18,636 matches
-
chiar ucis. În acest tip de lume, riturile de trecere către vîrsta adultă sunt însoțite în mod frecvent de scarificări, de găuri în trup, de țepușe înfipte în răni sau chiar de arderi. De ce să provoci atîta suferință, care e rostul torturii? Pe trup trebuie marcată apartenența la comunitate, înscrisă în Legea fundamentală care spune: între noi nu există diferențe, suntem cu toții egali. Ritul de trecere este o forma de a nu uita, cu trupul, interdicția inegalității: "Marcarea pe corp, egală
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lume își inventează poveștile care să-i arate că existența sa este indispensabilă, o necesitate. Guayakii, aborigenii australieni, Kogii, aztecii, omul modern de asemenea, cred că este imposibil să nu fi existat, să se afle pe pămînt din întîmplare, fără rost. Pentru omul modern este imposibil ca poveștile sale explicații raționale, științifice să aibă vreo legătură cu poveștile inventate de alte lumi considerate drept mituri, legende, credințe religioase. Posibilele și imposibilele care fundamentează o lume (de exemplu, e posibil ca soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a gîndi contingența lumii. Dacă avem visuri mărețe, înseamnă că ori suntem nebuni, și-atunci credem în visurile noastre și suntem fericiți, ori suntem doar niște visători pentru care visarea e o muzică a sufletului, plină de alinare, dar fără rost. Dar dacă visăm la ceva posibil, atunci ne e dat să cunoaștem posibilitatea reală a adevăratei decepții. Nu pot regreta din adîncul sufletului că n-am fost un împărat roman, dar regret cu mare amărăciune că n-am intrat niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
foarte utilă. Cunoaștem cu toții vorba: „Nu-ți bate capul, o să dispară de la sine”. Pe aceasta se bazează, practic, stingerea. Cu toate acestea, după cum vă puteți imagina, dacă ar fi atât de ușor, cartea de față nu și-ar mai avea rostul. Pentru a obține cele mai bune rezultate de la angajați, trebuie să înțelegeți mult mai bine stingerea. Iată un exemplu la care oricine se poate raporta. Mama și tata au probleme să-l convingă pe Johnny să doarmă singur. Când îl
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
a afirmat că la vremea respectivă exista tehnologia necesară pentru a dubla rata de învățare. În prezent, nu numai că acest lucru nu s-a întâmplat, dar în anumite privințe elevii învață mai puțin acum decât în 1984. Nu are rost să înșir toate problemele educației moderne din America. Prestația modestă a educației din SUA în comparație cu alte economii majore ale lumii este bine cunoscută. S-a dovedit de prea multe ori acest lucru și nimic nu pare să se schimbe (Miller
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
o frecvență înaltă vor fi foarte motivați. Acest nivel înalt de întărire pozitivă va accelera învățarea. Una dintre criticile aduse tehnicilor fluenței și care vin din partea profesorilor din sistemul tradițional de învățământ este aceea că aduce a “învățare pe de rost”, care a dispărut acum 20 de ani”. Răspunsul meu este acela că poate nu e o coincidență că ratele de învățare în școli au scăzut și ele în ultimii 20 de ani! Bineînțeles, pe vremea mea, învățarea pe de rost
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
rost”, care a dispărut acum 20 de ani”. Răspunsul meu este acela că poate nu e o coincidență că ratele de învățare în școli au scăzut și ele în ultimii 20 de ani! Bineînțeles, pe vremea mea, învățarea pe de rost era realizată prin exercițiu, iar exercițiul era realizat prin întărire negativă. În aceste condiții, elevii nu vor fi încântați. Când exercițiul și alte metode de învățare pe de rost sunt realizate prin intermediul întăririi pozitive, elevii le acceptă. Cu ceva ani
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
ultimii 20 de ani! Bineînțeles, pe vremea mea, învățarea pe de rost era realizată prin exercițiu, iar exercițiul era realizat prin întărire negativă. În aceste condiții, elevii nu vor fi încântați. Când exercițiul și alte metode de învățare pe de rost sunt realizate prin intermediul întăririi pozitive, elevii le acceptă. Cu ceva ani în urmă, unul dintre clienții noștri din domeniul industriei m-a rugat să le împărtășesc elevilor și profesorilor de la o școală locală ceea ce au învățat ei. Bineînțeles am spus
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
se poate comuta scaun cu fotoliu sau cu alt cuvînt și, ca atare, norma cere să se spună numai în acest mod92. Uneori, elementele nu sînt numai necomutabile, ci chiar neidentificabile pentru vorbitor. Ca atare, în construcția românescă pe de rost, vorbitorul nu face vreo legătură cu sensul vechi al cuvîntului rost, care era "gură", între acesta și sensul din îmbinări precum fără rost, cu rost, a avea rost existînd o legătură etimologică, dar nu o legătură în sistemul limbii sesizabilă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ca atare, norma cere să se spună numai în acest mod92. Uneori, elementele nu sînt numai necomutabile, ci chiar neidentificabile pentru vorbitor. Ca atare, în construcția românescă pe de rost, vorbitorul nu face vreo legătură cu sensul vechi al cuvîntului rost, care era "gură", între acesta și sensul din îmbinări precum fără rost, cu rost, a avea rost existînd o legătură etimologică, dar nu o legătură în sistemul limbii sesizabilă de vorbitorul obișnuit. Există deci construcții care nu permit vorbitorilor o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
elementele nu sînt numai necomutabile, ci chiar neidentificabile pentru vorbitor. Ca atare, în construcția românescă pe de rost, vorbitorul nu face vreo legătură cu sensul vechi al cuvîntului rost, care era "gură", între acesta și sensul din îmbinări precum fără rost, cu rost, a avea rost existînd o legătură etimologică, dar nu o legătură în sistemul limbii sesizabilă de vorbitorul obișnuit. Există deci construcții care nu permit vorbitorilor o folosire a limbii după propria lor voință, iar aceste construcții fixe alcătuiesc
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sînt numai necomutabile, ci chiar neidentificabile pentru vorbitor. Ca atare, în construcția românescă pe de rost, vorbitorul nu face vreo legătură cu sensul vechi al cuvîntului rost, care era "gură", între acesta și sensul din îmbinări precum fără rost, cu rost, a avea rost existînd o legătură etimologică, dar nu o legătură în sistemul limbii sesizabilă de vorbitorul obișnuit. Există deci construcții care nu permit vorbitorilor o folosire a limbii după propria lor voință, iar aceste construcții fixe alcătuiesc vorbirea repetată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ci chiar neidentificabile pentru vorbitor. Ca atare, în construcția românescă pe de rost, vorbitorul nu face vreo legătură cu sensul vechi al cuvîntului rost, care era "gură", între acesta și sensul din îmbinări precum fără rost, cu rost, a avea rost existînd o legătură etimologică, dar nu o legătură în sistemul limbii sesizabilă de vorbitorul obișnuit. Există deci construcții care nu permit vorbitorilor o folosire a limbii după propria lor voință, iar aceste construcții fixe alcătuiesc vorbirea repetată, concretizată în discursul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
subiectivă a vorbitorului : Da, Desigur, Cred și eu, Cum să nu, Mai întrebi ? Mai vorbă? Te cred, Fără îndoială etc. Această funcție se manifestă deseori, în vorbirea curentă, atunci cînd, în locul cuvintelor obișnuite, se folosesc locuțiunile corespunzătoare (a lua la rost, în loc de a certa, a spăla putina, în loc de a fugi etc.), pentru a deveni determinantă în cazul expresiilor, caracterizate tocmai prin faptul că exprimă metaforic o idee. O notă apreciabilă de expresivitate este conținută în formele de discurs repetat, dar, în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ludwig Wittgenstein 146 respinge, la fel ca Moore, opini-ile carteziene despre cunoaștere și îndoială, dar crede că atît Moore, cît și Descartes greșesc, fiindcă este lipsit de sens să ai pretenții de cunoaștere acolo unde îndoiala însăși nu are nici un rost. De vreme ce în toate împrejurările, cu excepții rare și nefericite, întrebarea dacă cineva are mîini nu apare, deoarece faptul de a avea mîini este starea normală, afirmația știu că am mîini presupune o folosire greșită a lui știu. Se poate constata
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de această realitate originară, care ne determină ca ființe umane, iar în locul căutării esenței limbii propune ascultarea limbii esenței. Lingvistica, fiind o știință obiectivantă, care pune un obiect, este, de aceea, nesatisfăcătoare în acest caz, în locul ei fiind preferabilă filozofia. Rostul filozofiei ar fi în aceste condiții păstrarea forței cuvintelor celor mai elementare în care se relevă Dasein-ul (adică esența omului, gîndirea lui) și de a opri nivelarea ei, care se produce prin simțul comun. De orice tip ar fi, inteligibilitatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sau de la alte realități, ori de la o stare de lucruri care să fie antrenate în procesul creației. Dacă limba este într-adevăr o activitate, această activitate trebuie să prelucreze ceva și din ea să rezulte ceva, pentru a avea un rost, o finalitate. De altfel însuși numele activităților au două laturi de conținut; lucrare, de exemplu, este, pe de o parte, "acțiunea de a lucra" (avînd un obiect, un material asupra căruia se acționează) și, pe de altă parte "rezultatul acestei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
această trăire. Această idealitate a sentimentului imprimă reprezentării textului poetic sigiliul universalității și, prin urmare, trecerea dincolo de sfera ocazionalului și a individualului, astfel că se reprezintă împrejurări și tendințe generale, redate în exprimare indivi-duală330. De aici se poate conchide că "rostul omului în lume", vizat rațional prin filozofie, devine ideație potența-toare și idealitate rezultantă pentru trăirea poetică. Ca atare, deși trăit individual, prin potențare rațională și depășire a egoismului, sentimentul obține prin poezie o impersonalizare, care îl face să acceadă la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
veritabile sau să participe la realizarea unei astfel de concepții. De altfel, trebuie observat că manifestarea sensibilului sub forma sentimentului conduce tot la formulări și la argumentări de tip rațional. Astfel, de exemplu, necesitatea rațională de a stabili destinul și rostul vieții omenești este potențată în mod deosebit de impulsul sentimental de a afla ce se întîmplă cu omul după moarte. În acest context, se impune imperativul de a discuta despre suflet, despre latura spirituală a omului, singura ce poate fi avută
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sale, el folosește curent termenii consacrați, fie că aceștia sînt împrumuturi neologice (antiteză, axiomă, obiect, spațiu, subiect, temă etc.), fie că sînt cuvinte vechi (adevăr, mișcare, timp etc.). Dacă terminologie înseamnă la el cuvintele și sintagmele analizate (fire, ființă, întru, rost, rostire, trecere, petrecere, troienire; ba nu, bădișor, depărtișor, lamură, lămurire, vremea vremuiește etc.), se pierde din vedere faptul că filozofarea (cea care uzează de terminologie) nu coincide cu obiectul ei, cînd acest obiect este limba, filozofarea și rezultatul ei (filozofia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
-și au locul într-o asemenea analiză. Ca atare, din punct de vedere metodologic, textul lui Noica este paradoxal, fără perspectivă și ineficient, căci, în vreme ce Heidegger sau Wittgenstein ignoră existența unei științe a limbii, gînditorul român respinge lingvistica, consi-derînd-o fără rost și demnă de dispreț, datorită acribiei cu care încearcă să explice faptele de limbă. După Noica, cugetarea filozofică nu are nevoie de un limbaj de specialitate, fiindcă ea "folosește nu limbajul, ci limba"407(se observă confuzia între limbaj ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
despre încifrări uneori mai mult închipuite decît existente în cuvinte (cum ar fi stabilirea unei relații între minte și smintire). Strădania sa de a legitima un presupus "sentiment românesc al ființei" se concretizează prin reconstrucții ale unor cu-vinte (precum întru, rost, sinea etc.) sau prin supraevaluarea, din perspectiva identificării unor trăsături particularizante, a unor forme gramaticale (cum ar fi infinitivele lungi, variantele de viitor sau derivarea unor verbe de la substantive). Dar, atît cuvintele, cît și formele gramaticale respective sînt scoase atît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un produs al imaginației, ce eludează realitatea lingvistică. Nu se pot accepta susținerile sale expuse prin extazierile în fața limbii române care ar subclasa alte limbi europene sub multe aspecte. La fel, atribuirea prea multor corespondente latine pentru cuvintele a rosti, rost, rostire (în traducerea lucrării De magistro a Sfîntului Augustin) nu reflectă numaidecît o virtute, ci, mai degrabă, o scădere, chiar în cazul în care aceste corespondențe ar fi nimerite, căci folosirea aceluiași element lexical cu prea multe desemnări și semnificații
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
stării de lucruri din regentă". d) în lecțiunea nonpreferențială (implicație nonstrictă "dacă A, atunci sigur B; dar este posibil B și în alte circumstanțe"), prezența condiționalului introduce o expectație de relevanță: "este posibil și B, în alte circumstanțe" (altfel ce rost ar avea sa-i condiționez realizarea?). Or, frazele de tipul celor citate asertează faptul că starea de lucruri din regentă se realizează în oricare din condițiile enumerate, iar acestea par a epuiza lista ipotezelor posibile, ceea ce contrazice expectația interlocutorilor, în
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
spiritul de sacrificiu, spiritul de dreptate, încrederea în sine bazată pe conștiința valorii proprii, entuziasm și originalitate în creație. Dintre determinațiile menționate, o importanță deosebită, prin implicațiile lor filosofico-antropologice, au libertatea și responsabilitatea. Fiind legată de om, de locul și rostul lui în lume, această problemă a fost pusă în filosofie încă de la începuturile ei, libertatea presupune, ca un prim și fundamental moment al ei, cunoașterea cât mai profundă a lumii exterioare, naturale și socio-culturale, dar și a lumii subiective, proprii
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]