179,567 matches
-
antichitate, teritoriul actual al Muntenegrului era locuit de triburi ilire. În sec. al-II-lea î.Hr., teritoriul actual al Muntenegrului este cucerit de români și încorporat în provincia română Illyricum. Între sec. VI-VIII, aici sosesc triburi slave, ce se vor stabili aici și se vor amestecă cu populația locală. La sfârșitul sec. XII, regiunea a fost inclusă în Imperiul Sârb. În urmă înfrângerii sârbilor de către turci în Bătălia de la Kosovo Polje (1389), regiunea a devenit independența. A fost adesea în război cu
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
devenit un apropiat al activiștilor populiști georgieni (termenul rus "narodniki"). El a intrat apoi ca student fără bursă la Facultatea de Drept a Universității St. Petersburg (Rusia) în 1883, dar a revenit în Georgia în anul 1884 din cauza constrângerilor financiare. Aici a găsit un post de profesor de limba georgiană. El a devenit cunoscut în calitate de reprezentant al Mișcării de Eliberare Națională din Georgia. Vaja Pșavela a început o carieră literară la mijlocul anilor 1880. În lucrările sale, el a portretizat viața de
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
putut influența mai puternic atitudinea Aliaților față de dorința popoarelor monarhiei austro-ungare, decât lupta acestora cu arma în mână împotriva fostei lor „patrii vitrege”. În contextul situării în aceeași tabără militară, activitatea de mobilizare a voluntarilor în Imperiul Rus a avut aici o amploare deosebită. Aceasta s-a datorat atât faptului că aici s-a aflat majoritatea prizonierilor etnici români din Armata Austro-Ungară, cât și a vecinătății geografice propice unei încadrări mai rapide a celor înrolați în rândurile trupelor române. În intervalul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
decât lupta acestora cu arma în mână împotriva fostei lor „patrii vitrege”. În contextul situării în aceeași tabără militară, activitatea de mobilizare a voluntarilor în Imperiul Rus a avut aici o amploare deosebită. Aceasta s-a datorat atât faptului că aici s-a aflat majoritatea prizonierilor etnici români din Armata Austro-Ungară, cât și a vecinătății geografice propice unei încadrări mai rapide a celor înrolați în rândurile trupelor române. În intervalul 1914-1918, aproximativ 500.000 de etnici români din Transilvania și Bucovina
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
filantropice, cerințele financiare au putut fi acoperite doar într-o foarte mică proporție. La declanșarea Marelui Război, mulți dintre politicienii, scriitorii, publiciștii și profesorii din Transilvania au mers pe drumul refugiului în Vechiul Regat, cu scopul de a organiza de aici lupta pentru eliberarea Transilvaniei. În fruntea lor s-au aflat vechiul memorandist Vasile Lucaciu și poetul Octavian Goga. Dată fiind închiderea graniței României cu Rusia pe perioada neutralității, imigrația ardelenească din Regat nu s-a putut interesa de soarta prizonierilor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
urmat să primească documentele de liberă mișcare spre unul dintre centrele de concentrare stabilite de către respectiva comisie de recrutare. Sediul "Corpului Voluntarilor Români din Rusia" a fost stabilit și el la Darnița. Printr-o înțelegere interguvernamentală, urma ca prizonierii de aici să fie duși ulterior, rapid spre un alt loc de concentrare din sudul Basarabiei. Statul rus era dispus inițial, să permită extrădarea doar a unui număr ce ar fi putut varia între 20.000 și 40.000 de români. În
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
deschizătoare de drum și un model de urmat, activitatea sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de către alte periodice. Ulterior desființării "Primului Corp de Voluntari", ziarul România Mare a fost editat în continuare de către Sever Bocu - fugit la Paris. Aici însă a primit un nou nume: "„Foaie a voluntarilor și soldaților români în Franța și Italia”". Înainte de plecarea spre Iași pentru a se încadra în Armata Română, membrii "Corpului de Voluntari" au luat hotărârea de a confecționa mai multe drapele
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
mare parte de Nițescu), iar după mutarea redacției cu ziar cu tot la Irkutsk în primul trimestru al anului 1919, au mai apărut alte 6 numere (unele dintre ele redactate de Victor Braniște). Din lipsa unei tipografii, ziarul a apărut aici scris de mână și parțial șapirografiat. După repatrierea lui Braniște, tot la Irkutsk a apărut "Neamul Românesc" condus tot de Voicu Nițescu. Noul ziar a militat pentru aceleași scopuri și a apărut în perioada 1919-1920. La Irkutsk a mai apărut
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
complex a fost construit în jurul anului 1380 de către regele Venceslau al IV-lea ca reședință regală, îndeplinind această funcționalitate în anii 1383-1484. În afară de palat, el includea casele curtenilor, băi termane și o grădină. După Venceslau al IV-lea, au locuit aici fratele său vitreg, Sigismund de Luxemburg, ginerele acestuia, Albert al II-lea Habsburg, Ladislau Postumul, George de Poděbrady și Vladislav Jagello, care s-a mutat din Orașul Vechi înapoi în Cetatea Pragăi. Complexul regal a fost abandonat după 1485. Până
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
fiind transformat în seminar teologic, iar în apropiere s-a construit biserica Sf. Adalbert (Sf. Vojtěch). În anii 1902 - 1903 toate clădirile acestui complex, inclusiv biserica, au fost demolate. Casa Municipală a intrat de două ori în istoria statului cehoslovac: aici a fost proclamată la 28 octombrie 1918 independența Cehoslovaciei și tot aici, în timpul Revoluției de Catifea din noiembrie 1989, a avut loc prima întâlnire a guvernului comunist cu reprezentanții Forumului Civic condus de Václav Havel. Casa a suferit ample lucrări
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
Sf. Adalbert (Sf. Vojtěch). În anii 1902 - 1903 toate clădirile acestui complex, inclusiv biserica, au fost demolate. Casa Municipală a intrat de două ori în istoria statului cehoslovac: aici a fost proclamată la 28 octombrie 1918 independența Cehoslovaciei și tot aici, în timpul Revoluției de Catifea din noiembrie 1989, a avut loc prima întâlnire a guvernului comunist cu reprezentanții Forumului Civic condus de Václav Havel. Casa a suferit ample lucrări de renovare în anii 1994-1997. Casa Municipală a fost construită în anii
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
principal concert ale Orchestrei Simfonice din Praga Praga FOK, apoi festivalul Primăvara de la Praga, concerte de orgă etc. Celelalte săli sunt sala Grégrův, sala Sladkovského și salonul Primarului. Clădirea este folosită astăzi ca sală de concerte și sală de bal, aici fiind organizate, de asemenea, expoziții și alte evenimente social-culturale. Multe încăperi ale clădirii sunt închise publicului, putând fi vizitate doar în cadrul unor tururi cu ghid. La parter și la subsol există mai multe restaurante și cafenele. Aproape de intrarea principală se
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
guverne ungare din toamna anului 1918 au urmărit menținerea integrității Ungariei cu orice preț. În acest cadru, capitala Imperiului - Viena, a fost unul dintre principalele centre de concentrare a convoaielor de soldați întoarse de pe front, mai ales de pe cel italian. Aici se aflau în luna octombrie 1918 un număr de 70.000 (40.000 după altă sursă) de soldați originari din Transilvania, Banat și Bucovina. Crearea aici a Senatul vienez a fost astfel o expresie a tentativei de a se forma
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
de concentrare a convoaielor de soldați întoarse de pe front, mai ales de pe cel italian. Aici se aflau în luna octombrie 1918 un număr de 70.000 (40.000 după altă sursă) de soldați originari din Transilvania, Banat și Bucovina. Crearea aici a Senatul vienez a fost astfel o expresie a tentativei de a se forma trupe regulate, secția militară organizată pe lângă Consiliul Național Român din Viena urmând să sevească la concentrărarea, organizarea și transportarea spre Transilvania a soldaților români din fost
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
din regimentele ardelene relocate din garnizoanele lor de origine pe teritoriul Austriei și în Boemia, precum și de a organiza soldații români întorși de pe front, activând în calitate de "„însărcinat cu afacerile pe lângă guvernul comun de la Viena”" al Consiliului Național Român Central. Aflat aici, pe 30 octombrie 1918 într-una din întîlnirile caramaderești ale ofițerimii române de la cafeneaua „Westminster” situată pe Mariehilferstrasse, Maniu a făcut apel la dreptul și datoria soldaților români de a fi în acele momente alături de națiunea română, dat fiind că
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
(în ) este o clădire cubistă din Orașul Vechi din Praga, Republica Cehă. Ea a fost proiectată de arhitectul ceh Josef Gočár. Aici se află în prezent Muzeul Cubismului Ceh, iar la primul etaj restaurantul Grand Café Orient. a fost proiectată și construită între anii 1911 și 1912 în colțul format de străzile Celetná și Ovocný trh. Josef Gočár a construit clădirea ca
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
clădirii în prezența președintelui Václav Havel. Mai târziu, în anul 2000, a fost amplasată în colțul casei o copie a statuetei policrome originale a Madonei Negre. În 1994, clădirea a fost transformată într-un centru al culturii și artei cehe, aici fiind deschis Muzeul Ceh de Arte Plastice. Muzeul și-a încetat activitatea în acest spațiu în anul 2002. După lucrări de renovare dificile desfășurate între anii 2002 și 2003, clădirea a devenit sediul Muzeului Cubismului Ceh din cadrul Galeriei Naționale din
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
care a lucrat la diferite canale de televiziune, cum ar fi Sundance Channel și MTV. Fotografiile sale sunt colectate de multe personalități, cum ar fi oameni de afaceri, comedianți și celebrități. De asemenea, ele au fost folosite în câteva filme, aici fiind incluse "The Failling Mân (2006 film)", în regia lui Henry Singer, și "Profeția (2006 film)", dar și în cărți - "Extrem de tare și incredibil de aproape", de Jonathan Safran Foer. Muncă să este, totodată, inclusă în arhiva permanentă a Bibliotecii
Lyle Owerko () [Corola-website/Science/336121_a_337450]
-
după capturarea orașului, moscheea a fost profanata de către Rânjit Singh ce a folosit interiorul drept magazie pentru armament, iar curtea drept grajd pentru căi. El a folosit "Hazuri Bagh", grădină de lângă această, drept sala de audiență, în anul 1818 construind aici un edificiu din marmură. În anul 1841, în timpul Primului Război Anglo-Sikh, fiul lui Rânjit Singh, Sher Singh, a folosit minaretele mării moschei pentru a plasa în ele "zamburahs", un tip de tunuri de mici dimensiuni. Acesta le-a folosit pentru
Moscheea Badshahi () [Corola-website/Science/336133_a_337462]
-
locuit pe o stradă aflată în apropiere. Mai târziu au locuit pe această stradă, pentru o perioadă scurtă de timp, scriitori renumiți precum Franz Kafka și Jaroslav Seifert. Astăzi, este unul dintre cele mai vizitate locuri din capitala Republicii Cehe, aici aflându-se galerii de artă și magazine de suveniruri. Ea se bucură de o mare popularitate în rândul turiștilor datorită aspectului caselor sale colorate cu ferestre și uși mici, a acoperișurilor joase și a coșurilor de fum. Strada de aur
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
învecinează cu Turnul Alb ("Bílá svěž") la vest și cu Turnul Daliborka ("Daliborka svěž") și Turnul Negru ("Černá svěž") la est. Prin rescriptul din 16 septembrie 1597, Rudolf al II-lea de Habsburg a acordat dreptul de a se stabili aici celor 24 de gardieni regali („tunarii roșii”) și membrilor familiilor lor. Ei și-au construit casele pe cheltuiala proprie. Dimensiunile mici ale acestor case și amplasarea lor lângă zidurile cetății s-au datorat probabil lipsei de spațiu din zonele aflate
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
plângeau de comportamentul nepotrivit al acestor oameni. Casele aveau și o serie de dependințe care au fost demolate în cursul reamenajării străzii din anul 1864, rămânând doar casele de la zidul nordic. Strada de aur a devenit celebră prin faptul că aici au locuit în secolul al XX-lea mai multe personalități culturale (poeți, prozatori, În noiembrie 1916 scriitorul evreu ceh Franz Kafka s-a mutat pe Strada de aur, împreună cu sora sa, Ottla, pentru a scrie în liniște și a locuit
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
poeți, prozatori, În noiembrie 1916 scriitorul evreu ceh Franz Kafka s-a mutat pe Strada de aur, împreună cu sora sa, Ottla, pentru a scrie în liniște și a locuit până în martie 1917 în casa de la numărul 22. El a scris aici majoritatea povestirilor ce au fost publicate în volumul „Un medic de țară”. În această casă există astăzi o librărie în care sunt vândute în special cărțile lui Kafka. Tot pe această stradă, în acasa de la numărul 12, a locuit în
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
Beethoven". Festivalul comemorează importante aniversări muzicale, inclusiv prin lucrări ale compozitori incluși în programele sale, și prezintă premiere mondiale și cehești ale unor compoziții realizate de autori contemporani. Artiști și orchestre de cea mai înaltă calitate sunt invitați să cânte aici. Printre cei care au apărut la festival se numără Sviatoslav Richter, Lorin Maazel, Herbert von Karajan, Mstislav Rostropovich, Julian Lloyd Webber, Boris Pergamenschikow, Lucia Popp, Kim Borg, Sir Colin Davis, Maurice André, Dmitri Sitkovetsky, Leonid Kogan, Paul Klecki, Gustav Leonhardt
Festivalul Internațional de Muzică Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/336173_a_337502]
-
din secolele XI-XII, când pe acest loc s-a aflat o veche capelă romanică. Lucrările de construcție erau începute la sfârșitul secolului al XII-lea, în timpul domniei margrafului Conrad al II-lea Otto, duce al Boemiei (1189-1191), când se afla aici o biserică ce avea propria sa absidă și criptă. Construcția a continuat până la sfârșitul secolului al XIII-lea, iar rămășițele bazilicii romanice au fost recent descoperite în timpul săpăturilor arheologice din catedrală de la începutul secolului XXI-lea și sunt acum accesibile
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]