19,793 matches
-
pe peretele roșu al livingului. Noi mergând prin casă, în tot soiul de pași ciudați - ritm de vals, mers încet, mers rapid, legănat -, așa cum dictează corpul lui Eric și plânsul sau suspinul lui Eric, și râsul sau gânguritul lui, și căderea lui în somn în brațele mele, cu cea mai mare încredere pe care un corp a avut-o vreodată într-altul. Și spun corp pentru că noi încă suntem un singur corp. Un corp inteligent, cu gânduri-senzații. Suntem ochi în ochi
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
observă mai curând efortul de a descrie modul în care bărbatul „se poate înălța prin femeie”, găsindu-și măsura cea mai adevărată, adică acele calități sufletești puse în valoare de prezența ei. P.H.L. nu uită, totuși, să menționeze și posibilitatea „căderii” bărbatului prin femeie... prin, dar din cauza lui! În cazul bărbaților „cu slăbiciune pentru femei”, slăbiciunea le aparține lor, celor puternici!... Dacă s-au pierdut vieți și războaie „din cauza lor” (Elena din Troia - un caz), vinovați sunt doar „actorii principali”: bărbații
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Vasăzică o pierdere!” - constată Profesorul. Ceea ce înseamnă că trebuie să-și refuze gândul masculului care „posedă”, „conduce”, „fecundează” etc. Energia lui este preluată și transformată în altceva; este ca o întoarcere la starea primară a firului de apă, supus legii căderii și a pierderii identității în „trupul”imens al mării. Poate că în timpul orgasmului ea simte un fel de revenire patetică în „starea de început a lumii”, iar el nu este decât instrumentul declanșator sau „substanța catalitică”. Poate ... Aici nu sunt
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a atins vârsta favorabilă unui control rațional al „instinctelor fundamentale”. Părerea scriitorului... După unele indicii, momentul în care începe să imagineze povestea Domnului R. și a Teodorei se plasează în preajma războiului, poate chiar în timpul refugiului românilor dincoace de Prut, după căderea Basarabiei (iunie 1940). P.H.L. avea în jur de 60 de ani. Putea fi timpul potrivit pentru o poveste de dragoste târzie, pe care un bărbat se întâmplă să o trăiască după o lungă perioadă de neglijare a vieții intime, în favoarea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
adesea ființa vie din fața lui? Poate că obișnuința de a trăi în imaginar îl face să proiecteze o altă Teodoră, pe un fundal populat de umbre „artistice”, din pictură sau literatură, înnobilând-o, înălțând-o, pentru a-și intensifica voluptatea căderii, în acest fel, „în robia farmecului ei”. De astădată a mers prea departe! A „fantazat” prea mult! Dacă i-ar povesti și ei acest „scenariu” din mintea sa, sigur l-ar acuza de „perversiuni livrești”. Și pe bună dreptate! S-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
calea previzibilă la capătul căreia a găsit o casă reală, prin ale cărei ferestre răzbate hohotul de râs al unui copil. Un copil care îl strigă din nou, chiar în acest moment: „- Prinde-l, bunicule!” Un fluture uriaș, surprins de căderea serii, caută ultima geană de lumină a zilei pe un vârf de păducel. Profesorul se îndreaptă spre el, săltând de pe un picior pe altul, ca în copilărie, alergând parcă fără efort, după o insectă zburătoare, și trăiește pentru o secundă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lui l-au părăsit. Îmbătrânind, a rămas numai cu cea de a treia nevastă, care era din Țibănești, o femeie voinică și cu ochii albaștri ca două văpăi. Mereu m-am întrebat ce a găsit acea femeie la acel monstru? Căderea lui la boală a fost lentă, dar îndată instalată, boala l-a culcat la orizontală. Și așa îl tot muta biata femeie, când la umbră când la soare, când la cald, când la răcoare, după cum o ruga el. Așa a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
umple Machiavelli multe pagini din Principele. Fondatorii Statelor Unite și apoi Jefferson, se știe, au fost unii dintre cei mai mari admiratori ai teoriilor lui Machiavelli despre armată. Machiavelli nu i-a iubit în mod deosebit pe cei din familia Medici. Căderea lor (în 1494) pentru aproape două decenii și instaurarea unei conduceri de tip republican în Florența, o vreme avînd în frunte pe gonfalonierul Piero Soderini, prietenul său fără charismă de conducător, îl inspiră să scrie Discorsi sopra la prima Deca
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
hectică. Prin urmare, acela care, într-un principat, nu-și dă seama de primejdii atunci cînd ele se ivesc, nu este cu adevărat înțelept; dar sînt puțini aceia care au această însușire. Iar dacă am cerceta cauza cea dintîi a căderii Imperiului Roman, am găsi-o doar în faptul că acesta a început să angajeze în solda lui pe goți. Odată cu aceasta Imperiul Roman a slăbit, iar puterea pe care el o pierdea, ceilalți o cîștigau. Rezulta, deci, că un principat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au săvîrșit întotdeauna numai fapte nobile și au dovedit mari însușiri, pierzînd cu toate acestea imperiul sau fiind uciși de aceia care au conspirat împotriva lor. Pentru a răspunde la această obiecție, voi vorbi despre însușirile cîtorva împărați, arătînd cauzele căderii lor, care nu sînt altele decît acelea pe care le-am indicat; astfel, voi pune în lumină acele lucruri care trebuie să atragă atenția celui care citește istoria vremurilor trecute. Și imi va fi de ajuns pentru aceasta să-i
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ambiția celor mari și cu nesupunerea popoarelor, împărații romani întîmpinau o a treia greutate, anume aceea de a trebui să îndure cruzimea și lăcomia soldaților. Iar lucrul acesta era atît de greu de suportat, încît a fost pentru mulți cauza căderii lor, deoarece nu era ușor să satisfaci și soldații și poporul; căci poporul iubea liniștea și de aceea îi plăcea ca un principe să fie cumpătat, pe cînd soldații preferau un principe cutezător, crud și lacom. Ei voiau de asemenea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
degrabă opera unei legi bune sau a unui bun cetățean decît a unei cauze străine." (III, 1) " Este adevărat că, după unii, trebuie să te ții destul de departe de principi pentru a nu risca să fii înghițit la rîndu-ți de căderea lor, dar cu toate acestea destul de aproape ca să poți profita de rămășițele puterii. Această poziție de mijloc ar fi singura profitabilă dacă ar fi posibil să te menții astfel; dar, cum mie mi se pare că este imposibil să păstrezi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cele mai puternice familii din stat, dintre care majoritatea își datorează bunurile și grandoarea Casei conducătoare. Poziția lor este atît de inseparabilă de aceea a principelui, încît n-o pot periclita fără să-și dea seama că ceea ce urmează este căderea lor sigură și necesară. În zilele noastre, trupele numeroase și armatele puternice pe care principii le au pregătite atît pe timp de pace, cît și în război, contribuie în egală măsură la siguranța statelor, ele contracarează ambițiile vecinilor; săbiile scoase
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
el însuși dintr-o băutură otrăvită pe care i-a dat-o nepotul lui. Oliverotto da Fermo a pierit din cauza perfidiei lui Borgia, răsplată demnă de crimele sale, și cum aceasta s-a întîmplat la doar un an după uzurpare, căderea lui pare atît de rapidă, încît pedeapsa pare a fi prevăzut ce-i pregătea mînia poporului. Exemplul lui Oliverotto da Fermo nu trebuia, deci, să fie citat de autor, pentru că el nu dovedește nimic. Crima, Machiavelli ar vrea-o benefică
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Înecau sărăcia-n alcool, ceilalți uitau de ea prin exerciții. Erau descendenții comunarzilor și nu le era deloc greu să-și aleagă opțiunile politice. Știau cine le Împușcaseră tații, rudele, frații, prietenii, atunci când trupele din Versailles au ocupat orașul după căderea Comunei, și-i executaseră pe toți cei cu bătături la mâini sau care purtau șapcă sau arătau prin ceva a muncitori. Și În sărăcia aia, În cartierul ăla, peste drum de o Bucherie Chevaline și o cooperativă de vinuri, scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Profilat pe albul care se-ntindea În fața sa, George dispărea, apărea și apoi dispărea din nou. Goana și picajul brusc, felul cum se lăsa pe panta abruptă Îi spulberaseră lui Nick toate gândurile, lăsând doar senzația minunată de zbor și cădere care-i invadase trupul. Se ridică ușor pe o moviliță și apoi zăpada păru să-i fugă de sub picioare În timp ce cobora tot mai jos, mai repede și mai repede, pe ultima porțiune lungă și abruptă a pantei. Ghemuindu-se până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și din abundență. Râul nu făcea nici un zgomot. Curgea prea repede și lin. Ajuns la marginea pajiștii, Înainte de a urca un dâmb ca să-și pună cortul, aruncă o privire spre râu ca să vadă păstrăvii sărind. Urmăreau insectele care veneau la căderea serii din mlaștina aflată pe malul opus. Păstrăvii săreau să le prindă. În timp ce Nick străbătea mica Întindere de iarbă de pe malul râului, păstrăvii făceau salturi Înalte deasupra apei. Acum, În timp ce el privea râul, insectele Începeau să se lase pe apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fă cincizeci și pe a ta. Îmi dărui un frumos zâmbet italienesc și scrise pe cotorul chitanțierului, ținându-l În așa fel Încât să nu pot vedea nimic. — Hai, dați-i drumu’ până nu vi se murdărește iar plăcuța. După căderea Întunericului, am mai condus două ore și am Înoptat la Mentone. Orașul avea un aer foarte vesel și curat, sănătos și adorabil. Conduseserăm din Ventimiglia până-n Pisa, apoi În Florența, prin Romagna până la Rimini, și apoi ne Întorseserăm prin Forli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cules și-n locurile rămase goale se vedeau petice de porumb, unele amestecate cu măturici roșii de sorg și, conducând Încet, avându-l alături pe fiul său adormit, apropiindu-se de destinație, știind În ce oraș se va opri la căderea nopții, Nick observa atent pe care câmpuri există soia sau mazăre, unde erau hățișurile și unde fuseseră tăiate, unde erau poziționate barăcile și casele față de câmpuri și desișuri - vâna În minte În timp ce trecea, măsurând fiecare loc deschis din punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a se observa că noua ordine pretinde o nu se putea Întemeia decît pe „ura de clasă”. Ca la fasciști: o ură categorială. Dumneavoastră nu știți, n-ați mai apucat, totul ca mersul insidios al șerpilor. Ați plecat Înainte de această cădere totală”. A executat un an și ceva, pînă-ntr-o dimineață de iulie cînd a căzut În timp ce săpa la un mal. Soarele ardea. Cel de lîngă el era un preot, singurul noroc pe care l-a avut: „Ce aveți, domnule președinte?” Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
obosit al acelei zile sau al acelor vremi... Domnul Pavel abia reușea să facă loc frazelor lui prin dislocările blocurilor de vorbire ale soției, așezate ca În construcții monumentale sau mai degrabă semănînd cu grohotișurile Încremenite de un miracol pe căderi În pantă. Simțea reușita lui ca pe o abilitate de gimnast sau de jongleur perfect care-și exersa talentul sau geniul cu un neasemuit aer de demnitate, ce zidărea asemenea solemnitate, prin nemișcarea ce și-o impuse În cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la rîndu-mi și după o jumătate de oră de conversație ambiguă, Începu amurgul - partea aceea a zilei era vinovată, gîndesc acum, - ne prăbușirăm necontrolați pe divanul acoperit cu o cuvertură plușată, de culoare bej, pe care trupurile noastre, ajutate de căderea roșiatică a soarelui, aveau să plutească Învingătoare ca pe apa unui ocean nesfîrșit. Ea se lumină de-o fericire rară, eu asemeni, Încît, privind, sau numai exultînd, trupul ei se dezgoli imaginației mele ca-n prima zi a Facerii lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
părul alb, adus ușor de spate; era Lung. Toate se amestecară În față-mi, femei sau bărbați, cunoscuți, necunoscuți, anii, vîrstele, că prezența Anei mi se ivi În vălmășagul camerei: Închipuire dreaptă În rochie neagră veghindu-și tatăl. TÎrziu, spre căderea nopții, Lung se afla lîngă mine pe divanul din camera alăturată. - Trec anii, domnule judecător! Vocea lui era tremurată. În clipa aceea Ana trecu pe lîngă noi și mă Întrebă dacă nu sunt obosit de drum, dacă nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu tine. Nu te las să mori. Valerius clătină din cap. — Dacă rămâi aici, te vor omorî. Trebuie să se supună ordinelor, chiar dacă moartea ta i-ar nemulțumi pe soldați. Am auzit că Vitellius a poruncit să fii judecat înainte de căderea serii. Afară se construiește un eșafod... Vitellius vrea să facă un spectacol din moartea ta. Glasurile, murmurul mulțimii, zgomotul lemnelor ajungeau până la ei. Înainte de căderea serii... Ridică-te, Valerius, și o să te scot de-aici. Fugi, întoarce-te la fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
i-ar nemulțumi pe soldați. Am auzit că Vitellius a poruncit să fii judecat înainte de căderea serii. Afară se construiește un eșafod... Vitellius vrea să facă un spectacol din moartea ta. Glasurile, murmurul mulțimii, zgomotul lemnelor ajungeau până la ei. Înainte de căderea serii... Ridică-te, Valerius, și o să te scot de-aici. Fugi, întoarce-te la fratele tău. Valerius clătină iarăși din cap. — Vrei să mori? Valerius nu răspunse. — Te rog, ridică-te. Repede! Peste puțină vreme or să vină gărzile și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]