18,073 matches
-
activitate s-a desfășurat la Biroul de construcție condus de profesorul inginer Lazăr Stoicescu. Procesul de asimilare a aruncătorului sovietic de calibrul 120 mm a întâlnit însă și unele dificultăți tehnice, legate de țeava lisă, închizător și placa de bază. Muniția a necesitat unele modificări minore. Toate aceste probleme au fost depășite însă. Comisia militară de control și recepție, condusă de căpitanul inginer de geniu Spiridon Boncea, a contribuit la organizarea și reglementarea producției a aruncătorului. Acesta a fost denumit oficial
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
ar fi că a fost torpilată de submarinul sovietic ShCh-206 care se afla în zonă și care a confundat nava sovietică cu un distrugător românesc pentru că siluetele semănau sau, mai puțin probabil, o lovitură de tun într-o magazie de muniții a navei. În ultimii ani s-au făcut câteva încercări de găsire a epavei cu echipe de scafandri dar fără succes. Recent, în anul 2011, o echipă mixtă de scafandri din Ucraina, Federația Rusă și România utilizând sonare și aparatură
Distrugătorul Moscova () [Corola-website/Science/324134_a_325463]
-
decizia de a le moderniza, nefiind justificată achiziționarea unor tunuri noi cu performanțe asemănătoare. Uzura avansată a acestor tunuri a necesitat regenerarea țevilor prin procedeul numit „tubare amovibilă”, realizat la Uzinele Reșița. Această operațiune a condus la uniformizarea calibrului și muniției. Tunurile Putilov (cele mai numeroase) au fost recalibrate la 75 de milimetri, iar muniția standard a fost obuzul Schneider Model 1917 care avea bătaia de 11 kilometri. Cu toate acestea, nu au fost rezolvate limitările tehnice ale tunurilor. La mijlocul anilor
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
Uzura avansată a acestor tunuri a necesitat regenerarea țevilor prin procedeul numit „tubare amovibilă”, realizat la Uzinele Reșița. Această operațiune a condus la uniformizarea calibrului și muniției. Tunurile Putilov (cele mai numeroase) au fost recalibrate la 75 de milimetri, iar muniția standard a fost obuzul Schneider Model 1917 care avea bătaia de 11 kilometri. Cu toate acestea, nu au fost rezolvate limitările tehnice ale tunurilor. La mijlocul anilor 1930 au apărut primele tunuri de câmp bifleș (cu două fălcele) moderne: Polonia și
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
1943 la aceste fabrici. Astra Brașov și Concordia urmau apoi să execute un prototip. Concomitent, era pregătită producția în serie. Procesul de fabricație a fost supervizat de colonelul Valerian Nestorescu, acesta având la dispoziție comisii militare de recepție și control. Muniția necesară a fost fabricată la Uzinele Emil Costinescu din Sinaia. Inițial, comenzile pentru proiectile erau disproporționate: 2000 de lovituri perforante și 200 de lovituri explozive pentru fiecare tun. La intervenția colonelului Nestorescu, raportul a fost modificat corespunzător. Reducerea numărului de
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
cu privire la lupta împotriva terorismului. Numărul atentatelor pe teritoriul statului cecen scade considerabil. Dacă în 2005 au avut loc 111 atentate, în 2006 au fost organizate doar 74 . Au fost lichidate mai multe celule teroriste, distruse bazele unor grupări, arme și muniții. Kadîrov acordă o atenție deosebită restaurării localităților cecene. O nouă infrastructură apare în marile orașe, inclusiv în Groznîi. Există voci care afirmă că Ramzan Kadîrov este cel mai bogat și mai influent om din republică, având controlul unei miliții private
Ramzan Ahmatovici Kadîrov () [Corola-website/Science/324342_a_325671]
-
14/45></ref> În acord cu opinia conform căreia navele japoneze trebuia să fie mai puternice decât ale adversarilor, "Hiei" și surorile ei au fost primele nave din lume echipate cu tunuri de 36 mm (14 inch). Tunurile principale aveau muniție pentru 90 de trageri și o durată de viață de 250-280 de trageri. În 1941 proiectilele au fost colorate pentru a-i ajuta pe tunari și pe ajutoarele lor. Proiectilele anti-blindaj de pe "Hiei" erau vopsite cu negru. Bateria secundară de pe
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
Hiei" a primit îmbunătățiri care i-au permis să îndeplinească sarcini uzuale pentru împărat. Pe 16 august a servit ca navă de observație a împăratului pentru Marina Imperială Japoneză. Din ianuarie până în martie 1934, turela nr.4 și magazia de muniție au fost refăcute. În noiembrie 1935 "Hiei" a fost nava oficială a împăratului în timpul vizitei în prefecturile Kagoshima și Miyazaki. Nefiind împiedicată de restricțiile impuse de Tratatele de la Washington și de la Londra, Marina Imperială Japoneză a reconstruit nava "Hiei" pentru
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
Pereții etanși de compartimentare, cu o grosime care varia de la 127 la 203 mm, ranforsau centura principală. Armura turelelor a fost consolidată până la 254 mm, în timp ce porțiuni de 102 mm au fost adăugate la puntea blindată. Blindajele din jurul depozitelor de muniție au fost și ele refăcute și consolidate. Deși nu era la fel de bine blindată ca alte cuirasate japoneze, "Hiei" era cu mult mai rapidă. Reconstrucția a fost terminată pe 31 ianuarie 1940. Capabilă să dezvolte o viteză de 30,5 noduri
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
215 mm pe puntea principală peste mașini, magazii și tancurile de combustibil pentru avioane, iar protecția orizontală consta într-un blindaj de 215 mm de-a lungul centurii situate la linia de plutire peste camerele motoarelor și peste depozitele de muniție. Blindajul se reducea la 150 mm în restul zonelor. Spre deosebire de portavioanele britanice, care cărau combustibilul pentru avioane în butelii separate sau în recipiente asemănătoare înconjurate de apă de mare, toate portavioanele japoneze aveau combustibilul pentru avioane păstrat în rezervoare integrate
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
pe cont propriu. Planul presupunea tăierea liniilor de comunicații ale lagărului, uciderea unul câte unul, într-un interval de o oră, înainte de apelul de seară, a cât mai multor ofițeri germani și obținerea de arme din depozitul de arme și muniții al lagărului. Cu armele obținute, prizonierii i-ar fi atacat pe ofițerii rămași și pe gardienii ucraineni, profitând de dezorientarea acestora. Grupul de prizonieri care plănuiau evadarea a obținut concursul lui Kapo Porchek (Linal Haft), care urma să aibă un
Evadare din Sobibor () [Corola-website/Science/326551_a_327880]
-
între care și Nugent, acuzați de corupție și încearcă să-l omoare pe Bunker. Mosley intervine Mosley, îl salvează pe Bunker și apoi fuge. Mosley se oprește pentru scurt timp în apartamentul sorei sale, Diane, pentru a lua arme și muniție, aflând că poliția a abordat-o deja cu privire la activitățile sale. El și Bunker continuă să fugă de poliție, iar Mosley este rănit. Ei sunt încolțiți într-o clădire și urmăriți etaj cu etaj de Nugent și oamenii săi. Mosley îl
Mărturie mortală () [Corola-website/Science/326728_a_328057]
-
lungul întregii perioade a Războiului din Nagorno-Karabah . Dashnakii au sprijinit în mod activ năzuințele armenilor din regiune pentru obținerea independenței (Artsakh, după cum o numesc armenii). FRA a sprijinit armata din Nagorno-Karabah prin trimiterea de voluntari și asigurarea aprovizionării cu arme, muniții, ajutor medical și sprijin moral și mediatic . Șamil Basaev, liderul cecenilor musulmani, a trimis la rândul lui voluntari în regiune împotriva armenilor creștini. FRA nu a participat la următoarele alegeri parlamentare, dar a participat la cele din 1999, câștigând 9
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
companie din Statele Unite, care încă mai fabrică produsul său inițial, și este cel mai vechi producător care operează continuu în America de Nord. De asemenea, Remington este singura companie din SUA care produce, pentru uz civil, atât arme de foc cât și muniție, fiind cel mai mare producător american de puști și carabine. După ce timp de 12 ani nu a mai produs niciun model nou de pistol, Remington a anunțat "Modelul 1911 R1" în luna aprilie 2010, care a devenit disponibil prin intermediul vânzătorilor
Arme Remington () [Corola-website/Science/325549_a_326878]
-
independenți selectați începând cu iunie 2010. Precedentul pistol produs de Remington Arms, "Model XP-100R", fusese retras din producție în 1998. Produsele companiei Remington sunt distribuite în peste 60 de țări din întreaga lume. Remington produce, de asemenea, cele mai multe tipuri de muniție dintre toți producătorii de armament din lume. După o listă a web site-ului Remington . model 105 cti Pușcă cu sistem pump-action: Remington are mai multe facilități de producție. Sediul corporațieise află în [[Madison, Carolina de Nord]]. Remington deține două
Arme Remington () [Corola-website/Science/325549_a_326878]
-
de Nord]]. Remington deține două fabrici de arme de foc. Cea mai mare este cea din [[Ilion, New York]], pe locul primei fabrici Remington. Cea mai nouă fabrică a companiei a fost deschisă de curând în [[Mayfield, Kentucky]]. O fabrică de muniție și componentese află în [[Lonoke, Arkansas]]. Fabrica de arme pe comandă este amplasată în tot pe platforma uzinei din [[Ilion, New York]]. Centeru tehnic și de cercetare Remington se află în [[Elizabethtown, Kentucky]]. Compania Remington deține doua fabrici de ținte una
Arme Remington () [Corola-website/Science/325549_a_326878]
-
fabrici de ținte una în [[Findlay, Ohio]], iar cealaltă în [[Ada, Oklahoma]]. Armele Remington sunt încorporate în steagul Guatemalei stema națională a Guatemalei. [[Categorie:Armament]] [[Categorie:Companii din Statele Unite ale Americii]] [[Categorie:Producători de arme din Statele Unite]] [[Categorie:Producători de muniție]]
Arme Remington () [Corola-website/Science/325549_a_326878]
-
ienicerilor era o mașină de luptă bine organizată. a avut un corp pentru a pregăti drumul, un corp pentru a ridica corturile înainte ca trupele să ajungă și un corp pentru a coace pâine. Cebecii cărau și distribuiai armele și munițiile. Trupele de ieniceri au avut propriile lor unități sanitare care foloseau chirurgi musulmani și evrei, care călătoreau cu corpul ienicerilor în timpul campaniilor militare. Acestea au stabilit organizat metode de a trece răniți și bolnavii în spatele liniilor în spitale mobile. Aceste
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
deținea legal, având în vedere și calitatea sa de agent de poliție. La ora 17:30 după o discuție scurtă cu Felicia, soția sa, și Mariana Bendre, casiera salonului, a început să tragă, împuscând 8 persoane. Vlădan a descărcat toată muniția din încărcătorul pistolului, în total 11 gloanțe, din acestea un singur glonț a fost tras înspre exterior, prin geam, fiind recuperat de criminaliști dintr-un loc de joacă. Agentul de poliție a scos Glockul din haină și a împușcat-o
Atacul armat de la coaforul Perla () [Corola-website/Science/325766_a_327095]
-
la 7 mai 1915 de către submarinul german U-20, pe timp de ceață, la numai 10 Mm în apropierea coastei Irlandei, 6 zile după ce a plecat din New York cu destinația Liverpool. Deși nu era înarmată, nava transporta 60 de tone de muniție pentru Aliați (1.242 lăzi cu proiectile, 1.000 cutii cu cartușe și 10,5 tone fulminat de mercur). Submarinul a lansat o torpilă care a lovit partea de la tribord, în spatele punții. Aceasta a fost urmată de a doua explozie
RMS Lusitania () [Corola-website/Science/325023_a_326352]
-
în ladă destui bani ca să cumpere corabia. Cu acești bani, Prendergast cumpărase cu ei majoritatea echipajului, chiar și ofițeri (printre care secundul Mercer), plus doi temniceri. În zilele de după plecarea corabiei, preotul i-a aprovizionat pe condamnați cu pistoale, cu muniție și cu o pilă. Cei care le stăteau împotrivă erau căpitanul, doi ofițeri, alți doi temniceri, locotenentul Martin cu cei 18 soldați și doctorul. La rândul său, Armitage îl atrăsese în complot și pe vecinul său, Evans, condamnat pentru fals
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
este 64 km/h. Prioritatea tancului Merkava este crearea condițiilor de supraviețuire a echipajului. Mk IV a intrat în serviciu la 24 iunie 2004 ca o versiune ameliorată al lui Mk III. Tunul lui de 120 mm poate să tragă muniții de mare putere cum ar fi APFSDS-FS sau noua rachetă LAHAT. Încărcătorul este automat. Sistemul de tir a fost de asemenea îmbunătățit cu un sistem nou de conducere a focului cu care este capabil să doboare elicoptere cum sunt de
Merkava () [Corola-website/Science/325277_a_326606]
-
începutul anilor 1970, inginerii sovietici au studiat exemplare ale puștii de asalt M16, capturate în Vietnam de către forțele nord-vietnameze. În urma testelor comparative, cartușul de calibrul 5,56 mm s-a dovedit a fi superior celui sovietic de 7,62 mm. Muniția puștii de asalt M16 avea viteză mare la impact și producea șoc hidrostatic. Concomitent, avea tendința de a se rostogoli în țesutul uman după impact, producând astfel răni adânci. Inginerii sovietici au decis proiectarea unei muniții asemănătoare. Rezultatul a fost
PA Md. 1986 () [Corola-website/Science/325316_a_326645]
-
de 7,62 mm. Muniția puștii de asalt M16 avea viteză mare la impact și producea șoc hidrostatic. Concomitent, avea tendința de a se rostogoli în țesutul uman după impact, producând astfel răni adânci. Inginerii sovietici au decis proiectarea unei muniții asemănătoare. Rezultatul a fost apariția cartușului de calibrul 5,45 mm în anul 1974. Pistoalele-mitralieră AKM au fost recalibrate și redenumite AK-74, având și unele elemente constructive noi. Noul pistol-mitralieră a fost introdus în dotarea armatei sovietice la sfârșitul anilor
PA Md. 1986 () [Corola-website/Science/325316_a_326645]
-
Solomon Meredith) a fost trimisă să oprească artileria confederată. Această acțiune a fost efectuată în principal de Regimentul 24 Infanterie Michigan, un regiment nou înființat care se alăturase brigăzii în octombrie. După o oră, Pelham a început să rămână fără muniție și s-a retras. Generalul Lee a observat acțiunea și a comentat despre Pelham, de 24 de ani: „e glorios să vezi așa curaj la cineva așa de tânăr.” Cea mai cunoscută victimă a tirului lui Pelham a fost gen
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]