18,730 matches
-
și pleacă în grabă spre munți, spre cetatea lui Iuda unde locuiau Zaharia și Elisabeta. Intră în casa lui Zaharia și urează de bine Elisabetei. Atunci, continuă evanghelistul, pruncul Ioan săltă de bucurie în pântece și Elisabeta se umple de Duh Sfânt, strigând cu glas tare că fecioara Maria și rodul pântecelui ei sunt binecuvântați. Maria stă cu Elisabeta cam trei luni, după care pleacă acasă. „Evanghelia lui Luca” istorisește cum Elisabeta naște un fiu, iar vecinii și rudele ei care
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?”. Zaharia , tatăl lui, umplându-se de Duh Sfânt, începe să proorocească despre Iisus iar despre Ioan astfel: Copilul creștea și se întărea în duh, continuă Luca, și pleacă în pustie, unde rămâne până în ziua arătării lui către Israel. Predicile și le începe în deșertul Iudeii, în al
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?”. Zaharia , tatăl lui, umplându-se de Duh Sfânt, începe să proorocească despre Iisus iar despre Ioan astfel: Copilul creștea și se întărea în duh, continuă Luca, și pleacă în pustie, unde rămâne până în ziua arătării lui către Israel. Predicile și le începe în deșertul Iudeii, în al 15-lea an de domnie a împăratului roman Tiberiu. La acea dată Ponțiu Pilat era procurator al
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
văzut pe mulți din Farisei și din Saduchei că vin să primească botezul lui, le -a zis: Evangheliile relatează cum Ioan Botezătorul îl botează și pe Iisus care vine la el pentru a împlini planul lui Dumnezeu, moment în care Duhul Sfânt se pogoară asupra lui Iisus ca un porumbel, acesta fiind recunoscut ca Fiu bineplăcut înaintea lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul îl recunoaște pe Iisus ca fiind mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul lumii, care era înaintea lui, pe care l-
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
porumbel, acesta fiind recunoscut ca Fiu bineplăcut înaintea lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul îl recunoaște pe Iisus ca fiind mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul lumii, care era înaintea lui, pe care l-a făcut cunoscut, și care va boteza cu Duh Sfânt, relatează evanghelia lui Ioan. Acestui moment îi urmează ispitirea lui Iisus. Ioan îndemna noroadele să facă pomeni cu tot prisosul lor de haine și mâncare, arată evanghelistul Luca, vameșilor le spunea să nu ceară nimic peste ceea ce le-a
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
bucură foarte mult când aude glasul acestuia, iar bucuria sa este deplină; că el trebuie să se micșoreze în timp ce Hristos trebuie să crească, că Iisus vine din cer, în timp ce el e pământean, că Iisus grăiește cuvintele Tatălui fiind plin de Duhul Sfânt care nu se dă cu măsură și că cel care crede în Fiul va avea viață veșnică în timp ce cel ce nu ascultă de Fiul va rămâne cu „mânia lui Dumnezeu” peste el. Evanghelia lui Luca relatează cum pe când învăța
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
interpreți - muzică: Mahavishnu Orchestră, Producție TVR 1988. Singur, 5 min., - 2 interpreți - muzică: Weather Report, Producție TVR, 1988. Orb, 6 min., - 4 interpreți - muzică: Miles Davis, Producție TVR, 1988. Agon, 7 min., - 6 interpreți - muzică: W. Mertens, Producție TVR, 1988. Duh pe deasupra apelor, 9 min., - 5 interpreți - muzică: Ț. Albinoni, Producție TVR, 1993. Alb, 7 min., - 6 interpreți - muzică: Mihnea Brumăriu. Piesă dedicată dispariției premature a coregrafului francez Dominique Bagouet. Imemorial, 5 min., - 2 interpreți - muzică: Toby Twining, Producție TVR, 1993
Sergiu Anghel () [Corola-website/Science/299316_a_300645]
-
nevoie. Personaj nelumesc și inadaptabil într-o lume despiritualizată, el este adesea batjocorit și desconsiderat de ceilalți. „Idioția” lui, în realitate un diagnostic impus de cei care nu îl înțeleg, reflectă modul prin care vulgul percepe expresia creștină „sărac cu duhul”. Romanul "Demonii" se deosebește de celelalte mari creații dostoievskiene prin narațiunea de tip cronică pe care o dezvoltă. Folosind persoana întâi, naratorul intradiegetic, Anton Lavrentievici G., are un discurs oscilant și lipsit de obiectivitate, iar faptele relatate în calitate de martor direct
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
politician irlandez din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cunoscut în folclor ca „Eliberatorul”. Cuvântul "„Joyce”" ar proveni, conform lui Richard Ellmann din franțuzescul "„joyeux”" ("fericit") sau latinescul "„jocax”", un nume predestinat pentru un scriitor ce va considera literatura „duhul sfânt al bucuriei”. Fire expansivă, veselă și aventurieră, John Stanislaus Joyce a avut o viață foarte diversă. În 1859, a fost înscris de părinți la colegiul catolic St. Colman din Fermoy, dar a părăsit instituția după aproape un an, din cauza
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de rând: sunt ridiculizate, vulgarizate sau reduse la simple superstiții. Despre doamna Kernan, soția protagonistului, naratorul dezvăluie următoarele: „Pentru ea, religia devenise o obișnuință [...] Dacă i s-ar fi spus însă, ar fi crezut și în iele, cât credea în Duhul Sfânt”. În semn de frondă sau dintr-o nevoie constantă de a polemiza cu trecutul catolic, Joyce integrează în lucrările sale o serie de elemente blasfematoare, eretice sau păgâne. În capitolul "Telemah", Buck Mulligan își începe „ritualul” bărbieririi prin intonarea
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
precum și voința de a pune în practică principiile creștine nu numai în vederea vieții viitoare, ci pentru viața de toate zilele. În primele secole creștine a apărut erezia monarhismului, potrivit căreia în Sfânta Treime creștină, Tatăl ar fi superior Fiului și Duhului Sfânt. Părinții Bisericii s-au împotrivit zicând că cele trei persoane ale Treimii ar fi egale, fără ca vreuna să le guverneze pe celelalte. Astfel, dacă - după Biblie- Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul său, atunci omul ar avea
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
se pun pe capul mirilor. Hirotonirea este singura taină ce se săvârșește în cadrul euharistiei. Hirotonia episcopului se face după trisagiu, a preotului se face înainte de anaforă, a diaconului se face la sfârșitul anaforei. Hirotesia ipodiaconului se face între chemarea Sfântului Duh și binecuvântarea trinitară de la începutul euharistiei. Alte hirotesii se fac independent de euharistie. În ritul bizantin maslul se face cu mai mulți preoți, de preferință șapte, iar uleiul se binecuvintează de șapte ori, chiar dacă sunt preoți mai puțini. Uleiul poate
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
reprezintă doar o treime din locuitorii orașului. Această schimbare deasă a confesiunii religioase este o caracteristică deosebită a istoriei religioase din Kurpfalz și din Heidelberg. Pentru a ilustra în mod exemplar împărțirea confesională a Heidelbergului vom prezenta soarta bisericii Sfântului Duh. Aceasta, ca urmare a declarației religioase din 1706, a fost divizată în două părți printr-un zid interior: reformaților și mai târziu uniților le aparținea naosul bisericii, iar zona altarului și corul aparținea romano catolicilor, iar din 1874 vechilor catolici
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
Davila e pretutindeni unde ai nevoie de el". Colegii îl invidiază și, spune dr. Zaharia Petrescu, fost elev al Școlii de Medicină, îi iartă cu greu "extrema distincție, eleganța și naturalul manierelor, farmecul conversației, felul spiritual, vesel și plin de duh în care istorisea, ca și bogăția instrucției". În 1870, în timpul războiului franco-prusac este în Franța cu un proiect nobil de a organiza o ambulanță cu concursul elevilor români din Paris și de a se consacra în ajutorul victimelor războiului. La
Carol Davila () [Corola-website/Science/298869_a_300198]
-
va trăi (). Doar evanghelia lui Ioan o menționează pe Maria în mod expres ca martoră nemijocită a crucificării fiului ei. Ultima dată este evocată în cartea Faptele Apostolilor (), ca făcând parte din grupul asupra căruia la Rusalii s-a coborât Duhul Sfânt. Michael Coogan susține că Sfântul Pavel credea că Sfântul Iosif l-a conceput pe Isus, „Iosif «nu a cunoscut-o pe» Maria «până când ea a dat naștere unui fiu»” (ea nu a rămas virgină, conform Sfântului Matei). Conform Matei
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
pe pământ fiule», "Pustia Umblătoare" devine: Acest vas cosmic plin de uimire / Pe drumuri înaintând și întrebând / Muntele fecioarei în mișcare... / (...) / Muntele umblător Muntele sfânt umblă prin lume / A-nceput să pornească de mult a început / Să fie pustia umblătoare / Duhul piramidelor îngerul templelor / Pustiite de mult liturghiile amuție / Cântul fecioarelor, ruga asceților..." (APT, 18); și în ultimă instanță: "Pustia umblă Pustia este grai / Cuvânt necunoscut năuc anume / Neamul lui cât nisipiș pe mări / Se-ntinde fără veste peste lume // Și
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
biserici. Mitropoliile Patriarhiei Ortodoxe Române de pe teritoriul României sunt: În "Enciclopedia Românilor" (coordonator Dimitrie Gusti, vol. 1, 1938), dogma ortodoxă este sintetizată astfel: „Cultul creștin ortodox este adorarea unui singur Dumnezeu în trei ipostaze (Sfânta Treime): Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Dumnezeu s-a descoperit oamenilor mai întâi incomplet, în Vechiul Testament, prin Moise și prin Profeți și apoi complet, în Noul Testament, prin însuși Fiul Său, Domnul Iisus Hristos. Unitatea ființei lui Dumnezeu face ca acolo unde se găsește una dintre ipostazele
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
dintre ipostazele Sfintei Treimi să fie întreaga Dumnezeire. Proprietățile Dumnezeirii sunt și ale fiecărei ipostaze în parte. Singurele caracteristici proprii ipostazelor Sfintei Treimi în parte sunt următoarele: Tatăl este nenăscut, naște din veci pe Fiul și purcede din veci pe Duhul Sfânt, Fiul este născut din veci de Tatăl, iar Sfântul Duh este purces din veci de Tatăl. Dumnezeu a adus din neființă la ființă toată lumea, pe cea văzută cât și pe cea nevăzută (lumea îngerilor). O parte din lumea nevăzută
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
și ale fiecărei ipostaze în parte. Singurele caracteristici proprii ipostazelor Sfintei Treimi în parte sunt următoarele: Tatăl este nenăscut, naște din veci pe Fiul și purcede din veci pe Duhul Sfânt, Fiul este născut din veci de Tatăl, iar Sfântul Duh este purces din veci de Tatăl. Dumnezeu a adus din neființă la ființă toată lumea, pe cea văzută cât și pe cea nevăzută (lumea îngerilor). O parte din lumea nevăzută a căzut, din pricina semeției. Ea a format împărăția întunericului. Odată cu lumea
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
nu a ascultat însă de porunca lui Dumnezeu. Prin neascultarea lui, a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea. În bunătatea și iubirea Sa față de neamul omenesc, Dumnezeu a dat pe Fiul Său, Care s-a născut din Sfântul Duh și din Fecioara Maria, mai presus de fire, ca Dumnezeu adevărat și om adevărat și a sălășuit printre oameni, învățându‑i care este calea cea adevărată, care este adevărul și care este viața. După cum prin neascultarea lui Adam lumea căzuse
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
se poată împărtăși din mântuirea adusa de El lumii, Iisus Hristos a lăsat Bisericii Sale mijloacele sfințitoare (Sfintele Taine), asigurând pe urmașii Săi, Sfinții Apostoli, ca și pe urmașii acestora, episcopi și preoți, de asistența și conlucrarea permanentă a Sfântului Duh. Sfintele Taine lăsate Bisericii Sale de Mântuitorul Iisus Hristos sunt în număr de șapte. Ele îmbrățișează toate nevoile sufletești ale credincioșilor creștini pe calea cea nouă trasata de El, ca și toate nevoile Bisericii creștine pentru propagarea în lume a
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
de la părinții săi, i-a permis ca timp de câțiva ani să trăiască fără griji. Tot în acest timp, devenit un obișnuit al cercurilor literare și artistice bucureștene, Luchian a reușit să fie apreciat pentru discuțiile pline de combativitate și duh la care a participat. A fost un obișnuit al cercului poetului Alexandru Macedonski și a frecventat cafenelele artistice și literare La Fialkowski și "Kũbler". Curând din păcate, a fost victima unor șarlatani care l-au lăsat pe drumuri. Pentru a
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
pe calea cea bună. Tu îi înflăcărezi și pe zei. Și tot tu le dai cîte un pumn după ceafă. În rinichi / în ficat... În rațiunea lor de a exista. În răsuflarea ta de alcool se îmbată toți camionagii Sfîntului Duh! Eu aici sunt un june. O balenă albă într-un estuar de liniște. Un superstar — un cruciat al ideii sfinte de Coca-Cola. Și de Blue-Jeans. Un misionar al spațiilor verzi, democratice. Un obiectiv survolabil... Un individ / adică nimic. O zecimală
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache () [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
secolului al XIV-lea Opoczno a prosperat, iar în anii 1360 a fost numit capitala unui Județ nou creat, ceea ce însemna că nu mai era supus . Aproximativ în anul 1405 a fost construit complexul unui spital împreună cu o biserică închinată Duhului Sfânt. În timpul Epocii de Aur a Poloniei, vremurile bune au continuat, Opoczno fiind atât în Regatul Poloniei cât și în Uniunea statală polono-lituaniană, unul din cele mai importante centre urbane ale . În 1405, a fost deschis un spital, și în
Opoczno () [Corola-website/Science/297930_a_299259]
-
astfel de entități imateriale (vezi D.Ex., primul sens al termenului ""spirit"": "În filozofia idealistă și în concepțiile religioase, spiritul este un element considerat ca factor de bază al Universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul; ființă imaterială supranaturală, duh."). De altfel Dicționarul Enciclopedic Român ediția 1966 precizează că "între superstiție și credința religioasă nu există o deosebire de esență." Și pe bună dreptate se afirmă asta, căci latura superstițioasă a religiilor nu se limitează doar la faptul că toate
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]