19,058 matches
-
Viena) și august (Gmünd) 1920, îi confirmă lui Kafka temerile legate de stângăcia sa în iubirile fizice. Fiind la rându-i scriitoare, Milena Jesenská înțelege perfect hipersensibilitatea, necesitățile extraordinare, reticențele și bizareriile lui Kafka. Pentru el, observă Milena, banii și slujba sunt niște lucruri la fel de enigmatice și uimitoare « precum o locomotivă pentru un copil mic »: Spre sfârșitul anului 1920, Kafka se distanțează voit de Milena Jesenská. Corespondența continuă însă sporadic între 1921 și 1923, iar scriitoarea rămâne o prietenă apropiată a
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cu studiul unor documente legale, ci cu lectura unui roman pornografic intitulat " Torturile pe care Grete le-a îndurat de la soțul ei Hans". Walter Sokel a identificat teme marxiste în nuvela "Metamorfoza", afirmând că Gregor Samsa se simțea alienat din cauza slujbei istovitoare, încă înainte de a se înstrăina literalmente de condiția umană. În "America", Teatrul din Oklahoma pare o utopie socială, unde oricine este acceptat și primește un loc de muncă, deși Alfred Wirkner îl consideră mai degrabă un mod abil de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
măreția tragicului. Mulți din protagoniștii operelor lui Kafka stârnesc râsul prin statornicia cu care rămân fideli unor idealuri mărunte, inadecvate și nefolositoare în lumea absurdă în care plonjează. Samsa nu se poate gândi în dimineața fatidică a transformării, decât la slujba sa și la faptul că a întârziat. K. din "Castelul" intră de bună voie într-un "imbroglio" fără rezolvare, fiind mult prea încrezător în abilitatea lui de a înțelege sistemul birocratic și de a convinge femei precum Frieda, birtășița, Olga
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cu trenul doar în compartimentul de bagaje. Eroul "Americii" este comic pentru modul cum, negăsindu-se încă la vârsta maturității, încearcă să o imite. Ronald D. Gray descrie atitudinea afectată și obsecvioasă a lui Karl Rossman, aflat la prima lui slujbă (cea de liftier), cu termeni precum « bufonerie » și « chaplinesc »: În "Procesul", ceremoniozitatea exagerată a celor doi indivizi care îl execută pe Josef. K este înfățișată cu același umor sprinten, deși momentul este unul mai degrabă tragic: Un alt personaj cu
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
european, fiind considerată crucială și în cel mai înalt grad reprezentativă pentru literatura modernă. Transformarea lui Gregor Samsa, un comis-voiajor oarecare, într-o insectă monstruoasă este prezentată ca un eveniment firesc, care nu necesită clarificări sau argumente. Samsa își pierde slujba, statutul social și sprijinul familiei, nu își mai poate comunica gândurile și trăiește într-o izolare forțată, însă sentimentele sale rămân profund umane. Trăiește cu iluzia că va reveni la forma inițială, îl procupă viitorul familiei, îi este frică de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de Război în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, după Unirea Principatelor Române. În timpul studiilor din Rusia, tatăl poetului, pentru a câștiga respectul colegilor, își croiește „un arbore genealogic gigantic”, declarându-se descendent din familia Biberstein-Rogala, care domnise în Lituania. Datorită slujbei tatălui, familia poetului se muta des. Mama poetului, Maria Fisența ("Vâcenț" sau "Vicența"), provenea dintr-o familie de boieri din Oltenia, a fost fiica lui Emanuel Fisența, posesorul unei averi mari, și a Ecaterinei Urdăreanu-Brăiloiu, fiica mai puțin avută a
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
senzorial și estetic, transfigurate ulterior în "Lewki" și "Thalassa". Apoi este numit de către liberali inspector general financiar. În 1880 i se oferă funcția de inspector al monumentelor istorice și medalia "Bene-Merenti", clasa I, dar nu stătu mult nici în aceste slujbe, astfel până în anul 1902, conform cu George Călinescu, totalizase doar 18 luni de serviciu public, deoarece mentalitatea sa de fecior de fost ministru îl făcea să aspire doar la marile roluri. Macedonski considera o rușine ca un mare literat să se
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
iarăși într-un "bellum contra omnes". În anul 1919 își concentrează toate răfuielile într-o broșură polemică "Zacherlina în continuare". În octombrie 1919 a scris "Sonetul puterii", în care își expune crezul său politic. În martie 1920 este pensionat din slujba pe care o deținuse cu largi intermitențe la Comisia Monumentelor Istorice, dar în urma protestului scriitorilor bucureșteni publicat în "Presa Capitalei" la 18 martie, ministerul revine asupra deciziei. Alexandru Macedonski moare la 24 noiembrie 1920, ora 3 după amiază, cerând "roze
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
cneazul Lituaniei, Vitold, îl susțineau pe Ivașcu, fiul lui Petru Mușat, aflat la curtea lituaniană. Alexandru cel Bun a continuat să întrețină relații strânse cu polonezii. La 12 martie 1402, și-a prezentat omagiul de vasalitate față de regele Poloniei, făgăduind slujba credincioasă, loialitate, sfat și ajutor. Tratatul a fost de multe ori reînnoit. A inițiat organizarea politică, administrativă și ecleziastică a țării. Sfatul Domnesc-organul suprem executiv, legislativ și judecătoresc a fost reconfigurat, domnitorul luând măsuri pentru eficientă funcționare administrativă bazată pe
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
odată cu instituirea dublei-monarhii Austro-Ungare. Din 1856 încoace pentru Moldova și Țara Românească, din 1918 încoace pentru celelalte regiuni istorice românești, începe istoria României. Slugile și curtenii asigurau administrația pe plan local în vremuri de pace, iar pe timp de război, slujba militară . Slugile domnitorului administrau satele, iar slugile boierilor administrau satele boierești. Slugile și curtenii supravegheau poliția, prinderea răufăcătorilor, pază la hotare și în interior, strângeau dările și gloabele. În comunitățile locale erau aleși juzii și cnezii satelor, care organizau satele
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
importante: tezaurul, vistieria și cămară. Tezaurul era rezervă domniei, visteria concentra datele despre contribuabili, se repartizau dările, iar veniturile erau destinate cheltuielilor statului, iar cămară era destinată cheltuielilor casei domnitoare. În frunte era marele vistier, iar dregătorii din subordine îndeplineau slujbe anuale. Judecătorul suprem fiind domnitorul, judeca cazurile penale și civile, asistat de sfatul domnesc. Însă tot domnitorul lua deciziile finale. Dregătorii judecau divorțurile și moștenirile, tâlhăriile și incendierile. Procesele civile puteau fi judecate și de biserica. Banul era cel care
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
și internă. Atribuțiile lui erau: dăruirea unui teren, judecați, încheierea acordurilor cu țările străine. Sfatul se numea Divan în timpul ocupației otomane. Dregătorii erau de două feluri: dregătorii publice-cei care aveau atribuții administrative sau juridice, și dregătorii de curte, care prestau slujbe la curtea domnească. Transilvania era un voievodat ce cuprindea șapte comitate-Sonocul interior, Dăbâca, Cluj, Târnava, Albă și Hunedoara, scaunele săsești și scaunele secuiești. Comitatele Maramureș, Satmar, Crasna, Solnocul Mijlociu, Bihor, Zarand, Arad, Timiș și Caraș făceau parte din Regatul Ungar
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
juridic, militar. Judele regal era numit de rege peste scaunele săsești, având atribuții juridice limitate de judele sas. Țărănimea era predominantă și era împărțită în două categorii: liberă și dependență. Taradii dependenți erau obligați să plătească dări și să presteze slujbe. Aduceau dări în natură-a zecea parte din produse-dijma. Prestau muncă gratuită pe lotul de pământ oferit de boier sau întrețineau podurile și drumurile de pe moșie, reparau morile și iazurile, lucrau în construcții. Plăteau birul și prestau slujbe și domnitorului
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
să presteze slujbe. Aduceau dări în natură-a zecea parte din produse-dijma. Prestau muncă gratuită pe lotul de pământ oferit de boier sau întrețineau podurile și drumurile de pe moșie, reparau morile și iazurile, lucrau în construcții. Plăteau birul și prestau slujbe și domnitorului. În timpul domniei lui Mihai Viteazul, serbii erau legați de glie. Erau folosiți robi la munci, care erau fie țigani, fie tătari. Țiganii erau vânduți de boieri că sclavi, dăruiți de domnitor sau capturați în războaie. Chiar Ștefan cel
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
pentru loialitate. Din secolul XVI, mulți boieri dețineau zeci de sate. Pe domeniile feudale lucrau meșteșugari, cojocari, fierari, țesători care îndeplineau necesitățile domnitorului. Boierii beneficiau de monopolurile senioare, că morăritul și aveau imunitate, pe moșiile lor nepercepandu-se dări sau slujbe. Din secolul XVI li s-a restrâns imunitatea, domnitorul rezervându-și lui birul și oastea. Domnitorul, că suveran al țării, era supremul stăpân al pământului, iar dacă un boier fără urmași murea, moșiile intrau în proprietatea domnitorului. În Transilvania, nobilii
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
a fost întotdeauna populat preponderent de ruși , deși cuprinde mai multe minorități etnice considerabile, cum ar fi germanii, ucrainenii, finlandezi, și oameni din Europa de Est. Cetățenii se pot muta în oraș numai dacă dovedesc că au unde locui și au o slujbă în Sankt Petersburg sau s-au căsătorit cu un locuitor care se află într-una dintre situațiile de mai sus. Se pare că există însă mulți oameni care nu îndeplinesc condițiile acestea și locuiesc ilegal sau semilegal și de aceea
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
ordonat ca toate celelalte variante să fie distruse, fiind considerate de atunci ca inexacte. Istoricii Coranului vorbesc însă de un proces mai gradual chiar decât cel prezentat de tradiție, Coranul fiind rodul unei munci redacționale ale cărturarilor islamici aflați în slujba puterii califale contemporane lor, o muncă întinsă pe o perioadă de mai bine de un secol. Versiunea lui Uthman (cunoscută sub numele "Mushaf 'Uthmăn" "Vulgata lui Osman") organizează revelațiile în ordinea lungimii, cu cele mai lungi capitole (sura) la începutul
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
vota în referendum întrucât nu deține cetățenie și nu are drept de vot; votul lor nu ar fi schimbat însă rezultatul scrutinului. Cea mai mare religie în Letonia este creștinismul (79%), deși doar circa 7% din populație merge regulat la slujbele religioase. Cele mai mari culte creștine erau în 2011: În sondajul Eurobarometru pe 2010, 38% din cetățenii letoni au răspuns că „cred că există un dumnezeu”, iar 48% că „cred că există un fel de spirit sau forță vitală”, iar
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
la maturitate, el se va despărți de mama și tatăl său și își va lua soție. Acest eveniment este consfințit prin nuntă, prin Sfânta Taină a Cununiei. În sfârșit, la bătrânețe, omul moare și va fi îngropat creștinește, oficiindu-se slujba religioasă și, de obicei, predica, câteva cuvinte despre cel trecut în viața de veci. Dar pentru că acest articol se adresează în special tinerilor vom arăta mai pe larg Sfânta Taină a nunții care este un subiect foarte important. Cuvântul nuntă
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
le-au secat, angajează ca și strămoșii lor romani o bocitoare. În caz că nu doresc aceasta, mortul este bocit de soție, de nepoate sau de femeile din sat. Dacă omul bolnav trage să moară familia cheamă preotul care îi face o slujbă de maslu, îi citește din carte, din Biblie, pentru ca sufletul să iasă mai ușor din corp. Apoi corpul, încă nerăcit, este îmbăiat și îmbrăcat cu hainele cele mai bune și așezat în sicriu. Obligatorie este lumânarea aprinsă, lumina care să
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
orienteze mai bine în întunericul lumii de dincolo, pe care unele basme românești o numesc lumea albă. Cel care din neglijența familiei, sau din alte cauze, de exemplu moare fulgerător sau undeva în străini, este considerat mort fără lumînare, iar slujbele de pomenire sunt cu totul și cu totul speciale. Ziua de 21 noiembrie, numită popular și Ovidenie, este închinată chiar celor care au murit fără lumânare, cei care s-au sinucis sau au murit departe de țară, crezând-se că
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
și sufletul lui să rămână în această lume și să ia forma unui strigoi. De asemenea, se acoperă oglinzile și vasele cu apă cu o cârpă neagră în același scop. La cimitir preotul stropește sicriul cu vin și ulei, citește slujba specială de înmormântare, cei prezenți mănâncă din coliva mortului, pregătită acasă de rudele mai îndepărtate, apoi toată lumea prezentă merge acasă unde preotul binecuvintează masa pregătita pentru pomenire. Cu această ocazie se împart de obicei oamenilor săraci hainele și diferite obiecte
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
cu zi. Curățarea casei, înnoirea hainelor și o baie rituală înainte de mersul la biserică sunt toate mărci ale noului început. Toată lumea, bogată sau săracă, se îmbracă în hainele sale cele mai bune (multă lume poarte costumele naționale) și merge la slujba de la miezul nopții. Lumânări sunt aprinse pentru fiecare persoană în timpul acesteia, iar oamenii pleacă cu lumânările încă aprinse, pentru a "aduce lumina" în casele și apartamentele lor. Se spune și că lumânările aprinse opresc fulgerul și tunetul de la rănirea oamenilor
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
baza pe auto-mobilizare, căci societatea a răspuns pozitiv apelurilor statului. Războiul era defensiv. După 1916, pacifiștii și socialiștii erau tot mai activi. În Franța s-a creat Uniunea Sacra, uniune care includea forțe socialiste. După bătălia de la Verdun, unitatea în slujba războiului nu mai avea credibilitate. Totul se acutiza din cauza a ce se întâmplă în Rusia. Franța era însă avantajata, căci prezenta războiul că unul defensiv și își justifică mobilizarea și își reprezenta relativul consens pe marginea obiectivelor de război. Reușea
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
gloriei” ( soldați prinși în sârmă ghimpată) de Otto Dix. Apar stiluri și forme diferite. Cubismul capătă amploare . Pictorii cubiști au fost implicați în realizarea camuflajului, cubismul fiind o rupere a conturului. Intelectualii s-au mobilizat la fel de bine ca armatele în slujba propriului stat. Într-o publicație din The Times apare un manifest semnat de intelectuali prin care cer mobilizarea războiului pentru civilizație. Mobilizarea cea mai amplă vine din sfera intelectualilor germani. Pe 4 octombrie 1914 este publicat în Germania apelul la
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]