17,897 matches
-
un exemplu, aveau mai multe În comun unii cu alții decât fiecare cu strămoșii săi ideologici. Topografia politică a Europei se schimbase radical În ultimele două decenii. Deși dăinuia convenția „dreptei” și „stângii”, nu era deloc clar ce le mai desparte pe cele două. Una dintre victimele acestor transformări a fost, după cum am văzut, partidul politic de tip vechi, care a pierdut membri și puncte procentuale la urne. Altă victimă a fost o instituție europeană aproape la fel de venerabilă: intelectualul ca figură
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aștepta la destinație. Copiii evrei ferecați În trenuri și expediați la Auschwitz pentru gazare au fost numiți În documentele oficiale „deportați politici”. Printr-o ironie mușcătoare, deși involuntară, acești copii, În majoritate fii și fiice de evrei născuți În străinătate, despărțiți cu sila de părinții lor de către jandarmii francezi, au fost comemorați ulterior În documente și pe plăci memoriale ca „morți pentru patrie”2. În Belgia, partidele catolice din primul parlament postbelic au protestat Împotriva ideii de a-i despăgubi pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost să fie Tu te-ai născut ca omul să se știe... Trăiești în noi și-n noi rămâi pe mai departe La Judecata Omului vei fi și dreaptă carte De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sufletească la cote înalte. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest dar, ori de câte ori îmi aduc aminte. Părintele Nil Dorobanțu a fost băgat în aceeași cameră cu mine din eroare sau grabă. Eram sigur că a doua zi ofițerul poliției, securistul, ne va despărți. Eram doi oameni cu aceleași convingeri. Pentru acest fapt trebuia să fim izolați. Nu ne-am culcat și toată noaptea am depănat de toate. Părintele Nil Dorobanțu a servit la Mănăstirea Vladimirești împreună cu părintele Iovan și cu maica Mihaela care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
numai noi doi eram în acea „cetate”. Încheiem frumusețea acelor clipe cu o rugăciune pentru cei adormiți întru Domnul, pentru cei vii, pentru noi, chiar poate de adio. Și așa s a și întâmplat. După numărul de dimineață am fost despărțiți pentru totdeauna, căci pe traseul lungilor ani de temniță nu ne-am mai văzut și nici nu am mai auzit nimic despre Sfântul Părinte Nil Dorobanțu. Înainte de mutarea sa din cameră, împreună am îngenuncheat și, cu glas domol, Părintele a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
primul gardian rostește: „Dorobanțu, fă-ți bagajul!”. Eram pregătiți amândoi pentru această mutare de cum ne-am întâlnit. Părintele mă binecuvântează, făcând semnul crucii deasupra frunții mele, apoi mă îmbrățișează și pleacă însoțit de gardianul care aștepta la ușă. Ne-am despărțit pentru totdeauna, aici, pe pământ, până la marea revedere. Sfințindu-mi inima și toată ființa cu cuvintele calde ale trimisului și marelui slujitor al cuvântului lui Dumnezeu, am rămas iar singur, am rămas în așteptare, cu sufletul și cu trupul mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Horia a fost tras pe roată. S-a desfăcut apoi pachetul cu țărână de la Alba Iulia de către domnul învățător Iordache Popa, cu următoarele rânduri: „Acest pământ este udat cu sângele eroului Horia. Luat de pe locul așa zis „Cruci”, unde se desparte drumul Alba Iulia Paclișa, de pe șoseaua Cetate Gară. Aici a fost tras pe roată, de către unguri, Horia.” Alba Iulia, 28 octombrie 1927 Iordache Popa, învățător, com. Drâmbar, p.u. Alba Iulia ȚĂRÂNA de pe mormântul lui Avram Iancu S-a desfăcut
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
vom birui toate cumpenele vieții și toate vrăjmășiile și nedreptățile. Temnița a fost pentru el o luptă cu sine, o luptă între tristețe și virtute, sublimul vieții. Din voința lui Dumnezeu, eu am fost achitat. Aici, la Galați, ne-am despărțit. Despărțirea noastră a fost grea. Nu este bine să fii stăpânit de grijile de mâine. Și binele și răul trec ca valul apelor de munte, Dumnezeu te apără și te întărește când te rogi Lui. Ne despărțim copleșiți de amărăciunea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Galați, ne-am despărțit. Despărțirea noastră a fost grea. Nu este bine să fii stăpânit de grijile de mâine. Și binele și răul trec ca valul apelor de munte, Dumnezeu te apără și te întărește când te rogi Lui. Ne despărțim copleșiți de amărăciunea momentului, păstrând în cutele sufletului amintiri și speranțe. Eu, în toamna anului 1942, am fost încorporat la armată. Am străbătut hăuri, zări însângerate, 23 august 1944, cea mai neagră pagină a istoriei românești, participarea la războiul din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lacrima pocăinței începe curățirea și lupta ființei umane către scopul pentru care a fost zămislită, cu lacrima începe iertarea, lacrima e mărgăritarul sufletului, lucrare și semn al Dumnezeirii în noi. „De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte. Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre.” Petru C. Baciu Nu înstrăinați pământul E porunca-Testament! E avertisment și durere. Pământul e talpa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Moartea și măsura măruntă sunt damnațiunea ironică sub care insul se zbate: „Vai, îngerul pipernicit/ Ca și pipernicitul diavol...”. Lanțul continuității nesfârșite trece prin moartea netranzitivă a insului, și nu aceleași frunze renasc, nu aceleași păsări se întorc, îndrăgostiții se despart și se uită, iar povestitorul eternei istorii, bătrân, cu frica de moarte „intrată în nări”, claustrat în strâmtoarea implacabilă a destinului, se lamentează de „risipirea”, la moartea sa, a lumii și a Creatorului: „Doamne,/ Dacă stă în puterea mea/ Să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
poetica a lui Lucian Blaga s-a desfășurat pe parcursul a două perioade atât de diferite din istoria literaturii noastre cum sunt perioada interbelică și aceea de dupa al doilea război mondial, fără a înregistra ruptură de ordin ideologic și estetic ce desparte aceste perioade. După ce dobândise un loc de prim rang într-o generație excepțională de poeți căreia îi datorăm cea mai importantă epoca a liricii românești, Blaga a continuat să scrie, în condiții fundamental schimbate, cu o exemplara fidelitate estetică și
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cas du fragment suivant, la version de Philippe Loubière contient un subtil changement sémantique, à la différence des traductions littérales de Paul Miclău et de Sanda Stolojan : " Doar sus o stea/din cerul ei c-o lacrima de aur se desparte. Seule là-haut une étoile/versant une larme d'or se détache de son ciel. " (De mână cu Marele Orb (varianta)/Accompagnant le grand aveugle (variante)) (Miclău, 1978 : 289) ; " Seule là-haut une étoile/se détache de son ciel avec une larme
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
când nu pierd nici o mișcare a ta, când respir, mănânc și beau pentru tine, umblu, privesc și mă tem pentru tine.../ Când tot ce văd este ceea ce ție îți va părea demult cunoscut./ Nu stă nimic între noi, nu ne desparte decât durerea. Vei mai fi vreodată atât de departe?” Romanele scrise de D. sunt de asemenea axate pe problematica responsabilității morale în lumea contemporană, cu o atenție specială pentru reacția și comportamentul feminin. Personaje figurate între intelectuale - actrițe, jurnaliste, medici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
dileme insolubile : noi citim întotdeauna cu unele idei preconcepute, idei pe care le schimbăm și le modificăm mereu pe măsură ce ne îmbogățim experiența literară. Procesul este dialectic : se produce o interpenetrare reciprocă a teoriei și practicii. Au existat încercări de a despărți istoria literară de teorie și critică. De exemplu, F. W. Bateson *2 a susținut că istoria literară arată că A derivă din B, în timp ce critica declară că A este mai bun decât B. Conform acestei păreri, istoria literară se ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
întrunească aprobarea tuturor istoricilor de artă. Mitchievici este scriitor, eseist, critic literar, ferindu-se de specializarea îngustă. Apetitul său analitic se întinde de la literatură la artele frumoase și film, preferând să vadă mai curând ceea ce le apropie decât ceea ce le desparte. Autorul nu se substituie și nici nu are pretenția de a da lecții istoricului de artă. Se aventurează însă curajos în teritoriul vast al comparatismului la scară europeană, acolo unde istoricul de artă ar face poate exces de prudență, lipsindu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și Jules Laforgue pentru a da un contur ceva mai pronunțat unei dimensiuni estetice, care se lasă cu greu normată canonic. Decadentismul și simbolismul păstrează o relație foarte strânsă, încât adeseori este dificil de stabilit pe unde trece frontiera care desparte cele două estetici, atunci când unul dintre termeni, în speță cel decadent, este ignorat și îngropat istoric într-un interval de aproximativ două decenii, cu începere din 1870, moment cheie din punct de vedere istoric al înfrângerii Franței de către Prusia. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ensor, Paul Gauguin, Robert Delaunay. Iar printr-o serie de teme și printr-o atmosferă crepuscular-angoasată o parte a picturii sale poate fi arondată decadentismului ca registru de sensibilitate literară transcrisă plastic. Rodolphe Rapetti urmărește și derapajele "stilistice" care-i despart de naturalism pe o serie de pictori precum francezul Charles Maurin, elvețianul Félix Vallotton și olandezul Georges de Feure, ilustrativi pentru scenele de viață contemporană. Criticul sesizează la Maurin și Vallotton încercarea de a depăși faza "transcripției" naturaliste prin excesul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aplicată în Anglia, Franța, Germania și Țările de Jos. Urmărind introducerea artelor aplicate și în România, Bachelin își îndreaptă atenția asupra artelor populare care pot fi valorificate în acest sens, reconstruindu-se astfel conexiunea cu tradiția peste abisul care-i desparte pe acei "Giotto bizantini" care au ridicat Curtea de Argeș și pictorii realiști contemporani. Un merit esențial al lui Bachelin constă în relația pe care acesta o stabilește între tradiție și modernitate sub raportul artei, pentru că valorificarea tradiției are loc sub semnul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dobândesc tenta unei martirologii senzuale, sau intră ca în desenele și gravurile lui Félicien Rops, într-un scenariu al unei malițioase cerebralități blasfemice atunci când nu apare grotesc într-un cadru carnavalesc la belgianul James Ensor. Pictorii simboliști sau decadenți se despart de ilustrările convenționale ale lui Iisus, apariția acestuia dobândește aria de rezonanță a misterului, dar și ambiguitatea lui. Înainte de a deveni ortodoxist și ultranaționalist în contextul culturii românești, misticismul dobândește conturul poetic al unei vocații simboliste care respiră același aer
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
schimbă complet viziunea estetică, precum Ion Jalea, Corneliu Medrea sau Oscar Han. Punctul de plecare al celor doi sculptori este asemănător dacă privim și numai capetele de copii expuse de cei doi în perioada 1906-1907 -, însă evoluția spre modernitate îi desparte substanțial. Așa cum remarca avenit Adriana Șotropa, copilăria este o temă predilectă la Brâncuși, fiind abandonată de Paciurea, care adoptă o direcție mai pronunțat simbolistă, deși un punct de intersecție există acolo unde ambii sculptori compun o expresivitate generată mai degrabă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
părțile. Pe malul celălalt se văd umbre difuze, siluete albe, inconsistente, elfice. Acest efect de difuzie îndepărtează și mai mult dimensiunea contignetului de care Ofelia se înstrăinează. De aici rezidă un sentiment al insolitării, într-o lectură simbolică, apa o desparte deja pe Ofelia de planul realității. În același timp, ceea ce se vede pe celălalt mal poate fi foarte bine o proiecție iluzorie, nebuloasă a fetei. Acest clivaj poate fi urmărit în deschiderea pe care o oferă defilelul, tot în fundal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care-l adaugă pe pictorul francez Besnard. Pe de o parte, în substanța tablourilor sale se dizolvă grandilocvent "misticismul german", pe de altă parte, pictura sa reflectă idilismul unor pastorale mixate cu legende nordice și feeriile orientale. Criticul însă nu desparte maniheist apele, ci-l situează pe Loghi la confluența acestor tendințe, încercând o sinteză a lor, fapt care poate fi observat în câteva dintre tabolurile sale, unde elementele recuzitei mitopoetice böckliniene configurează cadrul pentru o feerie orientală. Acest sincretism face
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
culorizmului oriental, feeric ca exemplu în "Idilă", "Ruine" după un apus de soare, unde în fața unui peisagiu misterios apare chipul unei femei frumoase care ar fi geniul melancoliei"428. Din punctul de vedere al lui Spiridon Antonescu, pe Loghi îl desparte de Böcklin temperamentul; pictorul urmărește o serie de teme mitologice cărora artiștii germani simboliști sau romantici le imprimă forța viziunii. Caracterul clasicizant al acestor picturi, pe care-l sesizează criticul, constituia limesul care despărțea pictura simbolistă de cea academică. Combinația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Spiridon Antonescu, pe Loghi îl desparte de Böcklin temperamentul; pictorul urmărește o serie de teme mitologice cărora artiștii germani simboliști sau romantici le imprimă forța viziunii. Caracterul clasicizant al acestor picturi, pe care-l sesizează criticul, constituia limesul care despărțea pictura simbolistă de cea academică. Combinația dintre "aerul" oriental și misticismul german constituie nu doar expresia unei sinteze simboliste, ci și o criză de identitate; Loghi nu se păstrează în datele stricte ale unui model, adoptând, ca și Moreau o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]