boierești a reprezentat un simptom generalizat la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind însoțită de ascensiunea administratorilor cu un spirit energic. În operele literare anterioare, reprezentanții clasei nobiliare încearcă să se revolte precum marele postelnic Andronache Tuzluc care cere pedepsirea lui Dinu Păturică și încearcă să-l sugrume sau ca boierul vechi Dinu Murguleț care îl amenință furios pe Tănase Scatiu: „Îl împușc! îl împușc! Hoțul!... care
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
de criticul Dumitru Micu în categoria inadaptaților anacronici din familia morală a prințului Lai Cantacuzin (personaj al romanului "Locul unde nu s-a întâmplat nimic" (1933) de Mihail Sadoveanu). Criticul Octav Șuluțiu considera că ei sunt exemplare tipice ale unei clase sociale vlăguite și plictisite, care nu sunt cu nimic mai bune din punct de vedere moral decât cei care le iau locul în societate, decăderea lor datorându-se lipsei de aspirații sociale și a energiei vitale. Rezistența lor în fața prăbușirii
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
termină prin a-i cere ajutorul fostului om de casă pentru a-i salva ce mai rămăsese după fuga Jurubiței. Acesta reprezintă momentul simbolic al recunoașterii procesului social de substituire a boierimii de către burghezie. Personajele par să conștientizeze deznodământul propriei clase sociale și nu fac nimic să îl împiedice. Ion Marin Sadoveanu realizează în acest roman descrieri de locuri și personaje în culori de epocă, creând o frescă a societății bucureștene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prezentarea unui bal de
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
are o inteligență nativă și o vitalitate debordantă. Lăcomia și bădărănia sa sunt compensate de mărinimia față de rudele mai sărace pe care le întreține, deși manifestă față de ele un profund sentiment de dispreț. Ridicarea sa și implicit a unei noi clase sociale se face prin înlocuirea vechii aristocrații, a cărei energie vitală este tot mai puțină. Romanul realizează o vastă frescă de epocă, înscriindu-se pe linia „balcanismului” pitoresc promovat în literatura română prin scrierile lui Nicolae Filimon și Ion Ghica
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
au aflat că Franța planifica să captureze tot Mexicul, s-au retras rapid din coaliție. Invazia franceză ulterioară a dus la Al Doilea Imperiu Mexican. În Mexic, imperiul impus de francezi era susținut de clerul romano-catolic, multe elemente conservatoare ale clasei superioare, și unele comunități indigene; mandatul prezidențial al lui Benito Juárez (1858-1871) a fost întrerupt de conducerea monarhiei habsburgice din Mexic (1864-1867). Conservatorii și mulți din nobilimea mexicană, au încercat să reînvie forma monarhică de guvernământ (a se vedea: Primul
Intervenția franceză în Mexic () [Corola-website/Science/333952_a_335281]
-
este dezvoltat pe șisturi cristaline; roci aparținând cristalinului getic din "seria Sebeș-Lotru". Situl Cheile Cernei prezintă o arie naturală ce adăpostește elemente rare de floră spontană și fauna sălbatică specifice sud-vestului Apusenilor. Acesta dispune de un habitat natural prioritar din clasa (9130) "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești) și floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
de foioase, păduri în tranziție, pășuni, pajiști, terenuri arabile, cursuri de apă tributare râului Bârlad) deluroasă ce adăpostește și asigură condiții prielnice de viețuire și hrană mai multor specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune de două clase de habitate (predominante) constituite din păduri dacice fag și păduri dacice de stejar și carpen; ce conservă elemente de floră spontană și protejează specii de faună rară. La baza desemnării Pădurii Bârnova ca arie de protecție specială avifaunistică se află
Pădurea Bârnova () [Corola-website/Science/333978_a_335307]
-
pentru uzul clasei I primară, cunoscută și ca "Abecedarul" lui Creangă, a fost o lucrare didactică redactată de Ion Creangă, în colaborare cu colegii săi institutori C. Grigorescu, Gh. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu și A. Simionescu. A apărut la Iași, în 1868
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
elaborarea cărților școlare. Un astfel de concurs a fost organizat în 1865, având ca scop și realizarea unui „Abecedariu”, alături de alte manuale destinate învățământului elementar. Erau formulate și condițiile pe care acesta trebuia să le întrunească: "„fiind cărți destinate pentru clasele primarie, caută să fie scrise în limbă câtu se poate de populară; să fie lucrate după cele mai noi metode de învățământu [...]; să nu fie reproducțiunea sau imitațiunea cu neînsemnate modificațiuni a cărților esistente și adoptate în școle, și în
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
a propus reluarea concursului. În 1864, tânărul Ion Creangă, pe atunci diacon înscris la Școala preparandală de la Trei Ierarhi din Iași, unde îl avea ca profesor și director pe Titu Maiorescu, a fost numit prin decret domnesc institutor provizoriu la clasa I-a, secțiunea a II-a, a școlii primare (vasiliene) Trei Ierarhi. Începe astfel o lungă carieră în care scriitorul a slujit cu pasiune în învățământ (chiar și pe timpul destituirii sale vremelnice, între 1872 și 1874), până la agravarea bolii sale
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
într-un tiraj de 8000 de exemplare în noiembrie același an. În 1876 aceeași societate a stipendiat publicarea unui nou tiraj de 12000 exemplare. Imediat după prima ei apariție, lucrarea a fost aprobată și adoptată ca manual („carte didactică”) pentru clasa I-a din școlile primare prin decizia Ministerului Instrucțiunei Publice și al Cultelor nr. 10.099 din 11 septembrie 1868 (publicată în "Monitorul Oficial" nr. 208 din același an). În 1876, ea a fost aprobată și prin decretul domnesc al
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
care i-a permis să-și cumpere casă și să trăiască "„fără a se umili tagmei preoțești”". Totodată, încurajat de succesul ei, Creangă a redactat în continuare și alte lucrări didactice, tot în colaborare: "Învățătorul Copiilor, Carte de cetire în clasele primare de ambele secse" (1871), "Povățuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică" (1876) și "Geografia Județului Iași" (1879). Manualul cuprindea trei părți și se încheia cu o secțiune de rugăciuni și tabele aritmetice. Prima parte a purtat inițial titlul
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
președintului societatei, fost dirigentul societatei, Dušan Umićević (Dușan Umicevici) la parlamentul urgent societatei pe 1 iunie 1934 decizia despre inființarea de școala este luat ""Decizie de deschidere de Școala muzicală"" ("Одлука о отварању Музичке школе") Școala a avut mult de clase: Clasa de incepatori, Școala muzicală inferior și Școala muzicală medială care au avut trei ani de școala. Ore a fost solfegia, teoria elementară și harmonia. Mai târziu, că ore a fost și contrabas și violoncel. În școala putat să frecventa
Muzička škola quot;Vlado Miloševićquot; () [Corola-website/Science/333996_a_335325]
-
societatei, fost dirigentul societatei, Dušan Umićević (Dușan Umicevici) la parlamentul urgent societatei pe 1 iunie 1934 decizia despre inființarea de școala este luat ""Decizie de deschidere de Școala muzicală"" ("Одлука о отварању Музичке школе") Școala a avut mult de clase: Clasa de incepatori, Școala muzicală inferior și Școala muzicală medială care au avut trei ani de școala. Ore a fost solfegia, teoria elementară și harmonia. Mai târziu, că ore a fost și contrabas și violoncel. În școala putat să frecventa școlari
Muzička škola quot;Vlado Miloševićquot; () [Corola-website/Science/333996_a_335325]
-
patru vedete rapide trebuiau să preia echipajul și comandourile și le transporte până la țărm. Încărcătura explozivă trebuia preluată și ea, plasată în locul potrivit și regaltă să explodeze după ce ultima vedetă părăsea zona. În cadrul operațiunii au mai participat două distrugătoare din clasa Hunt - HMS Tynedale și HMS Atherstone - care trebuiau să escorteze forța de atac spre Franța și înapoi spre baze, iar pe timpul raidului să rămână la o distanță sigură în larg. O vedetă rapidă (MGB 314) a fost desemnată ca punct
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Aceste vedete nu trebuiau să fie folosite pentru tranportul trupelor, ci pentru atacarea vaselor germane aflate în estuar. Toate vedetele au fost dotate cu cârte un rezervor suplimentar de combustibil de 500 galoane pentru creșterea razei de acțiune. Submarinul din clasa S HMS Sturgeon trebuia să plece mai înainte, să fie pe poziție și să îndeplinească funcția de baliză de navigație pentru convoiul care naviga în estuarul Loarei. Ofițerul selectat pentru conducerea comandourilor a fost locotenent-coloneul Charles Newman. Cel mai numeros
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
a vaselor britanice. La ora 17:00, convoiul a fost informat că în zonă se află cinci vedete torpiloare germane. După două ore, comandantul convoiului a fost informat că în sprijinul său se îndreaptă cu toată viteza două distrugătoare din clasa Hunt, HMS Cleveland și HMS Brocklesby. Convoiul a ajuns la 120 km de St Nazaire la 21:00 și și-a schimbar cursul spre estuar. În acest timp, distrugătoarele "Atherstone" și "Tynedale" au rămas să patruleze în larg. Convoiul a
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]