18,328 matches
-
floristic, faunistic, geologic, speologic și peisagistic din județul Dâmbovița. La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă floristică diversă, cu specii endemice pentru această zonă sau foarte rare; printre care: nopticoasă ("Hesperis matronalis ssp. moniliformis"), stânjenel de munte ("Iris dacica"), ghințură galbenă ("Gentiana lutea"), smârdar ("Rhododendron myrtifolium"), iederă albă ("Daphne blagayana"), angelică ("Angelica archangelica"), sângele voinicului ("Nigritella rubra"), secară de munte ("Secale montanum") sau caprifoi ("Lonicera caerulea"). În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
parcurgă este însă răsplătit cu prisosință. Pe malul pârăului, apele de la ploi și zăpezi au săpat în depozitele de conglomerate, formând niște structuri mai mici sau mai mari care seamănă surprinzător de mult cu piramidele. Unele sunt gri, altele sunt galbene, iar altele sunt roșii, dar toate reușesc să impresioneze. Pentru localnici priveliștea a devenit ceva obișnuit. Rareori, mai ales în zile de sărbătoare când prin pădurea din apropiere se organizau petreceri de Izvorul Tămăduirii, turiștii mai ajungeau și la piramide
Goranu, Vâlcea () [Corola-website/Science/328298_a_329627]
-
mai mare parte din vegetație hidrofilă și higrofile cu specii arboricole de plop alb ("Populus alba"), răchită albă ("Salix alba"), răchită roșie ("Salix purpurea"). Ierburile sunt reprezentate de specii de peștișoară ("Salvinia natans"), trifoi cu patru foi ("Marsilea quadrifolia"), stânjenel galben de baltă ("Iris pseudacorus"), crin de baltă ("Butomus umbellatus"), precum și stuf, papură sau rogozuri. Păsări: erete de stuf ("Circus aeruginosus"), egretă mică ("Egretta garzetta"), cormoran mic ("Phalocrocorax pygmeus"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), egretă mare ("Egretta
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
unde tatăl său a murit în prima iarnă. După ce Bucovina a fost ocupată de trupele germane și românești, în iulie 1941, Alfred Liquornik a fost urmărit pentru că era evreu. Din august 1941 a fost obligat să poarte Steaua lui David galbenă, iar din octombrie 1941 a fost închis în ghetoul înființat la Cernăuți. Se presupune că a fost deportat în Transnistria, și închis în ghetoul de la Mogilev-Podolsk, de unde a reușit să fugă, cu ajutorul unui ofițer din Wehrmacht, și s-a întors
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
dovedit a fi falsă. Membrii familiei Cantacuzino au acumulat în timp mari datorii, iar domnitorul Grigore Alexandru Ghica le-a scos moșiile la licitație. Moșia Hangu a fost cumpărată în anul 1852 de Smaranda Sturza pentru suma de 142.000 galbeni austrieci și olandezi. Cei trei frați Cantacuzino s-au închis în incinta palatului, refuzând să-l predea noilor stăpâni și încercând să ridice în sprijinul lor cetele de hangani înarmați. Ei trec printr-o rezistență îndârjită. Zidurile exterioare ale complexului
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Transilvania și în Bucovina. Membrii familiei Cantacuzino au acumulat în timp mari datorii, iar domnitorul Grigore Alexandru Ghica le-a scos moșiile la licitație. Moșia Hangu a fost cumpărată în anul 1852 de Smaranda Sturza pentru suma de 142.000 galbeni austrieci și olandezi. Cei trei frați Cantacuzino s-au închis în incinta palatului, refuzând să-l predea noilor stăpâni și încercând să ridice în sprijinul lor cetele de hangani înarmați. Ei trec printr-o rezistență îndârjită. Zidurile exterioare ale complexului
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
ca din când în când, ea să-și schimbe stilul. Până la începutul anilor 2000, verigheta era fină (doi milimetri grosime), după 2000, ea este, în general, mult mai groasă (peste cinci milimetri). De asemenea, a trecut de la culoare unică (aur galben, aur alb, aur roșu, platină sau argint) spre o bijuterie bicoloră (de exemplu "aur alb" și "aur galben"), de la un simplu inel la două inele concentrice compuse din aceste două culori. Unele verighete sunt împodobite cu un diamant, acestea fiind
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
milimetri grosime), după 2000, ea este, în general, mult mai groasă (peste cinci milimetri). De asemenea, a trecut de la culoare unică (aur galben, aur alb, aur roșu, platină sau argint) spre o bijuterie bicoloră (de exemplu "aur alb" și "aur galben"), de la un simplu inel la două inele concentrice compuse din aceste două culori. Unele verighete sunt împodobite cu un diamant, acestea fiind destinate mai ales femeilor. "Inelul" care a fost oferit de Siegfried Brunhildei ("Brünhild") ca zălog de dragoste și
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
infecțiile erau transmise oamenilor de țânțarii "Aedes" . În 1907 s-a demonstrat existența unui virus ce cauzează denga. Aceasta nu era decât a doua infecție care se demonstrase a fi cauzată de un virus. (Cercetătorii demonstraseră anterior existența virusului febrei galbene.) John Burton Cleland și Joseph Franklin Siler au continuat studiile asupra virusului denga și au reușit să stabilească modul de răspândire a virusului. Febra denga a început să se răspândească mult mai rapid în perioada celui de-al II-lea
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
de virusul cu același nume. În sistemul de clasificare și nomenclatura virusurilor, virusul denga face parte din familia "Flaviviridae", genul "Flavivirus". Din această familie fac parte și alte virusuri care pot provoca boli în rândul oamenilor. De exemplu, virusul febrei galbene, virusul West Nile, virusul encefalitei St. Louis, virusul encefalitei japoneze, virusul encefalitei de căpușă, virusul bolii Kyasanur forest și virusul febrei hemoragice Omsk aparțin tot familiei"Flaviviridae". Cele mai multe dintre aceste virusuri sunt răspândite de țânțari sau căpușe. Virusul denga este
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
pe DC71 spre Aluniș. Arealul corespunde doar celui mai bogat perimetru ambrifer din zonă ("„Strâmba - Comarnici”"), totalul acestora fiind în număr de 7. La nivelul ariei protejate în stratele dezvelite sau în sol, s-au descoperit roci de chihlimbar (ambră galbenă) cu o valoare deosebită atât din punct de vedere calitativ, cât și prin cele peste 160 de culori și nuanțe de culori predominant închise, de la roșu la negru. Unele dintre acestea au un bogat conținut de resturi fosile de arahnide
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
se află baza Power Rangers locul unde s-au transformat în Power Rangers. Tommy Thomas Oliver el este rangerul roșu original este liderul echipei.În sezonul 2 e înlocuit de Theodore Jarvis Jay Johnson (TJ). Tanya Sloan ea este rangerul galben original.În sezonul 2 e înlocuită de Ashley Hammond. Justin Stewart el este rangerul albastru original, este singurul ranger neschimbat. Adam Park el este rangerul verde original.În sezonul 2 e înlocuit de Carlos Vallerte. Kat Katherine Hillard ea este
Power Rangers: Turbo () [Corola-website/Science/327770_a_329099]
-
Carlos Vallerte. Kat Katherine Hillard ea este rangerul roz original.În sezonul 2 e înlocuită de Cassie Chan. Theodore Jarvis Jay Johnson (TJ) el este noul ranger roșu după ce Tommy Thomas Oliver a renunțat. Ashley Hammond ea este noul ranger galben după ce Tanya Sloan a renunțat. Carlos Vallerte el este noul ranger verde după ce Adam Park a renunțat. Cassie Chan ea este noul ranger roz după ce Kat Katherine Hillard a renunțat. Bulk Farkus Bulkmeier și Skull Eugene Skullovitch se întorc pentru
Power Rangers: Turbo () [Corola-website/Science/327770_a_329099]
-
Power Rangers locul unde s-au transformat în Power Rangers. Tommy Thomas Oliver el este rangerul roșu original este liderul echipei. Rocky DeSantos el este rangerul albastru original. Adam Park el este rangerul verde original. Tanya Sloan ea este rangerul galben original. Katherine Kat Hillard ea este rangerul roz original. Jason Lee Scott el este rangerul auriu original. Bulk Farkus Bulkmeier și Skull Eugene Skullovitch se întorc iarăși cei doi băieți șmecheri, însă nu au renunțat să facă glume pe seama rangerilor
Power Rangers: Zeo () [Corola-website/Science/327769_a_329098]
-
Alianță Israelita Universală. În primul număr al ziarului, Iuliu Barasch a publicat o rugăciune către Dumnezeu, prin care îi cerea să binecuvânteze România, dar și un apel către „israeliți” să facă donații spre ajutorarea fraților lor români („avuții să dea galbeni, săracii parale”), pentru ca, își exprimă el speranța, „românii... să vadă că și evreii sunt buni”. În 1857, "Israelitul Român" a publicat un articol-apel pentru evreii din Moldova, pentru a susține Unirea Principatelor Române, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza că
Israelitul român () [Corola-website/Science/327947_a_329276]
-
linia țărmului până la 30 metri adâncime. Semnalat pentru prima dată în Marea Neagră în anul 1948 în zona portului Novorossiisk, Rusia, în 1963 începe să apară și în dreptul litoralului românesc. Rapana își are originea în Marea Japoniei, Marea Chinei și Marea Galbenă de unde a fost adus accidental pe carena navelor. Rapana este un gastropod de talie mare, cu cochilia globuloasă și groasă, spiralată, compusă din 7-8 spire separate de suturi adânci. Marginea de sus a fiecărei spire este acoperită cu tuberculi cornoși
Rapană () [Corola-website/Science/327091_a_328420]
-
observă și ușoare coaste longitudinale. Apertura este foarte largă, de formă ovală, strălucitoare în interior, de culoare portocalie-roșcată. Culoarea cochiliei este de la galben pal la roșiatic-maroniu adesea cu benzi brune sau striuri colorate mai intens. Interiorul aperturii este portocaliu aprins, galben sau brun. Rapana se înmulțește prin ouă. Durata incubării este de aproximativ 17 zile, în condițiile unei temperaturi a mediului de 18...20 C. Durata de viață a speciei este de peste 10 ani, iar în doi ani un exemplar tânăr
Rapană () [Corola-website/Science/327091_a_328420]
-
merula"), mierla gulerată ("Turdus torquatus"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), fâsă de luncă (Anthus pratensis), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), cânepar ("Carduelis cannabina"), cinteză ("Fringilla coelebs"), codobatură albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), ciocănitoarea pestriță mare ("Dendrocopos major"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), măcăleandru ("Erithacus rubecula"). Reptile și amfibieni: șarpele de apă ("Natrix tessellata"), șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), tritonul carpatic ("Triturus montandoni"), sălămâzdră de uscat (Salamandra salamandra), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria") Nevertebrate
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
43" din 21 mai 1992) din speciile: churechi de munte ("Ligularia sibirica"), gălbenuș ("Crepis paludosa"), călțunul doamnei ("Geum rivale"), iarba ciutei ("Doronicum austriacum"), crețușcă ("Filipendula ulmaria"), clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), poroinic ("Dactylorhiza maculata"), toporaș galben de munte ("Viola biflora"), orhidee ("Dactylorhiza majalis, Gymnadenia conopsea"), sânzâiene ("Galium uliginosum"), buhai ("Listera ovata"), dumbrăviță de baltă ("Epipactis palustris"), limba cucului ("Botrychium multifidum"), oușor ("Streptopus amplexifolius"), trifoi de baltă ("Menyanthes trifoliata"), trestioară ("Calamagrostis neglecta"), ferigă de mlaștină ("Dryopteris cristata
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
Vulpes vulpes crucigera"), veveriță ("Sciurus carolinensis"), stăncuță ("Corvus monedula"), ciocârlie ("Alauda arvensis"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), sticlete ("Carduelis carduelis"), pupăză ("Upupa epops"), cuc ("Cuculus canorus"), mierlă ("Turdus merula"), erete-vânăt ("Circus cyaneus"), scatiu ("Carduelis spinus"), grangur ("Oriolus oriolus"), sfrâncioc-roșiatic ("Lanius collurio"), presură galbenă ("Emberiza citrinella"), codobatură ("Motacilla alba"). Flora are în componență o gamă diversă de arbori, arbusti, ierburi și flori; caracteristică Masivului Postăvarul, grupare montană ce aparține lanțului carpatic sudic al Orientalilor (Carpații de Curbură). Vegetația forestieră are în componență specii de
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
Anemone ranunculoides"), păștiță ("Anemone nemorosa"), sugărel ("Teucrium montanum"), strașnic ("Asplenium thricomanes"), albăstriță ("Centaurea micranthos") sau ghiocel ("Galanthus L."), ciuboțica cucului de munte ("Primula elatior"), coada-iepurelui ("Sesleria rigida"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), nemțișor de stâncă ("Consolida regalis"), obsigă ("Bromus barcensis"), omag galben ("Aconitum anthora"), stupiniță ("Platanthera bifolia"), coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), zambilă sălbatică ("Hyacinthella leucophaea"), piperul-lupului ("Asarum europaeum"), steliță vânătă ("Aster amellus"), untul-vacii ("Orchis morio"), stupiniță ("Platanthera bifolia"), țâța-vacii ("Primula elatior ssp. leucophylla"), limba cucului ("Botrychium matricariifolium"), sânziene albe ("Galium
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
localității Korsun-Shevchenkivskyi din Ucraina centrală. Aici, hetmanul Bogdan Hmelnițki, aflat în fruntea unei armate formate din cazaci și tătari, a înfrânt forțele polono-lituaniene comandate de hatmanii Mikołaj Potocki și Marcin Kalinowski. La fel ca în cazul bătăliei precedente de la Apele Galbene, forțele inferioare din punct de vedere numeric ale polono-lituanienilor au încercat să ocupe poziții defensive, dar au fost copleșite și au fost nevoite să se retragă în grabă. Pe 16 mai 1648, forțele lui Bogdan Hmelnițki au copleșit și înfrânt
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
dar au fost copleșite și au fost nevoite să se retragă în grabă. Pe 16 mai 1648, forțele lui Bogdan Hmelnițki au copleșit și înfrânt în cele din urmă armata polono-lituaniană de sub comanda lui Stefan Potocki în bătălia de la Apele Galbene. Tatăl lui Stefan, marele hatman al Coroanei Mikołaj Potocki, nu a reușit să-i trimită fiului său la vreme întăririle necesare. Pe de altă parte, după ce aproximativ 5.000 de cazaci înregistrați au dezertat alăturându-se lui Hmelnițki, este puțin
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
într-o tabăra fortificată aflată în preajma orașului Korsun-Shevchenkivskyi. Aici, cei aproximativ 6.000 de soldați ai marilor hatmani ai Coroanei Mikołaj Potocki și Marcin Kalinowski s-au pregătit pentru înfruntarea cu inamicul. Hmelnițki a plecat după încheierea bătăliei de la Apele Galbene și și-a mutat cartierul general la Cihirin, unde a pregătit integrarea în rândurile forțelor proprii a noilor recruți și a dezertorilor din armata poloneză. După un popas scurt, Hmelnițki și-a continuat înaintarea spre tabăra polonezilor de la Korsun. Forțele
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
grele. Doar aproximativ 1.000 - 1.500 de polono-lituanieni au reușit să scape din măcel. Ambii hatmani ai Coronei au căzut prizonieri în mâinile tătarilor, iar restul soldaților au fost uciși sau luați prizonieri. Ca urmare a victoriilor la Apelor Galbene și Korsun, forțele polono-lituaniene din Ucraina au fost practic anihilate. Regele polonez Władysław al IV-lea murise cu doar 6 zile înaintea bătăliei de la Korsun, aruncând țara în haos. Luptele pentru tron au favorizat rebeliunea lui Hmelnițki. În ținuturile ucrainene
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]